ȘI IATĂ, STEAUA A VENIT ȘI A STAT. UNDE…?
In ghidul de iconografie bizantina, urmand indeaproape relatarile Evangheliilor canonice ale sfintilor Apostoli Matei si Luca, Nasterea Mintuitorului Hristos este reprezentata si printr-o raza mare de lumina dumnezeiasca, ce coboara din bolta cerului, pina ce ajunge pe capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formeaza o cruce. Crestinismul este religia sarbatorii. Oriunde nu se []In ghidul de iconografie bizantina, urmand indeaproape relatarile Evangheliilor canonice ale sfintilor Apostoli Matei si Luca, Nasterea Mintuitorului Hristos este reprezentata si printr-o raza mare de lumina dumnezeiasca, ce coboara din bolta cerului, pina ce ajunge pe capul Pruncului Hristos. Pe la mijlocul ei, raza formeaza o cruce.
Crestinismul este religia sarbatorii. Oriunde nu se pregateste Nasterea lui Hristos Dumnezeu, dupa duhul si rinduiala pe care El ni le-a lasat, nu este sarbatoare plinita si primita. Astazi, pericolul pierderii identitatii crestine trebuie sa aiba prioritate, o prioritate in ascultarea de Dumnezeu si nu de oameni.
Fara un mare eroism, sarbatoarea nu poate fi sarbatoare, devine inca o data ceva de rutina, protocolar, domnule/frate, am facut-o si anul acesta: am taiat porcul, am cumparat brad si l-am impodobit cu artificii, am invitat nasii si prietenii sa ne bucuram dupa obiceiul strabun .
Nu in felul acesta il vom aduce pe Dumnezeul cel Nascut, care trebuie sa fie in centrul sarbatorii noastre, ci, la indemina tuturor ne este a ne aduna in jurul universului Cuvintului Sau in cadrul Sfintei Liturghii, unde la marea chemare catre primirea sfintei impartasanii, noi sa mincam in modul cel mai concret pe Dumnezeu aflat in Sfintele Taine.
Sarbatoarea Nasterii Domnului trebuie sa fie un reflex pamintesc de mare amplitudine al unui act ceresc ce s-a derulat in folosul mintuirii noastre. Daca praznicul il intelegem putin, putin il si traim. Daca il intelegem doar ca pe un prilej de festin culinar, de incintare /inchinare a pintecelui, atunci acesta este un Craciun esuat pentru noi. In schimb, daca vom intelege, precum magii care priveau stelele cerului mereu, intru identificarea Stelei celei calauzitoare, daca impreuna cu ingerii si pastorii vom merge la locul unde mila Domnului asteapta sa fie implinita prin iubirea fata de aproapele aflat in saracie si insingurare, atunci se intra in misterul si bucuria...
Crestinismul este religia sarbatorii. Oriunde nu se pregateste Nasterea lui Hristos Dumnezeu, dupa duhul si rinduiala pe care El ni le-a lasat, nu este sarbatoare plinita si primita. Astazi, pericolul pierderii identitatii crestine trebuie sa aiba prioritate, o prioritate in ascultarea de Dumnezeu si nu de oameni.
Fara un mare eroism, sarbatoarea nu poate fi sarbatoare, devine inca o data ceva de rutina, protocolar, domnule/frate, am facut-o si anul acesta: am taiat porcul, am cumparat brad si l-am impodobit cu artificii, am invitat nasii si prietenii sa ne bucuram dupa obiceiul strabun .
Nu in felul acesta il vom aduce pe Dumnezeul cel Nascut, care trebuie sa fie in centrul sarbatorii noastre, ci, la indemina tuturor ne este a ne aduna in jurul universului Cuvintului Sau in cadrul Sfintei Liturghii, unde la marea chemare catre primirea sfintei impartasanii, noi sa mincam in modul cel mai concret pe Dumnezeu aflat in Sfintele Taine.
Sarbatoarea Nasterii Domnului trebuie sa fie un reflex pamintesc de mare amplitudine al unui act ceresc ce s-a derulat in folosul mintuirii noastre. Daca praznicul il intelegem putin, putin il si traim. Daca il intelegem doar ca pe un prilej de festin culinar, de incintare /inchinare a pintecelui, atunci acesta este un Craciun esuat pentru noi. In schimb, daca vom intelege, precum magii care priveau stelele cerului mereu, intru identificarea Stelei celei calauzitoare, daca impreuna cu ingerii si pastorii vom merge la locul unde mila Domnului asteapta sa fie implinita prin iubirea fata de aproapele aflat in saracie si insingurare, atunci se intra in misterul si bucuria...
