Pentru a intra și a rãmâne în Oastea Domnului se cere curaj și luptã
Se spune despre inima omului duhovnicesc ca este in stare sa arda plina de iubire pentru toata zidirea, iar aceasta presupune un curaj care este alimentat de dragostea jertfelnica: Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are: ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai (Ioan 15, 13). A nu te teme nu reprezinta []Se spune despre inima omului duhovnicesc ca este in stare sa arda plina de iubire pentru toata zidirea, iar aceasta presupune un curaj care este alimentat de dragostea jertfelnica: Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are: ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai (Ioan 15, 13). A nu te teme nu reprezinta neaparat o virtute, ci este o conditie esentiala de a pasi hotarat pe calea Domnului. Parintele Iosif Trifa, avand o inima duhovniceasca (centrul in care locuieste Dumnezeu in noi), s-a incadrat in categoria oamenilor care au schimbat lumea, si a putut face aceasta pentru ca lumea cu toate ispitirile, greutatile si neajunsurile ei nu l-a putut perverti.
Epoca contemporana este suprasaturata de cuvinte, ea are nevoie de un mod de viata superior, care depaseste faza vegetativa (cea de pana la nastere) si pe cea biopsihica (cea de dupa nastere). Desigur, vorbim despre faza cea duhovniceasca. In cei o suta de ani, Oastea Domnului a slefuit, in Biserica lui Iisus Hristos, veritabile modele de viata intru Duhul Sfant. Noi ne-am insusit, curajos si hotarat, aceste modele? Societatea s-a saturat de verbalism. Ea are nevoie, poate mai mult decat oricand, de oameni in care sa arda o credinta vie in Hristos Iisus. Oare nu ne-a facut de cunoscut Oastea Domnului atatea modele vrednice de urmat? Atunci, pentru ce mai zabovim la raspantii? Pentru ce ramanem pasivi si fricosi, amagindu-ne cu locurile noastre caldicele? Domnul e aproape, la usi (Mt 24, 33), iar noi?!Iubiti frati crestini, in aceasta viata, nu am fost trimisi sa avem fericire, ci sa ne facem vrednici de ea (Sf. Nicolae Velimirovici). Dar, fara lupta...
Epoca contemporana este suprasaturata de cuvinte, ea are nevoie de un mod de viata superior, care depaseste faza vegetativa (cea de pana la nastere) si pe cea biopsihica (cea de dupa nastere). Desigur, vorbim despre faza cea duhovniceasca. In cei o suta de ani, Oastea Domnului a slefuit, in Biserica lui Iisus Hristos, veritabile modele de viata intru Duhul Sfant. Noi ne-am insusit, curajos si hotarat, aceste modele? Societatea s-a saturat de verbalism. Ea are nevoie, poate mai mult decat oricand, de oameni in care sa arda o credinta vie in Hristos Iisus. Oare nu ne-a facut de cunoscut Oastea Domnului atatea modele vrednice de urmat? Atunci, pentru ce mai zabovim la raspantii? Pentru ce ramanem pasivi si fricosi, amagindu-ne cu locurile noastre caldicele? Domnul e aproape, la usi (Mt 24, 33), iar noi?!Iubiti frati crestini, in aceasta viata, nu am fost trimisi sa avem fericire, ci sa ne facem vrednici de ea (Sf. Nicolae Velimirovici). Dar, fara lupta...
