Dimineata, Iisus statea pe tarm; dar ucenicii nu sti au ca este Iisus. Iisus statea pe tarm nu numai de cand L-au vazut ucenicii, ci cu mult mai inainte. Cand L-au vazut ei, El era acolo. Ei L-au vazut numai dimineata, dar El era acolo inca de seara, privind la truda lor zadarnica. Le-a aparut numai []Dimineata, Iisus statea pe tarm; dar ucenicii nu sti au ca este Iisus. Iisus statea pe tarm nu numai de cand L-au vazut ucenicii, ci cu mult mai inainte. Cand L-au vazut ei, El era acolo. Ei L-au vazut numai dimineata, dar El era acolo inca de seara, privind la truda lor zadarnica. Le-a aparut numai cand ucenicii ajunsera la capatul puterilor lor. Le-a aparut nu numai sa le incununeze fericit o munca istovitoare sau ca sa le improspateze o speranta slabita. Ci mai ales sa descopere cunoasterii lor noi adevaruri. Sa limpezeasca credintei lor noi taine, sa dea iubirii lor noi dimensiuni.

Hristos are cu fiecare ucenic al Lui o altfel de partasie si de cunoastere, deosebita de a altora. Precum are capul alte fire de nervi de legatura cu fiecare madular.

Intr-un fel este intimitatea dintre Iisus si Ioan. In alt fel cea dintre Iisus si Petru. i in alt fel cea dintre Iisus si fiecare dintre ceilalti ucenici. Da, cu fiecare fiu, mama are o alta legatura. Intimitatea lui Iisus cu noi depinde de intimitatea noastra cu El. De dragostea tainica pe care I-o ardem in inimile noastre. De curatia pe care I-o pastram in ganduri. De jertfa pe care suntem in stare s-o dam iubirii Lui. De lupta pe care o ducem spre a ne alipi tot mai mult de El. De grija duhului nostru ca sa fie robit total Duhului Sau. De curatia cugetului in umblarea ascultarii noastre de toata voia Lui nu numai in ceea ce este scris, ci si in ceea ce este doar intuit.

Iisus sta totdeauna pe un tarm apropiat noua si priveste la noi, care muncim sa prindem ceva pentru El. Sau sa castigam ceva pentru cei apropiati noua.

Ucenicii trebuie sa fi simtit deodata, in timpul muncii lor, ca Cineva este langa ei si Se uita la ei.

Atunci au ridicat privirile si au vazut ca intr-ade var era.

Nu avem si noi oare, la fel, uneori un ciudat simt ca cineva ne este aproape si se uita la noi?O, de-am putea intelege atunci Cine este Acel Cineva a Carui prezenta o simtim, dar a Carui infatisare n o putem inca vedea!O sora povestea: Eram odata singura la sapa pe camp. Era cald, eram obosita, eram sfarsita de puteri, dar munceam gandindu-ma la cantari si la fratiDintr-o data, un simt mi-a venit si o parere hotarata ca cineva este inapoia mea. M-am intors repede, dar n-am vazut pe nimeni.

Am inceput sa sap din nou. Curand insa acelasi simt si aceeasi parere m-a facut sa tresar si sa ma uit iarasi inapoi.

Tot nu era nimeni! Dar atunci un gand mi-a luminat inima:Doamne Iisuse dulce, Tu esti!Cand mi-am zis asa, am simtit in toata fiinta mea ca o revarsare cereasca, ca o betie sfanta. Ca o iesire din minti de bucurie sfanta. i toata oboseala, singuratatea si slabiciunile mele s au schimbat deodata intr-o cereasca indestulare, lumina si fericire.

O, fusese El, Dulcele nostru Mantuitor, Care vine uneori asa la multi dintre ai Lui. Mai ales in singuratate, in oboseala si in intristare.

Fratii mei, surorile mele, scumpi ucenici ai Domnului!Poate ca si starea voastra din lumea aceasta este uneori atat de asemanatoare cu starea disperata a ucenicilor din noaptea aceea grea de pe Marea Tiberiadei.

Poate ca si voi sunteti acum ca dupa o despartire grea si zdrobitoare.

Poate ca ati ramas si voi fara fiinta scumpa, fara sprijin, fara ajutor, fara lumina sigura spre viitor, in...