IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului Evanghelia Duminicii a XXIII-a dupa Rusalii reprezinta raspunsul la intrebarea ucenicilor infricosati de valurile involburate ale Marii Galileii, care, simtindu-se in primejdie, au strigat la Hristos cerand ajutor, iar El, linistind vantul si marea, i-a uimit si i-a determinat sa spuna: Oare cine este Acesta, ca porunceste si vanturilor si [] IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului si BacauluiEvanghelia Duminicii a XXIII-a dupa Rusalii reprezinta raspunsul la intrebarea ucenicilor infricosati de valurile involburate ale Marii Galileii, care, simtindu-se in primejdie, au strigat la Hristos cerand ajutor, iar El, linistind vantul si marea, i-a uimit si i-a determinat sa spuna: Oare cine este Acesta, ca porunceste si vanturilor si apei, si-L asculta? .

Contextul in care Hristos vindeca pe demonizatul din tinutul Gherghesenilor, pare o pregatire a ucenicilor in vederea intelegerii ca El este Fiul lui Dumnezeu intrupat. Astfel, Hristos rosteste predica de pe munte, in care sintetizeaza profilul moral al celui ce vrea sa-I urmeze, aratand totodata superioritatea Legii celei noi fata de cea veche (Lc. 6, 20-49), vindeca pe sluga sutasului (Lc. 7, 1-10), inviaza pe tanarul din Nain (Lc.7, 11-17), apoi linisteste furtuna pe mare (Lc. 8, 22-25). Toate aceste minuni arata puterea dumnezeiasca a lui Hristos, pe care ucenicii inca nu puteau sau nu erau pregatiti sa o cunoasca, desi era o realitate evidenta, de care bolnavii si neputinciosii beneficiau si la care alergau, caci toata multimea cauta sa se atinga de El ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti (Lc. 6, 19). Acesta este motivul pentru care intreaba uimiti, dupa linistirea furtunii pe mare: Oare cine este Acesta, ca porunceste si vanturilor si apei, si-L asculta? . Aceasta intrebare este corelata, in context biblic, cu cea pe care Hristos Domnul o adreseaza ucenicilor la sfarsitul activitatii Sale mesianice: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului? (Mt. 16,13), si la care, prin raspunsul sau, Petru marturiseste identitatea dumnezeiasca a Invatatorului: Tu esti Hristosul, Fiului lui Dumnezeu celui viu (Mt. 16,16).

Intalnirea dintre Creator si creaturaLa intrebarea ucenicilor, nascuta din uimire pe marea Galileii, vor raspunde diavolii atunci cand Hristos va calca pe tarmul Gherghesenilor, anuntand si anticipand prin marturisirea lor venirea Fiului lui Dumnezeu in chip de judecator al lumii create, la sfarsitul veacurilor: Ce ai cu noi Fiule al lui Dumnezeu, ai venit mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? . Cel coborat pe tarmul Gherghesenilor, acoperit chenotic sub valul chipului de rob (Filipeni 2,7), este recunoscut de duhurile intunecate, care simt puterea Creatorului impotriva Caruia, la inceputul creatiei, s-au razvratit. Cuvintele lor, rostite la vederea lui Hristos, argumenteaza doua adevaruri fundamentale: Iisus Hristos, Invatatorul care se odihnea in corabie si a certat vanturile, este Fiul lui Dumnezeu intrupat, iar lumea va avea un sfarsit si va fi judecata de Cel care acum savarsea minuni inaintea oamenilor. Cine putea da o marturie mai mare despre identitatea lui Hristos decat cei care erau osanditii intunericului, care prin libera alegere si-au anulat posibilitatea de a se mai putea bucura vreodata de lumina iubirii dumnezeiesti.

Intalnirea dintre Hristos si diavol, de altfel, este o constanta in paginile Sfintei Scripturi, unde se relateaza incercarea esuata a celui din urma de a anula planul de mantuire a lumii de catre Dumnezeu prin Logosul intrupat in istorie. La Betleem inchide usa ospitalitatii pentru Pruncul nenascut oferindu-I doar o pestera improprie pentru a Se naste, iar prin Irod incearca uciderea Sa cu pretul celor 14000 de prunci ai Rahelei (Ieremia 31,15); in Quarantania Il ispiteste exploatand presupuse slabiciuni care ar fi putut aparea in firea Sa umana dupa 40 de zile de ajunare (Mt. 4, 1-11); prin exorcizari insa, incepe sa fie scos din sufletul omului aratandu-se prin aceasta ca fiinta umana este templu al Duhului Sfant (I Cor. 3,16 ); prin Iuda Il tradeaza, prin arhierei Il condamna la moarte, iar prin soldatii romani Il rastigneste. Subliniem acestea fara a aluneca in dualism, ci pentru a arata puterea lui si originea dumnezeiasca a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia intrupat.

Neputinta de a raspunde iubirii Lui ne tine departe de DumnezeuStarea deplorabila in care se gasea cel posedat, care locuia in morminte, insingurat, departe de Dumnezeu si de comunitatea oamenilor, infricosator la vedere si permanent alungat de cei care il tineau in lanturi, pentru ca prezenta sa sa nu tulbure linistea gherghesenilor, este tabloul degradarii chipului lui Dumnezeu, prin dezradacinare si instrainare, cazut din starea de har si lumina. O stare de inrobire pana la posedare si o cadere in moarte spirituala. E atat de instrainat demonizatul din Evanghelie, incat nici cu sine insusi nu mai poate comunica, ci este doar un instrument al raului, care il chinuie folosindu-se de simtirea, vointa si gandirea lui, acest lucru fiind intarit de faptul ca, dupa vindecare, tanarul a fost gasit de sateni imbracat si intreg la minte (Lc. 8, 35). Locuirea in morminte este imaginea simbol care arata existenta degradata si ravasita a celor care trec prin aceasta experienta. E o stare la care omul ajunge coborand treptele desfigurarii chipului cu care Dumnezeu l-a binecuvantat. Este un exemplu care ne arata ca si in cadere treptele si starile sunt surprinzator de multe, iar cu cat caderea este mai mare, cu...