Rugaciunea este vlastarul blandetii si al lipsei de manie; ea este rodul bucuriei si al multumirii, precum si alungarea intristarii si a descurajarii. Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu intristezi vreun suflet, iar de nu, in desert alergi. Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. Fugind de manie, vei afla crutare []Rugaciunea este vlastarul blandetii si al lipsei de manie; ea este rodul bucuriei si al multumirii, precum si alungarea intristarii si a descurajarii.

Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu intristezi vreun suflet, iar de nu, in desert alergi.

Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie.

Fugind de manie, vei afla crutare si te vei dovedi intelept si vei fi intre cei ce se roaga.

Nu te ruga implinind numai formele din afara, ci indeamna-ti mintea spre simtirea rugaciunii duhovnicesti, cu multa frica.

E cu dreptate sa te rogi nu numai pentru curatia ta, ci si pentru a oricarui semen, ca sa imiti chipul ingeresc.

Vezi daca te-ai infatisat cu adevarat inaintea lui Dumnezeu in rugaciunea ta, sau esti biruit de lauda omeneasca si pe aceasta te silesti sa o vanezi, folosindu-te de chipul ruga-ciunii ca de o acoperitoare.

Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, castigata prin deprindere, care rapeste mintea inteleapta spre inaltimea spirituala prin dragoste desavarsita.

Cel ce se manie si tine minte raul, oricat ar iubi rugaciunea, nu este in afara de invinuire. Caci este asemenea celui care vrea sa aiba vedere agera, dar isi tulbura ochii.(Dupa Evagrie Ponticul)Taina vietii : popas sufletesc duhovnicesc / Cornel Rusu. Sibiu : Oastea Domnului, 2010