„Doamne, să Te văd!”
Duminica a XXXI-a dupa Rusalii (a Orbului din Ierihon) Evanghelia de la Luca 18,35-43 35 i cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind. 36 i, auzind el multimea care trecea, intreba ce e aceasta. 37 i i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul. 38 i el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie- i mila de mine! 39 i cei []Duminica a XXXI-a dupa Rusalii(a Orbului din Ierihon)Evanghelia de la Luca 18,35-4335 i cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind. 36 i, auzind el multimea care trecea, intreba ce e aceasta. 37 i i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul. 38 i el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie- i mila de mine! 39 i cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie- i mila de mine! 40 i oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat: 41 Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad! 42 i Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit. 43 i indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. i tot poporul, care vazuse, a dat lauda lui Dumnezeu.1. Bartimeu.
Mantuitorul Se afla pe ultimul Sau drum spre Ierusalim, inainte de sfintele Sale patimi. Un drum ocolit, deoarece samarinenii n-au vrut sa-L primeasca in teritoriul lor (Lc 9,53). Din Galileea, a luat-o pe valea Iordanului, pana la Ierihon, de unde se va sui la Ierusalim.
Sfanta Evanghelie de la Luca ne spune ca Iisus a savarsit doua mari minuni cu prilejul acestei treceri prin Ierihon: vindecarea unui orb (18,35-43) si intoarcerea vamesului Zacheu (19,1-10).
In paralela de la Matei (20,29-34) se relateaza despre vindecarea a doi orbi. Poate ca numai unul dintre ei a strigat, marturisindu-L pe Hristos si cerand mila Lui si de aceea ceilalti doi evanghelisti sinoptici vorbesc numai de un orb. Sfantul Marcu ne da si numele lui: Bartimeu (10,46). Este vorba, de fapt, de un patronimic (adica de numele tatalui), caci Bartimeu inseamna fiul lui Timeu .
Omul despre care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici era cu totul sarman. Caci nu numai ca era orb. Era si cersetor. Adica un om sarac, care traia din mila semenilor sai. Intr-adevar, Evanghelia ne spune ca acest orb sedea langa drum, cersind (Lc 10,35).2. Ucenicii nu inteleg. Imediat inaintea acestei relatari este redata a treia prevestire a patimilor (cf. Mt 16,21; 17,22-23; 20,17-19). Mantuitorul le vorbeste in chip precis ucenicilor Sai despre incununarea lucrarii Sale mesianice prin patimi si Inviere. Sfantul Luca tine sa noteze ca ei (Cei doisprezece, cf. v. 31) n-au inteles nimic din acestea, caci cuvantul acesta era ascuns pentru ei si nu intelegeau cele spuse (v. 34). Daca ucenicii nu intelegeau, cu atat mai putin intelegeau multimile. Intr-adevar, o multime de oameni ii facea alai lui Iisus la trecerea Sa prin Ierihon (v. 36). Dar se pare ca numai sau mai ales curiozitatea atragea aceasta multime in preajma profetului din Nazaret. Ei nu intelegeau nimic din fericirea de a-L vedea pe Iisus. Caci nici nu banuiau adevarata Sa identitate. Cand orbul, auzind zgomotul facut de aceasta multime, intreaba ce se intampla, i se spune ca trece Iisus Nazarineanul. Atata stiau sa spuna acesti oameni despre Iisus. i considerau ca stiu totul. Evanghelistul Ioan ne spune ca atunci cand Domnul a invatat despre taina trupului si a sangelui Sau, iudeii murmurau si ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, si nu stim noi pe tatal Sau si pe mama Sa? (In 6,42; cf. Mt 13,55; Mc 6,3; Lc 4,22). Multimea din Ierihon nu stie nici ea mai mult decat ca Iisus este Nazarineanul . Nici nu vrea sa stie mai mult si nici nu crede ca e mai mult de stiut despre El.3. Dar Bartimeu intelege. Impresionant si inexplicabil pentru mintea omeneasca este ca orbul depaseste aceasta intelegere ingusta a multimii. Dorind sa stie cu adevarat Cine este Cel Care trece prin fata lui, inima i se umple de o lumina care vine de Sus si astfel ceea ce proclama orbul despre Iisus este o adevarata marturisire de credinta in mesianitatea lui. Auzind Cine trece, orbul striga: Iisuse, Fiul lui David, fie-ti mila de mine (v. 38). Oamenii il certau, ca sa taca, dar el striga si mai tare: Fiul lui David, fie-ti mila de mine! (v. 39). Toate cele trei Evanghelii care relateaza intamplarea retin strigatul in aproape aceeasi forma, si mai ales cu aceeasi marturisire a lui Iisus ca Fiul lui David. i in toate acest strigat apare inca o data, dupa mentiunea certarii orbului de catre cei din multime (cf. Mt 20,30-31; Mc 10,47-48). Or, Fiul lui David inseamna, pentru iudeii de la inceputul erei crestine, Mesia (in forma greaca: Hristos). Adeseori in scrierile Vechiului Testament Mesia (ebr. Masiah), care in traducere inseamna Unsul Domnului , adica Mantuitorul asteptat de omenire de la inceput si fagaduit prin prooroci, este prezentat ca Fiul (adica Urmasul) lui David.4. Orbul avea urechi de auzit . De unde stia orbul din Ierihon ca Iisus este Mesia, Hristosul? Putem presupune ca el auzise vorbindu-se despre Iisus si despre minunile Sale. Auzind, in inima sa a inceput sa incolteasca nu numai nadejdea ca, poate, Acest Tamaduitor va trece candva si prin Ierihon si astfel va vindeca si orbirea sa, ci si credinta in El. Cel care-L marturiseste acum pe Iisus ca Fiul lui David este un om credincios. Sfantul Apostol Pavel zice ca credinta este din auzire (Rom 10,17). Dar nu singura auzirea cu urechile trupesti trezeste credinta. Pentru a deveni credincios, ai nevoie de urechi de auzit . Inca Isaia vorbeste despre cei care au urechi, dar nu aud, si au ochi, dar nu vad (Is 6,9-10). Pentru a auzi taina credintei, e nevoie de urechi ale inimii, si acestea strapunse de raza de lumina a Duhului lui Dumnezeu. Atunci cand Petru a facut importanta marturisire de la Cezareea lui Filip: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mt 16,16), Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal meu Cel din ceruri (Mt 16,17).
Putem zice acelasi lucru si despre orbul din Ierihon: nu trup si sange i-au descoperit lui taina mesianitatii lui Iisus Nazarineanul. El a auzit despre Iisus. A dorit sa primeasca si el vindecare de la Iisus. In inima sa a incoltit si a crescut credinta ca Iisus este Mesia Cel asteptat. Iar acum, el da glas marturisirii despre Hristos.
Prin marturisirea sa, orbul Il intampina pe Iisus in Ierihon asa cum se cuvine sa fie intampinat Mesia Mantuitorul. Aceasta aclamatie mesianica pregateste scena intrarii triumfale a lui Iisus in Ierusalim (Lc 19,29-40). Inainte de strigatele de...
Mantuitorul Se afla pe ultimul Sau drum spre Ierusalim, inainte de sfintele Sale patimi. Un drum ocolit, deoarece samarinenii n-au vrut sa-L primeasca in teritoriul lor (Lc 9,53). Din Galileea, a luat-o pe valea Iordanului, pana la Ierihon, de unde se va sui la Ierusalim.
Sfanta Evanghelie de la Luca ne spune ca Iisus a savarsit doua mari minuni cu prilejul acestei treceri prin Ierihon: vindecarea unui orb (18,35-43) si intoarcerea vamesului Zacheu (19,1-10).
In paralela de la Matei (20,29-34) se relateaza despre vindecarea a doi orbi. Poate ca numai unul dintre ei a strigat, marturisindu-L pe Hristos si cerand mila Lui si de aceea ceilalti doi evanghelisti sinoptici vorbesc numai de un orb. Sfantul Marcu ne da si numele lui: Bartimeu (10,46). Este vorba, de fapt, de un patronimic (adica de numele tatalui), caci Bartimeu inseamna fiul lui Timeu .
Omul despre care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici era cu totul sarman. Caci nu numai ca era orb. Era si cersetor. Adica un om sarac, care traia din mila semenilor sai. Intr-adevar, Evanghelia ne spune ca acest orb sedea langa drum, cersind (Lc 10,35).2. Ucenicii nu inteleg. Imediat inaintea acestei relatari este redata a treia prevestire a patimilor (cf. Mt 16,21; 17,22-23; 20,17-19). Mantuitorul le vorbeste in chip precis ucenicilor Sai despre incununarea lucrarii Sale mesianice prin patimi si Inviere. Sfantul Luca tine sa noteze ca ei (Cei doisprezece, cf. v. 31) n-au inteles nimic din acestea, caci cuvantul acesta era ascuns pentru ei si nu intelegeau cele spuse (v. 34). Daca ucenicii nu intelegeau, cu atat mai putin intelegeau multimile. Intr-adevar, o multime de oameni ii facea alai lui Iisus la trecerea Sa prin Ierihon (v. 36). Dar se pare ca numai sau mai ales curiozitatea atragea aceasta multime in preajma profetului din Nazaret. Ei nu intelegeau nimic din fericirea de a-L vedea pe Iisus. Caci nici nu banuiau adevarata Sa identitate. Cand orbul, auzind zgomotul facut de aceasta multime, intreaba ce se intampla, i se spune ca trece Iisus Nazarineanul. Atata stiau sa spuna acesti oameni despre Iisus. i considerau ca stiu totul. Evanghelistul Ioan ne spune ca atunci cand Domnul a invatat despre taina trupului si a sangelui Sau, iudeii murmurau si ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, si nu stim noi pe tatal Sau si pe mama Sa? (In 6,42; cf. Mt 13,55; Mc 6,3; Lc 4,22). Multimea din Ierihon nu stie nici ea mai mult decat ca Iisus este Nazarineanul . Nici nu vrea sa stie mai mult si nici nu crede ca e mai mult de stiut despre El.3. Dar Bartimeu intelege. Impresionant si inexplicabil pentru mintea omeneasca este ca orbul depaseste aceasta intelegere ingusta a multimii. Dorind sa stie cu adevarat Cine este Cel Care trece prin fata lui, inima i se umple de o lumina care vine de Sus si astfel ceea ce proclama orbul despre Iisus este o adevarata marturisire de credinta in mesianitatea lui. Auzind Cine trece, orbul striga: Iisuse, Fiul lui David, fie-ti mila de mine (v. 38). Oamenii il certau, ca sa taca, dar el striga si mai tare: Fiul lui David, fie-ti mila de mine! (v. 39). Toate cele trei Evanghelii care relateaza intamplarea retin strigatul in aproape aceeasi forma, si mai ales cu aceeasi marturisire a lui Iisus ca Fiul lui David. i in toate acest strigat apare inca o data, dupa mentiunea certarii orbului de catre cei din multime (cf. Mt 20,30-31; Mc 10,47-48). Or, Fiul lui David inseamna, pentru iudeii de la inceputul erei crestine, Mesia (in forma greaca: Hristos). Adeseori in scrierile Vechiului Testament Mesia (ebr. Masiah), care in traducere inseamna Unsul Domnului , adica Mantuitorul asteptat de omenire de la inceput si fagaduit prin prooroci, este prezentat ca Fiul (adica Urmasul) lui David.4. Orbul avea urechi de auzit . De unde stia orbul din Ierihon ca Iisus este Mesia, Hristosul? Putem presupune ca el auzise vorbindu-se despre Iisus si despre minunile Sale. Auzind, in inima sa a inceput sa incolteasca nu numai nadejdea ca, poate, Acest Tamaduitor va trece candva si prin Ierihon si astfel va vindeca si orbirea sa, ci si credinta in El. Cel care-L marturiseste acum pe Iisus ca Fiul lui David este un om credincios. Sfantul Apostol Pavel zice ca credinta este din auzire (Rom 10,17). Dar nu singura auzirea cu urechile trupesti trezeste credinta. Pentru a deveni credincios, ai nevoie de urechi de auzit . Inca Isaia vorbeste despre cei care au urechi, dar nu aud, si au ochi, dar nu vad (Is 6,9-10). Pentru a auzi taina credintei, e nevoie de urechi ale inimii, si acestea strapunse de raza de lumina a Duhului lui Dumnezeu. Atunci cand Petru a facut importanta marturisire de la Cezareea lui Filip: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mt 16,16), Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal meu Cel din ceruri (Mt 16,17).
Putem zice acelasi lucru si despre orbul din Ierihon: nu trup si sange i-au descoperit lui taina mesianitatii lui Iisus Nazarineanul. El a auzit despre Iisus. A dorit sa primeasca si el vindecare de la Iisus. In inima sa a incoltit si a crescut credinta ca Iisus este Mesia Cel asteptat. Iar acum, el da glas marturisirii despre Hristos.
Prin marturisirea sa, orbul Il intampina pe Iisus in Ierihon asa cum se cuvine sa fie intampinat Mesia Mantuitorul. Aceasta aclamatie mesianica pregateste scena intrarii triumfale a lui Iisus in Ierusalim (Lc 19,29-40). Inainte de strigatele de...
