Iubirea Lui trece dincolo de scuzele lor
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii (Pilda celor poftiti la cina) Luca 14, 16-24 Sfanta Evanghelie randuita de Sfintii Parinti pentru aceasta duminica este plina de intelesuri duhovnicesti si ea priveste atat mantuirea neamului omenesc, in general, cat si mantuirea sufletului nostru, a fiecaruia dintre noi. Aceasta pilda, rostita [] DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii(Pilda celor poftiti la cina)Luca 14, 16-24Sfanta Evanghelie randuita de Sfintii Parinti pentru aceasta duminica este plina de intelesuri duhovnicesti si ea priveste atat mantuirea neamului omenesc, in general, cat si mantuirea sufletului nostru, a fiecaruia dintre noi. Aceasta pilda, rostita de Mantuitorul, ne ajuta si in pregatirea noastra duhovniceasca pentru intampinarea sarbatorii mari si sfinte a Nasterii Domnului Iisus Hristos.
Cine este acel om oarecare?Din pericopa evanghelica a acestei duminici aflam ca un om oarecare a facut cina mare si i-a invitat pe cei poftiti, adica pe cei care cunosteau dinainte intentia aceluia de a pregati o cina deosebita.
Sfintii Parinti ai Bisericii, talcuind Evanghelia, au aratat ca acel om oarecare este, de fapt, Dumnezeu Tatal Care, in vremurile din urma, adica la amurgul istoriei, pregateste cina pentru oameni, in imparatia cerurilor.
Evanghelia ne spune ca acest stapan al casei si-a trimis slujitorul sau de incredere sa invite la cina pe prieteni si pe cunoscuti. Insa, cei pentru care fusese pregatita cina, ca si cum ar fi fost intelesi, au refuzat cu totii invitatia, prezentand fiecare scuze diferite.
Tot din interpretarea Sfintilor Parinti, aflam ca slujitorul pe care stapanul casei l-a trimis sa faca invitatiile pentru cina este Insusi Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca (Matei 20, 28) si Care a fost prevestit de profetii Vechiului Testament ca fiind sluga Domnului (cf. Isaia 53, 11), venind in lume sa implineasca voia Domnului. Asadar, slujitorul din aceasta Evanghelie este Fiul Cel vesnic al Tatalui ceresc, Care Se face om, ia chip de rob (cf. Filipeni 2, 7) si devine implinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatal, pentru mantuirea oamenilor.
Hristos S-a nascut in lume in mijlocul poporului evreu, chemand la mantuire sau comuniune cu Dumnezeu mai intai capeteniile si carturarii poporului ales, pentru ca ei, fiind cunoscatori ai Legii, cunosteau vointa lui Dumnezeu. Insa tocmai cei care trebuiau sa inteleaga primii chemarea Evangheliei mantuirii refuza sa raspunda chemarii Lui.
Iubirea refuzata prin scuze abil formulateSlujitorul din Evanghelia acestei duminci ii spune stapanului casei ca cei invitati la cina adica la un eveniment unic, indelung pregatit, de bucurie si comuniune nu pot veni, preferand sa se dedice unor activitati si situatii lumesti care, desi importante, s-ar mai fi putut amana.
Astfel, unul dintre cei chemati si-a declinat prezenta la cina, spunand ca am cumparat un ogor si trebuie sa ma duc sa-l vad. Ogorul, in interpretarea Sfintilor Parinti ai Bisericii, reprezinta grijile acestei lumi, dorinta nemasurata de avere, vointa nesaturata de putere si tendinta de a stapani cat mai mult din suprafata pamantului.
Al doilea invitat a spus: am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc. Tot Sfintii Parinti ne spun ca cele cinci perechi de boi reprezinta cele cinci simturi ale noastre care, foarte adesea, il fac pe om prizonierul biologicului, intunecandu-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv ca cele cinci perechi de boi trebuie incercate arata cu cata usurinta si seninatate ajunge sa refuze intalnirea cu Dumnezeu omul prins in jugul simturilor, a carui viata s-a redus si coborat la nivelul material, cautand doar comoditate, consum de bunuri si placeri. Asadar, patimile rezultate din lipsa de credinta si din subjugarea vointei de catre simturi conduc la amortire duhovniceasca si la nepasare fata de mantuire si viata vesnica.
Al treilea invitat spune: mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni. Acest raspuns caracterizeaza grija exagerata pentru familie.
Sunt o multime de oameni care, datorita grijilor excesive fata de nevoile familiei, nu mai gasesc timp nici duminica, nici in sarbatori sa vina la biserica, sa se ingrijeasca de mantuirea sufletului. Grijile firesti pentru intretinerea familiei, devenite griji obsesive, ajung sa deformeze insasi valoarea familiei, aceasta transformandu-se, din dar si binecuvantare de la Dumnezeu, in idol.
Viata de familie nu trebuie sa fie traita in uitare de Dumnezeu. Sotul, sotia, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu si, de aceea, acestia trebuie iubiti si spiritual in asa fel incat sa-i apropiem de Dumnezeu, sa-i indreptam pe calea mantuirii si a sfinteniei.
Asadar, nu grija rationala si binecuvantata pentru familie este aici criticata, ci faptul ca, uneori, grijile familiei ajung sa inrobeasca atat de mult pe om, incat uita ca ea este o binecuvantare de la Dumnezeu. Familia conjugala trebuie pusa in legatura cu participarea la Sfanta Euharistie, cu Sfanta Biserica (adica familia duhovniceasca a credintei).
Grijile pentru averi, impatimirea simturilor si exclusiva si excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot aparea intre noi si Dumnezeu. i, dupa cum vedem, aceste piedici pot avea chiar o infatisare foarte politicoasa, de refuz categoric disimulat in scuze abil formulate.
Refuzul celor chemati a produs o invitatie pentru altiiCand a vazut Stapanul casei ca invitatii Sai cei considerati cunoscuti si apropiati, pentru ca erau cunoscatori ai invataturilor sfinte au refuzat sa participe la ospatul mantuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a maniat. Refuzul celor invitati este o expresie a libertatii lor de a raspunde unei chemari generoase dupa cum le dicteaza inima si constiinta. Insa libertatea acelora de a refuza si de a-si urma propriul egoism, in loc sa raspunda unei chemari de comuniune, a trezit in sufletul celui care a pregatit acea cina deosebita o mare suparare. Totusi, supararea nu a condus la inchiderea usilor casei si anularea cinei, ci la o schimbare a planului initial.
Stapanul casei avea un plan pentru cina pe care o pregatise cu atata atentie. Cum cei chemati nu au raspuns...
Cine este acel om oarecare?Din pericopa evanghelica a acestei duminici aflam ca un om oarecare a facut cina mare si i-a invitat pe cei poftiti, adica pe cei care cunosteau dinainte intentia aceluia de a pregati o cina deosebita.
Sfintii Parinti ai Bisericii, talcuind Evanghelia, au aratat ca acel om oarecare este, de fapt, Dumnezeu Tatal Care, in vremurile din urma, adica la amurgul istoriei, pregateste cina pentru oameni, in imparatia cerurilor.
Evanghelia ne spune ca acest stapan al casei si-a trimis slujitorul sau de incredere sa invite la cina pe prieteni si pe cunoscuti. Insa, cei pentru care fusese pregatita cina, ca si cum ar fi fost intelesi, au refuzat cu totii invitatia, prezentand fiecare scuze diferite.
Tot din interpretarea Sfintilor Parinti, aflam ca slujitorul pe care stapanul casei l-a trimis sa faca invitatiile pentru cina este Insusi Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca (Matei 20, 28) si Care a fost prevestit de profetii Vechiului Testament ca fiind sluga Domnului (cf. Isaia 53, 11), venind in lume sa implineasca voia Domnului. Asadar, slujitorul din aceasta Evanghelie este Fiul Cel vesnic al Tatalui ceresc, Care Se face om, ia chip de rob (cf. Filipeni 2, 7) si devine implinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatal, pentru mantuirea oamenilor.
Hristos S-a nascut in lume in mijlocul poporului evreu, chemand la mantuire sau comuniune cu Dumnezeu mai intai capeteniile si carturarii poporului ales, pentru ca ei, fiind cunoscatori ai Legii, cunosteau vointa lui Dumnezeu. Insa tocmai cei care trebuiau sa inteleaga primii chemarea Evangheliei mantuirii refuza sa raspunda chemarii Lui.
Iubirea refuzata prin scuze abil formulateSlujitorul din Evanghelia acestei duminci ii spune stapanului casei ca cei invitati la cina adica la un eveniment unic, indelung pregatit, de bucurie si comuniune nu pot veni, preferand sa se dedice unor activitati si situatii lumesti care, desi importante, s-ar mai fi putut amana.
Astfel, unul dintre cei chemati si-a declinat prezenta la cina, spunand ca am cumparat un ogor si trebuie sa ma duc sa-l vad. Ogorul, in interpretarea Sfintilor Parinti ai Bisericii, reprezinta grijile acestei lumi, dorinta nemasurata de avere, vointa nesaturata de putere si tendinta de a stapani cat mai mult din suprafata pamantului.
Al doilea invitat a spus: am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc. Tot Sfintii Parinti ne spun ca cele cinci perechi de boi reprezinta cele cinci simturi ale noastre care, foarte adesea, il fac pe om prizonierul biologicului, intunecandu-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv ca cele cinci perechi de boi trebuie incercate arata cu cata usurinta si seninatate ajunge sa refuze intalnirea cu Dumnezeu omul prins in jugul simturilor, a carui viata s-a redus si coborat la nivelul material, cautand doar comoditate, consum de bunuri si placeri. Asadar, patimile rezultate din lipsa de credinta si din subjugarea vointei de catre simturi conduc la amortire duhovniceasca si la nepasare fata de mantuire si viata vesnica.
Al treilea invitat spune: mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni. Acest raspuns caracterizeaza grija exagerata pentru familie.
Sunt o multime de oameni care, datorita grijilor excesive fata de nevoile familiei, nu mai gasesc timp nici duminica, nici in sarbatori sa vina la biserica, sa se ingrijeasca de mantuirea sufletului. Grijile firesti pentru intretinerea familiei, devenite griji obsesive, ajung sa deformeze insasi valoarea familiei, aceasta transformandu-se, din dar si binecuvantare de la Dumnezeu, in idol.
Viata de familie nu trebuie sa fie traita in uitare de Dumnezeu. Sotul, sotia, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu si, de aceea, acestia trebuie iubiti si spiritual in asa fel incat sa-i apropiem de Dumnezeu, sa-i indreptam pe calea mantuirii si a sfinteniei.
Asadar, nu grija rationala si binecuvantata pentru familie este aici criticata, ci faptul ca, uneori, grijile familiei ajung sa inrobeasca atat de mult pe om, incat uita ca ea este o binecuvantare de la Dumnezeu. Familia conjugala trebuie pusa in legatura cu participarea la Sfanta Euharistie, cu Sfanta Biserica (adica familia duhovniceasca a credintei).
Grijile pentru averi, impatimirea simturilor si exclusiva si excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot aparea intre noi si Dumnezeu. i, dupa cum vedem, aceste piedici pot avea chiar o infatisare foarte politicoasa, de refuz categoric disimulat in scuze abil formulate.
Refuzul celor chemati a produs o invitatie pentru altiiCand a vazut Stapanul casei ca invitatii Sai cei considerati cunoscuti si apropiati, pentru ca erau cunoscatori ai invataturilor sfinte au refuzat sa participe la ospatul mantuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a maniat. Refuzul celor invitati este o expresie a libertatii lor de a raspunde unei chemari generoase dupa cum le dicteaza inima si constiinta. Insa libertatea acelora de a refuza si de a-si urma propriul egoism, in loc sa raspunda unei chemari de comuniune, a trezit in sufletul celui care a pregatit acea cina deosebita o mare suparare. Totusi, supararea nu a condus la inchiderea usilor casei si anularea cinei, ci la o schimbare a planului initial.
Stapanul casei avea un plan pentru cina pe care o pregatise cu atata atentie. Cum cei chemati nu au raspuns...
