din vorbirea fratelui Traian Dorz la botezul de la Buciumi 28 noiembrie 1981 Maine e duminica aceea cand se citeste in toate bisericile noastre Evanghelia cu tanarul bogat care a venit la Domnul. Scrie despre el si Sfantul Evanghelist Matei, si Marcu, si Luca. Fiecare aminteste una dintre partile interesante ale vietii acestui tanar. []din vorbirea fratelui Traian Dorz la botezul de la Buciumi 28 noiembrie 1981Maine e duminica aceea cand se citeste in toate bisericile noastre Evanghelia cu tanarul bogat care a venit la Domnul. Scrie despre el si Sfantul Evanghelist Matei, si Marcu, si Luca. Fiecare aminteste una dintre partile interesante ale vietii acestui tanar. Am dori sa amintim aceste lucruri nu numai pentru ca maine e duminica si se citeste in bisericile noastre aceasta evanghelie, ci pentru ca in ea sunt cuprinse niste lucruri de foarte, foarte mare insemnatate pentru fiecare dintre noi.

Am vrea sa citim impreuna aceasta Evanghelie si dupa aceea sa gandim adanc asupra intelesului acestor adevaruri pe care Mantuitorul ni le-a infatisat si la care e bine daca fiecare dintre noi luam bine seama, pentru ca intr-una dintre aceste sapte probleme cuprinse in aceasta Evanghelie ne gasim fiecare dintre noi. Sa ne cantarim fiecare in lumina si in Cuvantul voii lui Dumnezeu si sa ne cercetam noi insine in care dintre aceste stari suntem.

Vom citi din Evanghelia dupa Sfantul Marcu, capitolul 10, incepand cu versetul 17, desi maine se citeste capitolul 18 din Evanghelia de la Luca. E acelasi lucru insa aici e ceva mai aproape de intelegerea si de starea noastra descrisa in Cuvantul lui Dumnezeu:Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om care a ingenuncheat inaintea Lui si L-a intrebat: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? . Pentru ce Ma numesti bun? i-a zis Iisus. Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu.

Cunosti poruncile: Sa nu preacurvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa nu inseli; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta. El I-a raspuns: Invatatorule, toate aceste lucruri le-am pazit cu grija din tineretea mea .

Iisus S-a uitat tinta la el, l-a iubit, si i-a zis: Iti lipseste un lucru: du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma .

Mahnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat intristat de tot; caci avea multe avutii.

Iisus S-a uitat imprejurul Lui si a zis ucenicilor Sai: Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii! .

Ucenicii au ramas uimiti de cuvintele Lui. Iisus a luat din nou cuvantul si le-a zis: Fiilor, cat de anevoie este pentru cei ce se incred in bogatii sa intre in Imparatia lui Dumnezeu!Mai lesne este sa treaca o camila prin urechea unui ac, decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu! .

Ucenicii au ramas si mai uimiti si au zis unii catre altii: Cine poate atunci sa fie mantuit? .

Iisus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu (Mc 10, 17-27).

Sa tinem minte niste lucruri foarte insemnate pentru fiecare, pentru ca noi trebuie sa stim: Nici unul dintre cuvintele lui Dumnezeu nu e lipsit de putere , nici de inteles, nici de adevar.

Sunt sapte probleme mari:o mare problema problema mantuirii;o mare graba;o mare intrebare;un mare raspuns;o mare conditie;o mare intristare;un mare faliment. Prima problema este problema mantuirii. Mantuitorul era atunci in cetatea aceea. i el, tanarul bogat, foarte, foarte ocupat cu atatea treburi de peste zi, desi a auzit ca Mantuitorul este acolo si propovaduieste Evanghelia de mult timp, a alergat la Mantuitorul in ultimul moment.

Ce bine cand omul se preocupa de mantuirea sufletului sau! Insa nu-i bine sa lase acest lucru pentru ultimul moment. S-a intamplat ca acest tanar L-a mai ajuns pe Domnul; dar se putea intampla, cum foarte multi dintre cei ce lasa lucrul mantuirii si problema mantuirii pana in cel din urma moment, sa nu mai ajunga niciodata sa-L mai intalneasca pe Domnul Iisus. Cateva clipe daca ar fi intarziat acest om, nu-L mai ajungea nici el pe Mantuitorul.

O mare problema este problema mantuirii. Nici una nu-i mai mare decat ea. Orice lucru poate sa faca omul, la orice vreme, dar mantuirea sufletului nu se gaseste oricand.

Exista o vreme cand Mantuitorul este in fata noastraExista o vreme cand Mantuitorul trece pe langa noiExista o vreme cand Mantuitorul este aproape de noi, de cetatea noastra in satul nostru, poate chiar si in casa noastra.

Acest lucru este de cea mai mare insemnatate; sa ne preocupam atunci de mantuirea sufletului nostru. Nici una dintre probleme nu-i mai importanta decat asta. Oamenii se preocupa astazi de orice. i de multe probleme. Cele doua mari probleme care preocupa astazi omenirea sunt foamea si razboiul. N-auzi nicaieri decat oameni ingrijorati de aceste doua lucruri. Pot fi si acestea insemnate, dar mai insemnata este mantuirea sufletului nostru.

Daca noi n-avem mantuirea sufletului nostru, poate sa fie belsug de paine, belsug de toate, in zadarDaca n-avem mantuirea sufletului, poate sa fie pace cat e intinderea lumii acesteia Noua nu ne foloseste la nimic, pentru ca odata si odata viata noastra tot inceteaza. Odata si odata viata noastra de pe pamant tot se sfarseste. Ca se sfarseste in foame sau se sfarseste in razboi, sau se sfarseste pe pat linistit, sau undeva intr-un accident, intr-un fel trebuie sa se sfarseasca aceasta viata, pentru ca tot ce are inceput are si sfarsit. Dar nu este tot una cum sfarseste via ta noastra: daca sfarseste o viata mantuita sau sfarseste o viata pierduta. Nu problema razboiului si a foamei sunt in primul rand cele mai arzatoare probleme, ci problema mantuirii este cea mai arzatoare problema pentru fiecare dintre noi.

E fericit acela care si-o pune! Despre acel tanar spune o Evanghelie ca era un fruntas Alta Evanghelie spune ca era tanar Alta Evanghelie spune ca era un om Un om, unul tanar si unul dintre cei de frunte. Poate fruntas prin studiile lui, poate fruntas prin functia lui. Poate fruntas in alt fel Oricum, era un om care a inteles insa, in ultimul moment, ca trebuie sa caute mantuirea si a alergat la Iisus. i ce bine ca L-a gasit! i spune ca a alergat inaintea Lui, in ultimul moment, a ingenuncheat si i-a spus: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? .

Nu exista un inceput mai frumos! Nu exista o intalnire mai frumoasa a cuiva cu Dumnezeu decat in felul acesta: sa ingenunchezi inaintea Lui si sa te preocupe singura si cea mai arzatoare problema: problema mantuirii sufletesti. Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica? In alta Evanghelie spune: Ce bine sa fac? .

E o problema foarte insemnata! Nu stiu cati dintre noi ne-am pus-o cu adevarat, in modul cel mai arzator.

Il binecuvantam pe Domnul pentru toti acei care, din tineretea lor, au facut acest legamant, care s-au hotarat pentru Domnul si au venit la Domnul. i au ascultat si Domnul i-a ascultat. S-a oprit langa ei, i-a iubit si le-a raspuns: tii ce sa faci . Mantuitorul l-a pus la incercare pe acest tanar si i-a zis: tii poruncile sa nu faci sa nu faci sa nu faci .

Mantuirea nu sta in sa nu faci . Mantuirea sta in sa faci! . Legea scrie: Sa nu faci sa nu faci sa nu faci , dar Mantuitorul a adus o alta lege: legea dragostei, care spune: Sa faci .

Ce vreti sa va faca voua oamenii, sa faceti si voi la fel . Sa nu faceti ca paganii. Sa faceti mai mult ca paganii. Paganii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Voi trebuie sa-i iubiti si pe cei care va urasc pe voi. Paganii fac bine la cei care le fac bine. Voi trebuie sa faceti bine la cei care va fac rau.

In felul acesta Mantuitorul a legat mantuirea nu de porunca Sa nu faci , ci de porunca cea mare Sa faci! . Cuvantul acesta pe care Mantuitorul l-a spus cuprinde nasterea din nou si viata vesnica.

As vrea sa facem o intrebare aici: i-au pus intr-adevar toti cei care suntem aici aceasta arzatoare si unica, si insemnata problema a mantuirii cu adevarat? Slavit sa fie Domnul! Cunoastem atat de multe suflete si fete de aici pe care se vede lumina Domnului si pacea iertarii primita prin pocainta si prin nasterea din nou. Dar poate ca sunt aici si suflete care n-au fost niciodata in fata Domnului cu aceasta problema arzatoare Care nu si-au pus inca din tot sufletul lor, mai presus de orice altceva, problema mantuirii.

Acestor suflete am vrea sa le aducem astazi in fata pe acest tanar din Evanghelie. Un tanar! N-a asteptat pana cand sa fie batran N-a asteptat pana cand sa fie bolnav N-a asteptat pana cand sa fie sarac Ci a venit cand era fruntas, cand era in culmea puterii sale, a tineretii sale, a situatiei sale materiale si a venit la Domnul Iisus punand problema mantuirii sale.

Dragii mei frati si surori, cunoscuti sau necunoscuti, Dumnezeu va stie si El ne cunoaste pe fiecare. Am spus, Domnul a randuit cine sa fie aici si ce sa se vorbeasca aici. i Domnul a randuit, ca El a stiut cine vine si care e starea fiecaruia.

Domnul a randuit aici cate un cuvant pentru fiecare. Poate ca cuvantul acesta este trimis in chip deosebit acum acelora care niciodata nu s-au intalnit inca cu Hristos. Poate ca sunt aici suflete care nu si-au pus problema mantuirii mai arzatoare decat orice. Au zis: Intai sa ma casatoresc . Sau au zis: Intai sa mi fac casa ; sau Intai sa-mi casatoresc copilul ; sau au zis: Intai sa-mi aranjez alte probleme i dupa aceea voi vedea si de problema mantuirii .

Nu, dragii mei! Invatati de la tanarul din Evanghelia de astazi sa puneti mai presus de orice problema mantuirii, in primul rand, ca dupa aceea se pot rezolva usor si celelalte lucruri, daca Dumnezeu va mai ingadui sa mai avem timp, sa avem zile, sa avem ceasuri in viata noastra.

Dar ziua de maine nu-i sigura pentru nimeni, nici ziua de astazi nu poate fi chiar sigura pentru toti. Atat de multi care incep dimineata nu sfarsesc aceasta zi niciodata sau, de cele mai multe ori, seara, in pace. Atat de multi care au inceput seara nu mai ajung dimineata in pace, pentru ca viata nu-i sigura pentru nimeni, dar moartea e sigura pentru toti. Atat de multi si-au sfarsit pe neasteptate ziua si viata! De aceea problema mantuirii este cea mai importanta pentru fiecare.

Sa va puneti aceasta problema! Ca, daca intai cautam Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, celelalte usor ni se dau pe deasupra, toate, ca stie Dumnezeu ca avem nevoie de ele. Dar daca n-avem mantuirea sufletului nostru, ce facem?Pe frontispiciul unei scoli mari, inainte, era scris:Cartea este necesara!Painea este necesara!Dar Hristos este cel mai necesar! .

Ne trebuie carte, ne trebuie paine toate sunt adevarate, dar Hristos ne trebuie mai mult in primul rand. Ne trebuie viata, ne trebuie hrana, ne trebuie pace, ne trebuie de toate, dar mantuirea sufletului nostru, iertarea pacatelor, impacarea noastra cu Dumnezeu, nasterea noastra din nou, asta ne trebuie in cel dintai rand si fiecaruia. Ca, daca noi ne-am intors la Dumnezeu cu adevarat, si painea e mai binecuvantata si ne-o asteptam in mod mai cinstit, mai frumos, mai vrednic. i cartea este mai binecuvantata, pentru ca-i intelegem lumina si o iubim si mai mult si atunci stim ce sa alegem din tot ce auzim si din tot ceea ce citim: numai ce este spre folos si spre mantuirea noastra si a semenilor nostri. Dar daca noi nu-L avem pe Dumnezeu, si painea o castigam cei mai multi in mod necinstit, si cartea nu foloseste cuiva decat sa ajunga mai rau, mai stricat, mai nefericit decat era daca n-avea carte.

Cu Hristos toate sunt binecuvantate. Fara El, acestea n-au nici o valoare, ci, dimpotriva, pacatul le otraveste si ajung o nenorocire si pentru cel care le cere, si pentru cel care il ajuta sa le aiba sau are de a face cu el. A doua problema importanta este graba. In cautarea mantuirii trebuie graba. In cautarea mantuirii nu trebuie amanat de azi pe maine. Au fost foarte multi care au amanat pe maine, dar n-au mai ajuns maine, pentru ca a venit nenorocirea. Cunoastem o multime si o multime de cazuri, nu ne-ar ajunge timpul sa le enumeram pe toate la rand, insa fiecare dintre noi, daca ne aducem aminte si putem privi in jurul nostru, vedem atatea cazuri si nenorociri in viata acelora care au avut ocazia sa se intoarca la Dumnezeu, dar au amanat.

Lasa pe maine, lasa pe mai tarziu, lasa pe anul viitor i in felul acesta, pacatul i-a cuprins si i-a nimicit, si i-a luat in pierzare pe toti.

Al doilea lucru dupa aflarea trebuintei mantuirii este graba. Nu mai amana! Spune Cuvantul Domnului asa: Luati seama, cata vreme se spune: Astazi! , nimeni sa nu-si impietreasca inima, ca sa nu se trezeasca venit prea tarziu . Multi au venit prea tarziu!In pilda cu cele zece fecioare avem o foarte trista instiintare si o foarte serioasa instiintare pentru fiecare dintre noi. Sa nu amanam problema mantuirii, sa nu lasam grija pregatirii noastre pentru intalnirea cu Dumnezeu pentru maine sau pentru mai tarziu.

Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile , Cautati pe Mantuitorul cata vreme se poate gasi . Acest tanar L-a gasit pe Mantuitorul chiar in clipa cand El era sa plece. tie Domnul de cate ori va mai trebui sa mai fie aici adunari si cercetari biblice tie Domnul daca vom mai ajunge sau nu. Daca toti cati suntem in seara aceasta aici vom mai ajunge inca o data sau inca o seara, sau inca o zi in care sa ni se predice Evanghelia si sa ni se spuna chemarea Mantuitorului.

E bine ca cei ce aud acum sa primeasca aceasta chemare, sa aranjeze problema mantuirii cata vreme Domnul este aproape, cata vreme noi inca suntem in viata, cata vreme cei care n-au inca mantuire Il mai au pe Domnul in fata lor si pot sa se intoarca la El, ca sa capete iertarea pacatelor si pacea cu Dumnezeu. Intrebarea aceasta: Ce sa fac ca sa pot fi mantuit? este cea mai mare intrebare. Foarte multi oameni pun foarte multe intrebari: si cand citesc Cuvantul lui Dumnezeu, si cand se predica Evanghelia, si cand merg pe drum, si in distractiile lor pun foarte multe intrebari.

Unii cerceteaza Biblia ca sa afle profetii de razboaie, despre timpurile din urma, despre Armaghedon si cine stie despre ce, despre imparatia de o mie de ani Cerceteaza Biblia ca sa gaseasca acolo motive de a se certa pe chestii religioase unii cu altii. Aceasta este o cercetare vinovata a Cuvantului lui Dumnezeu.

Cea mai buna cercetare este aceea cand omul cauta cum poate sa fie mantuit si intreaba el Biblia: Ce sa fac ca sa fiu eu mantuit? Ce sa fac ca sa am eu pacatele iertate, sa am iertarea si impacarea cu Dumnezeu? Ce sa fac? .

Aceasta este cea mai mare intrebare si cu acest gand trebuie sa cercetam noi Biblia. i aceasta intrebare trebuie sa o avem noi totdeauna inaintea Domnului: Ce sa fac? Ce bine sa fac? Ce bine sa fac? .

Domnul Iisus a spus atunci: Primul bine pe care poti sa-l faci este sa asculti Cuvantul lui Dumnezeu! . Cuvantul lui Dumnezeu spune: Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea lui si sa Ma urmeze . i Unde voi fi Eu, acolo va fi si ucenicul Meu .

Cel dintai lucru este nasterea din nou. Cuvantul pe care ti-l spune Dom nul, raspunsul cel mai potrivit la intrebarea Ce sa fac sa fiu mantuit? , este: Sa te nasti din nou! Sa te predai Domnului, sa te hotarasti pentru El, sa incepi o viata noua cu El, ca sa capeti iertarea pacatelor. i aceasta este cel mai insemnat lucru.

Acuma suntem in postul Craciunului, asteptam Nasterea Mantuitorului, asteptam Nasterea Fiului lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa-i mantuiasca pe cei pacatosi, Care a venit in lume sa ridice pacatele lumii, Care a venit in lume sa- i dea viata pentru toti oamenii.

Toti copiii se nasc ca sa traiascaEl S-a nascut ca sa moara! Sa moara pentru noi toti. Daca El n-ar fi murit, noi nu ne-am fi putut ridica niciodata ochii cu nadejde spre mantuirea lui Dumnezeu. El a venit sa moara pentru noi toti, in locul nostru, si El i-a dat Via ta ca sa avem iertarea si rascumpararea pacatelor.

Cel mai mare lucru este iertarea pacatelor.

Suntem in vremea postului Foarte multi s-au marturisit si s-au impartasit, poate ca Altii poate ca vor face acest lucru, pregatindu-se spre intampinarea sarbatorii minunate a Nasterii Domnul Iisus. Dar oare ne-am pus noi intrebarea cu adevarat: in marturisirea aceasta, in aceasta Taina a Pocaintei, am pus noi cu adevarat tot sufletul nostru, lacrimile noastre, gandul nostru hotarat de a ne intoarce la Dumnezeu si a ne marturisi cu adevarat in fata lui Dumnezeu, ca sa capatam iertarea pacatelor?Pentru ca numai in urma unei marturisiri adevarate si-n urma unei pocainte adevarate se capata iertarea pacatelor.

Sfintii Parinti spun: Nu exista mai multe pocainte; una singura exista i aceasta este nasterea din nou, taina convertirii, taina transformarii noastre, taina pe care Mantuitorul nostru a spus-o lui Nicodim in Ioan capitolul 3, cane el vine si spune: Invatatorule, stiu ca esti un trimis de la Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa faca faptele pe care le faci Tu, daca nu-i Dumnezeu cu el .

Mantuitorul i-a spus limpede si repede, si i-a taiat-o scurt: Daca nu va nasteti din nou, cu nici un chip nu veti vedea Imparatia lui Dumnezeu! . i omul acesta intreaba cum poate un om batran sa se nasca din nou inca o data. Nu intelegea! El intelegea fireste, cum inteleg si astazi, tot fireste, cei mai multi. Cei mai multi cred ca la Ioan capitolul 3 este vorba despre botez Nu-i adevarat! Acolo-i vorba despre nastere din nou, despre pocainta. Pocainta este o taina intre cele sapte Taine ale Bisericii noastre. i Pocainta aceasta este nasterea din nou.

Mantuitorul ii cere lui Nicodim: Sa te nasti din nou, din apa si din duh ! Nu din apa cea moarta care nu naste nici un duh, ci din Apa cea Vie care este Cuvantul lui Dumnezeu care curata mintea si innoieste mintea si din Duhul lui Dumnezeu, Care este puterea si care innoieste inima omului. Cele doua insusiri ale omului: mintea cea noua si inima cea noua asta este nasterea din nou si faptura cea noua.

Aceasta este lucrarea pe care o cere Dumnezeu.

Nu-i vorba despre botez la Ioan capitolul 3. Este vorba despre nasterea din nou, caci este legamantul, hotararea, predarea in slujba lui Dumnezeu, care este Taina Pocaintei instituita in Biserica noastra, care inseamna aceasta convertire si innoirea vietii omului, fara de care nu exista mantuire.

Spune: Daca nu te nasti din apa si din duh adica din Cuvantul lui Dumnezeu care innoieste inima, cu nici un chip nu vei putea intra in Imparatia lui Dumnezeu.

In versetul 3 spune: nu vei putea vedea In versetul 5 spune: nu vei putea intra fara nasterea din nou. i Cuvantul Domnului, in atatea locuri, intregeste acest adevar si il spune limpede. Numai oamenii care au intuneric peste mintea lor sau sunt preocupati nu de trairea si de ascultarea, si de intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu, ci de niste ganduri firesti, lumesti, pamantesti acestia nu inteleg adevarul si acestia au peste mintea lor o marama care le ascunde adevarul.

Adevarul acesta este! i, daca suntem in zilele sfantului post, si, daca trebuie si simtim si in Cuvantul, si in credinta noastra este randuiala aceasta de marturisire si pocainta atunci aceasta sa o facem. Pentru ca aceasta este ceea ce cere Dumnezeu de la noi. Pocainta, care nu-i de patru ori pe an sau de o suta de ori in viata, ci este o singura data, care ramane pentru totdeauna si traieste, si vietuieste, si lucreaza, si rodeste in noi viata cea noua, curata si sfanta pe care a cerut-o Domnul si pe care apoi trebuie sa o traim asa cum o cere El. Pentru ca numai in felul acesta, capatand iertarea si pastrandu-o, noi ne putem face vrednici sa intram pe porti in cetate, pentru ca este scris: Nimic intinat nu va intra acolo! . Nimeni care traieste in stricaciune si in minciuna. In spurcaciunea ascunsa, in spurcaciune launtrica si in minciuna, si in prefacatorie in afara.

Sa intelegem deci, din Evanghelia aceasta sfanta si din porunca acesta sfan ta, ce este necesar pentru noi toti. Cine a trecut prin Taina aceasta a Pocain tei, adica a nasterii din nou, sa se pastreze acum curat, asa cum l-a sfintit Domnul. Daca i-au fost iertate pacatele, sa ramana in aceasta curatie, ca sa se poata bucura pentru totdeauna; in orice vreme va veni chemarea Domnului, el sa poata merge fericit si linistit la Domnul, stiind sigur ca pacatele ii sunt iertate prin harul lui Dumnezeu si ca el, pastrandu-se in curatie si in ascultare, si-a pastrat aceasta dupa ce si-a facut curatire in casa, el si-a pastrat curatia pana la sfarsit. Conditia aceasta este pusa clar de Domnul in Cuvantul Sau. Este raspunsul lui Hristos. Dar in fata acestui raspuns, multi raman nehotarati si necredinciosi ca acest tanar din Evanghelie.

Sa ne slujeasca tuturor ca un avertisment foarte serios, ca un exemplu foarte important: ce inseamna inceputul bun si sfarsitul rau!Ce frumos a inceput acest tanar! S-a grabit sa vina, L-a ajuns pe Domnul, a ingenuncheat in fata Lui, I-a vorbit asa de frumos lui Dumnezeu, a cerut asa de limpede un raspuns si Domnul i-a spus asa de clar care este raspunsul mantuiriiDar cand a aflat conditia, tot elanul, toata voiosia lui, tot avantul lui frumos de la inceput s-au ofilit dintr-o data. El si-a aplecat capul intristat cand Mantuitorul i-a pus conditia: Leapada-te de lucrurile acestea! Urmeaza-Ma pe Mine, increde-te si nu vei duce lipsa niciodata de nimic. Fii sigur de asta . Dupa ce-ti capeti iertarea pacatelor, Domnul va avea grija si de painea ta, si de casa ta, si de rostul vietii taleAici vine increderea noastra in Dumnezeu si aici se arata intr-adevar valoarea unui om credincios: se bizuie el pe Dumnezeu sau nu se bizuie?Atat de multi, chiar si dintre cei credinciosi, se framanta astazi cu problema hranei, cu problema mancarii! i-e si groaza, sila sa asculti Cum tu, credincios, sa-ti pui problema mancarii? Sa strang, sa gramadesc aici atat de multe, pentru ca nu ma bizui eu pe Dumnezeu, ma bizui numai pe camara mea.

Se vede aici cata slaba credinta avem noi! Pai, daca Dumnezeu este Stapanul nostru si noi ne incredem in El si spunem din toata inima painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si daca noi muncim constiincios si cinstit la locul nostru de munca si ne facem datoria cinstit in mijlocul alor nostri, cum, noi ne mai indoim de grija si de ocrotirea lui Dumnezeu? Sigur ca nu suntem lenesi Sigur ca nu suntem risipitori Atunci de ce suntem noi necredinciosi si nu ne bizuim pe puterea si pe grija lui Dumnezeu?Iar daca ajungem ca Domnul sa ingaduie sa trecem si prin vremuri de incercare, de ce nu acceptam mai bine infranarea si rabdarea? Am trecut prin vremuri de acestea atatia ani de zile, am cunoscut foametea si lipsa, si setea. Aveam o bucatica de paine de o suta de grame si o cana de apa pe zi si atata aer cat intra pe gaura cheii; dar am avut incredere...