Păcatul înstrăinează şi însingurează pe om de prezenţa lui Dumnezeu
Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica a XXIII-a dupa Rusalii (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor) In vremea aceea a venit Iisus cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii. i, iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea []Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica a XXIII-a dupa Rusalii(Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor) In vremea aceea a venit Iisus cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii. i, iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. i vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui!, fiindca poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea; si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era dus de demon in pustie. i l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el. i-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. i era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. i L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; iar El le-a ingaduit. i, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a inecat. Iar pazitorii, vazand ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate. i au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii, imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus, si s-au infricosat. i cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul. i L-a rugat pe El toata multimea din tinuturile Gherghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Atunci El, intrand in corabie, S-a intors inapoi. Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul, zicand: Intoarce-te la casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. i el a plecat, vestind in toata cetatea cat bine i-a facut Iisus. (Luca 8, 26-39)In Sfanta Evanghelie din Duminica a XXIII-a dupa Rusalii vedem ca barbatul chinuit de demon din cetatea Gherghesenilor cauta singuratatea, nu comuniunea, dorea instrainarea, nu apropierea de oameni. Viata lui era un chin, desi era viu, totusi el traia printre cei morti, adica in morminte. El era mort din punct de vedere spiritual si din punct de vedere social. Din aceasta atitudine a omului demonizat vedem ca pacatul, inteles ca lucrare a demonilor in viata oamenilor, instraineaza pe oameni de Dumnezeu, de semeni si de ei insisi. Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau, adica persoana chemata la comuniune de iubire si viata vesnica cu Persoanele Sfintei Treimi: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra (Facere 1, 26).
Creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel iubitor si nemuritor, omul era chemat sa devina nemuritor daca iubeste pe Dumnezeu Izvorul si Daruitorul vietii vesnice.
Dar, fiind ispitit de Satan care luase forma sarpelui, omul a voit sa fie ca Dumnezeu, despartit de Dumnezeu, prin incalcarea poruncii lui Dumnezeu.
Cand, prin neascultare, omul a incalcat porunca lui Dumnezeu, el a cazut din starea de iubire fata de Dumnezeu si a slabit legatura de viata vesnica sau comuniunea cu Dumnezeu. Daca ascultarea omului fata de Dumnezeu era viata, neascultarea lui a devenit moarte. Dupa savarsirea pacatului, Adam si Eva se ascund dinaintea lui Dumnezeu (Facerea 3, 8). Cu alte cuvinte, pacatul instraineaza si insingureaza pe om de prezenta lui Dumnezeu si il impiedica sa guste din Pomul Vietii, adica sa traiasca din prezenta lui Dumnezeu Datatorul de viata (Facere 3, 22).
Sfanta Scriptura ne arata ca inainte de a pacatui omul era apropiat de Dumnezeu, iar dupa ce a pacatuit, el s-a indepartat si s-a ascuns de Dumnezeu (cf. Facere 2, 8-11).
Inainte de a pacatui, omul avea harul lui Dumnezeu prezent in cugetul si in inima sa, precum si in jurul sau, fiind imbracat in lumina harului ca intr-un vesmant luminos, asa cum se vede in iconografia ortodoxa autentica. Cand insa, prin neascultare, sufletul omului s-a golit de lumina harului divin, atunci s-a dezbracat si trupul lui de lumina harului. De aceea, Adam a vazut ca este gol la trup, adica traieste mai mult trupeste decat duhovniceste.
Dupa ce prin pacat a rupt armonia cu Dumnezeu Creatorul lui, omul pierde si armonia cu creaturile, cu semenii si cu natura inconjuratoare (cf. Facere 2, 12-14).
Fiindca omul uita de Dumnezeu si nu-L mai iubeste, Dumnezeu devine exterior omului, devine un strain de care omul se teme si se ascunde. Pacatul este inceputul instrainarii omului de Dumnezeu si de calea care duce la viata vesnicaInstrainarea pe care o aduce pacatul este insingurare, inchidere egoista in sine, iubire de sine mai mult decat daruire de sine altora.
Instrainarea aceasta este si o saracire si o racire a relatiilor spirituale cu Dumnezeu si cu semenii. Rugaciunea unifica interiorul spiritual al omului, pe cand vidul insingurarii spirituale il face sa se lipeasca de realitatile vizibile, limitate si trecatoare, ca de ultima si singura realitate.
Pentru a-l vindeca pe om de instrainare, adica de indepartarea de Dumnezeu care duce la moarte, Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu Se face om. Fiul lui Dumnezeu Se face trup (cf. Ioan 1, 14), pentru ca omul sa devina purtator de Duhul, sa primeasca Duhul infierii invata Sfintii Parinti ai Bisericii.
Sfintii Apostoli mai intai au pus in lumina adevarul ca prin Intruparea Sa ca om, Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, vine sa ne apropie de Dumnezeu-Tatal, in Duhul Sfant, pentru ca omul sa nu se mai instraineze de Dumnezeu Izvorul vietii si al fericirii vesnice.
In acest inteles, Sfantul Apostol Pavel ne invata ca prin El (Hristos) avemsi unii, si altii (adica iudeii si neamurile, n.n.) apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna-cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos () spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh (Efeseni 2, 18 20 si 22).
Vedem, asadar, ca rostul Intruparii lui Hristos din Fecioara Maria este locuirea lui Dumnezeu in oameni si a oamenilor in Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu cel nevazut, necuprins si vesnic Se face om vazut, cuprins in trup si muritor, pentru ca omul sa se faca partas la viata lui Dumnezeu Cel nevazut, necuprins si nemuritor, adica partas al vietii vesnice in toata plinatatea ei.
De aceea, acelasi Sfant Apostol Pavel spune ca intru El (Hristos) locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii (Efeseni 3, 17 si 19).
Iar cand vorbeste mai direct despre scopul acestei locuiri a plinatatii dumnezeirii in Hristos-Omul, Sfantul Apostol Pavel zice: Hristos sa Se salasluiasca prin credinta in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire, () si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu (Efeseni 3, 17 si 19).
Dar intr-un inteles si mai adanc, prin Intruparea si Nasterea Sa ca Om, Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu implineste dorinta si planul lui Dumnezeu-Tatalde infiere a oamenilor in Dumnezeu-Fiul, prin lucrarea harului Sfantului Duh: Precum intru El (Hristos) ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui, mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin...
Creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel iubitor si nemuritor, omul era chemat sa devina nemuritor daca iubeste pe Dumnezeu Izvorul si Daruitorul vietii vesnice.
Dar, fiind ispitit de Satan care luase forma sarpelui, omul a voit sa fie ca Dumnezeu, despartit de Dumnezeu, prin incalcarea poruncii lui Dumnezeu.
Cand, prin neascultare, omul a incalcat porunca lui Dumnezeu, el a cazut din starea de iubire fata de Dumnezeu si a slabit legatura de viata vesnica sau comuniunea cu Dumnezeu. Daca ascultarea omului fata de Dumnezeu era viata, neascultarea lui a devenit moarte. Dupa savarsirea pacatului, Adam si Eva se ascund dinaintea lui Dumnezeu (Facerea 3, 8). Cu alte cuvinte, pacatul instraineaza si insingureaza pe om de prezenta lui Dumnezeu si il impiedica sa guste din Pomul Vietii, adica sa traiasca din prezenta lui Dumnezeu Datatorul de viata (Facere 3, 22).
Sfanta Scriptura ne arata ca inainte de a pacatui omul era apropiat de Dumnezeu, iar dupa ce a pacatuit, el s-a indepartat si s-a ascuns de Dumnezeu (cf. Facere 2, 8-11).
Inainte de a pacatui, omul avea harul lui Dumnezeu prezent in cugetul si in inima sa, precum si in jurul sau, fiind imbracat in lumina harului ca intr-un vesmant luminos, asa cum se vede in iconografia ortodoxa autentica. Cand insa, prin neascultare, sufletul omului s-a golit de lumina harului divin, atunci s-a dezbracat si trupul lui de lumina harului. De aceea, Adam a vazut ca este gol la trup, adica traieste mai mult trupeste decat duhovniceste.
Dupa ce prin pacat a rupt armonia cu Dumnezeu Creatorul lui, omul pierde si armonia cu creaturile, cu semenii si cu natura inconjuratoare (cf. Facere 2, 12-14).
Fiindca omul uita de Dumnezeu si nu-L mai iubeste, Dumnezeu devine exterior omului, devine un strain de care omul se teme si se ascunde. Pacatul este inceputul instrainarii omului de Dumnezeu si de calea care duce la viata vesnicaInstrainarea pe care o aduce pacatul este insingurare, inchidere egoista in sine, iubire de sine mai mult decat daruire de sine altora.
Instrainarea aceasta este si o saracire si o racire a relatiilor spirituale cu Dumnezeu si cu semenii. Rugaciunea unifica interiorul spiritual al omului, pe cand vidul insingurarii spirituale il face sa se lipeasca de realitatile vizibile, limitate si trecatoare, ca de ultima si singura realitate.
Pentru a-l vindeca pe om de instrainare, adica de indepartarea de Dumnezeu care duce la moarte, Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu Se face om. Fiul lui Dumnezeu Se face trup (cf. Ioan 1, 14), pentru ca omul sa devina purtator de Duhul, sa primeasca Duhul infierii invata Sfintii Parinti ai Bisericii.
Sfintii Apostoli mai intai au pus in lumina adevarul ca prin Intruparea Sa ca om, Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, vine sa ne apropie de Dumnezeu-Tatal, in Duhul Sfant, pentru ca omul sa nu se mai instraineze de Dumnezeu Izvorul vietii si al fericirii vesnice.
In acest inteles, Sfantul Apostol Pavel ne invata ca prin El (Hristos) avemsi unii, si altii (adica iudeii si neamurile, n.n.) apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna-cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos () spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh (Efeseni 2, 18 20 si 22).
Vedem, asadar, ca rostul Intruparii lui Hristos din Fecioara Maria este locuirea lui Dumnezeu in oameni si a oamenilor in Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu cel nevazut, necuprins si vesnic Se face om vazut, cuprins in trup si muritor, pentru ca omul sa se faca partas la viata lui Dumnezeu Cel nevazut, necuprins si nemuritor, adica partas al vietii vesnice in toata plinatatea ei.
De aceea, acelasi Sfant Apostol Pavel spune ca intru El (Hristos) locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii (Efeseni 3, 17 si 19).
Iar cand vorbeste mai direct despre scopul acestei locuiri a plinatatii dumnezeirii in Hristos-Omul, Sfantul Apostol Pavel zice: Hristos sa Se salasluiasca prin credinta in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire, () si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu (Efeseni 3, 17 si 19).
Dar intr-un inteles si mai adanc, prin Intruparea si Nasterea Sa ca Om, Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu implineste dorinta si planul lui Dumnezeu-Tatalde infiere a oamenilor in Dumnezeu-Fiul, prin lucrarea harului Sfantului Duh: Precum intru El (Hristos) ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui, mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin...
