Genealogia Mântuitorului
Duminica dinaintea Nasterii Domnului (a Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului) Evanghelia de la Matei 1,1-25 1. O marturisire de credinta. Evanghelia de la Matei incepe cu o genealogie a Mantuitorului, pe care am auzit-o ca prima parte a Evangheliei acestei Duminici (Mt 1,1-17). O alta genealogie ne-o da Sfantul Luca (3,23-38). Daca genealogia mateiana este []Duminica dinaintea Nasterii Domnului(a Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului)Evanghelia de la Matei 1,1-25 1. O marturisire de credinta. Evanghelia de la Matei incepe cu o genealogie a Mantuitorului, pe care am auzit-o ca prima parte a Evangheliei acestei Duminici (Mt 1,1-17). O alta genealogie ne-o da Sfantul Luca (3,23-38). Daca genealogia mateiana este descendenta, coborand de la Avraam pana la Iisus, genealogia lucanica este ascendenta, mergand de la Iisus spre stramosii Sai dupa trup.
Auzind aceasta insirare de nume, poate ca ne-am intrebat: De ce a socotit necesar evanghelistul sa-si inceapa astfel Evanghelia? Ce ne poate revela aceasta genealogie despre Hristos si despre mantuirea noastra prin El?Privind insa mai indea proape textul mateian, ne dam seama cat de bogat este raspunsul la aceste intrebari. Caci, intr-adevar, prin a ceasta genealogie, evan ghelistul gaseste mijlocul sa ne transmita adevaruri fundamentale despre Cel de Care va fi vorba in intreaga sa Evanghelie.
Chiar din primul verset ni se spun cateva lucruri de mare importanta despre Mantuitorul. Evanghelistul nu numai ca-i da numele, Iisus care inseamna, etimologic, Domnul (Iahve) Mantuitorul (cf. Mt 1,21b) , ci la acest nume adauga imediat titlul Hristos . Iisus Hristos iata deja o marturisire de credinta. Scriind o Evanghelie adre sata in primul rand iudeilor, Sfantul Matei tine sa le spuna cititorilor sai, de la bun inceput, ca Iisus este Hristosul, adica Mesia. Iudeii stiau foarte bine despre cine este vorba. Ei aveau Sfanta Scriptura a Vechiului Tes tament, care este plina de profetii mesianice, adica de preziceri insuflate despre trimiterea in lume a lui Mesia-Mantuitorul. Iata precizata din capul locului identitatea Personajului prin excelenta al Evangheliei!Dar Evanghelistul merge si mai departe. El adauga ca Iisus Hristos este fiul lui David, fiul lui Avraam . Adeseori in Vechiul Testament Mesia este desem nat ca fiul lui David , ca Unul care avea sa fie Ur masul prin excelenta al ma relui rege israelit, Cel in care, de fapt, se vor implini pro orociile despre binecu vantarea familiei davidice. Relatia lui Mesia cu David, stramosul Sau dupa trup, este atat de mult accentuata in cartile profetice, incat uneori Mesia este numit, pur si simplu, David (asa in Ier 30,9; Iez 34,24; 37,24). Numindu-L pe Iisus fiul lui David , evanghelistul afir ma, de fapt, ca in El se implinesc toate aceste profetii. De adaugat ca genealogia urmeaza linia urmasilor lui David prin Solomon, care au fost regi, pana la desfiintarea regatului prin cucerirea babiloneana (in anul 586).2. De trei ori cate paisprezece (= cifra lui David). Aceeasi idee o releva evanghelistul si intr-un alt mod. Genealogia mateiana este impartita in trei perioade, corespunzatoare, de altfel, unor etape destul de clar delimitate ale istoriei poporului ales. Numai ca Sfantul Matei tine sa prezinte o simetrie perfecta a celor trei perioade: Asadar, toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; si de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece; si de la stra mutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri (v. 17). Privind insa mai indeaproape, ne dam seama ca Sfantul Matei si-a dat silinta sa faca sa-i iasa aceasta simetrie. Intr-adevar, din lista sa lipsesc destule nume, caci adeseori se sare de la stramos la stranepot. Astfel, de pilda, intre Fares si Naason sunt date numai patru nume intermediare (v. 3-4); or, este vorba de intreaga perioada dintre epoca patriarhilor (Fares este fiul lui Iuda) si Exod, adica de nu mai putin de 430 de ani (Ies 12,40; Gal 3,17). Intre Salmon si Iesei se dau numai doua nume intermediare (v. 5), cand este vorba, de fapt, de o perioada de cel putin 300 de ani. Din cartea a IV-a a Regilor, stim ca intre Ioram si Ozia (v. 8) au mai fost trei generatii, reprezentate prin Ohozia, Ioas si Amasia, dar care nu apar in genealogia mateiana. Apoi, Iehonia este socotit de doua ori, o data la sfarsitul listei a doua (v. 11) si inca o data la inceputul listei a treia (v. 12). In sfarsit, intre Zorobabel si Iacov, tatal dreptului Iosif, Matei da numai 8 nume intermediare, in timp ce Luca da, pentru aceeasi perioada, 17 nume. Este limpede ca Sfantul Matei n-a fost deloc preocupat de a ne da o lista completa a ascendentilor Mantuitorului. Genealogia mateiana prezinta numeroase lacune, care se explica prin cadrul mnemonic si simbolic pe care cauta sa-l evidentieze aceasta Evanghelie. Cadrul mnemonic : Evanghelia, care avea sa fie folosita in Biserica primara ca un fel de manual de cateheza, foloseste tehnici care sa faciliteze memorarea. Astfel de tehnici apar in mod curent la rabinii iudei, pe vremea aceea invatatura facandu-se mai ales prin metoda memorarii, cei mai buni invatacei fiind aceia care puteau retine cat mai multe texte si cat mai exact cu putinta. Cadrul simbolic : in intentia Sfantului Matei, de trei ori cate paisprezece neamuri nu implica nicidecum o exactitate matematica, ci un simbolism destul de usor de descifrat. In tr adevar, numarul paisprezece este numarul lui David. Se stie ca literele ebraice (ca, de altfel, si cele grecesti si, in parte, si cele latine) sunt folosite si pentru notarea cifrelor: alef este 1; beth este 2; ghimel este 3; dalet este 4; he este 5; vav este 6 etc. Bazati pe aceasta dubla folosire a caracterelor alfabetului, cei vechi practicau gematria, care consta in calcularea valorii numerice a unui cuvant sau nume si cautarea unei semnificatii simbolice a numarului astfel obtinut. Or, prin gematrie, numele David este egal cu cifra 14. Intr-adevar, deoarece ebraica foloseste o scriere consonantica, adica nu se scriu si vocalele, ci numai consoanele si semivocalele, David se scrie cu trei litere: dalet + vav + dalet, iar dand acestor trei litere valoarea lor numerica obtinem: 4 + 6 + 4 = 14. Astfel, 14 inseamna, simbolic, David. Vorbind de trei serii de cate 14 neamuri (v. 17), Sfantul Matei subliniaza, de fapt, o data mai mult (cf. v. 1), ca Iisus este Fiul lui David , adica Mesia.
A doua identificare prin stramosi din v. 1 este nu mai putin graitoare. Numindu-L pe Iisus fiul lui Avraam , Sfantul Matei afirma ca El este nu numai unul din fiii lui Avraam, adica un israelit oarecare, ci ca El este Urmasul fagaduit lui Avraam, Cel intru Care se vor binecuvanta toate neamurile, in sensul interpretarii data textului vechitestamentar (din Fac 12,7; cf. 22,18) de catre Sfantul Apostol Pavel, interpretare care se bazeaza pe faptul ca in acest text pentru semintia (samanta ) lui Avraam este folosit singularul: Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si Urmasului sau. Nu zice: si urmasilor , ca de mai multi, ci ca de unul singur: si Urmasului tau , care este Hristos (Gal 3,16).3. Cinci femei. O comparatie chiar superficiala cu multele liste genealogice din cartile Vechiului Testament evidentiaza o importanta trasatura specifica genealogiei mateiene: anume faptul ca in ea apar si femei. Iar aceste femei nu sunt mentionate deloc la intamplare. Tamar (v. 3) a tinut sa aiba un mostenitor de la Iuda; l-a obtinut prin inselaciune (Fac 38). Rahav (v. 5a) nu numai ca era de neam canaanit, ci era si o femeie desfranata (Ios 2,1; 6,22-23). Rut (v. 5b) nu era nici ea de neam israelit; era o moabiteanca, pe care insa Biblia o lauda pentru fidelitatea ei fata de soacra sa, dupa moartea sotului ei, ceea ce inseamna, implicit, fidelitate fata de poporul lui Dumnezeu (Rut 1,15-17). Iar femeia lui Urie (v. 6), adica Batseba, care se pare ca n-a fost cu totul nevinovata pentru pacatul pe care David l-a savarsit din cauza ei, era, probabil, de neam hitit (heteu), ca si primul ei sot, Urie (II Regi 11,3). Mentionandu-le pe aceste patru femei in linia genealogica a lui Iisus, Sfantul Matei releva adevarul ca Fiul lui Dumnezeu a venit pentru toti oamenii, nu numai pentru evrei si ca, de asemenea, El a venit nu numai pentru cei drepti, ci si pentru cei pacatosi.
A cincea femeie mentionata in genealogia de la Matei este Sfanta Fecioara Maria. O mentiune care nu e facuta oricum. Redand genealogia dreptului Iosif, cand ajunge la mentionarea acestuia, evanghelistul il prezinta ca logodnicul Mariei (v. 16a). i inca de aici tine sa precizeze ca din ea s-a nascut Iisus. Intr-adevar, in originalul grecesc al Evangheliei, este utilizat pronumele relativ care la genul feminin, deci cu referire la Maria, care tocmai a fost mentionata, iar nu la Iosif: logodnicul Mariei, din care (ex es, la feminin, iar nu ex ou, la masculin) s-a nascut Iisus, Care Se cheama Hristos (v. 16b)....
Auzind aceasta insirare de nume, poate ca ne-am intrebat: De ce a socotit necesar evanghelistul sa-si inceapa astfel Evanghelia? Ce ne poate revela aceasta genealogie despre Hristos si despre mantuirea noastra prin El?Privind insa mai indea proape textul mateian, ne dam seama cat de bogat este raspunsul la aceste intrebari. Caci, intr-adevar, prin a ceasta genealogie, evan ghelistul gaseste mijlocul sa ne transmita adevaruri fundamentale despre Cel de Care va fi vorba in intreaga sa Evanghelie.
Chiar din primul verset ni se spun cateva lucruri de mare importanta despre Mantuitorul. Evanghelistul nu numai ca-i da numele, Iisus care inseamna, etimologic, Domnul (Iahve) Mantuitorul (cf. Mt 1,21b) , ci la acest nume adauga imediat titlul Hristos . Iisus Hristos iata deja o marturisire de credinta. Scriind o Evanghelie adre sata in primul rand iudeilor, Sfantul Matei tine sa le spuna cititorilor sai, de la bun inceput, ca Iisus este Hristosul, adica Mesia. Iudeii stiau foarte bine despre cine este vorba. Ei aveau Sfanta Scriptura a Vechiului Tes tament, care este plina de profetii mesianice, adica de preziceri insuflate despre trimiterea in lume a lui Mesia-Mantuitorul. Iata precizata din capul locului identitatea Personajului prin excelenta al Evangheliei!Dar Evanghelistul merge si mai departe. El adauga ca Iisus Hristos este fiul lui David, fiul lui Avraam . Adeseori in Vechiul Testament Mesia este desem nat ca fiul lui David , ca Unul care avea sa fie Ur masul prin excelenta al ma relui rege israelit, Cel in care, de fapt, se vor implini pro orociile despre binecu vantarea familiei davidice. Relatia lui Mesia cu David, stramosul Sau dupa trup, este atat de mult accentuata in cartile profetice, incat uneori Mesia este numit, pur si simplu, David (asa in Ier 30,9; Iez 34,24; 37,24). Numindu-L pe Iisus fiul lui David , evanghelistul afir ma, de fapt, ca in El se implinesc toate aceste profetii. De adaugat ca genealogia urmeaza linia urmasilor lui David prin Solomon, care au fost regi, pana la desfiintarea regatului prin cucerirea babiloneana (in anul 586).2. De trei ori cate paisprezece (= cifra lui David). Aceeasi idee o releva evanghelistul si intr-un alt mod. Genealogia mateiana este impartita in trei perioade, corespunzatoare, de altfel, unor etape destul de clar delimitate ale istoriei poporului ales. Numai ca Sfantul Matei tine sa prezinte o simetrie perfecta a celor trei perioade: Asadar, toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; si de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece; si de la stra mutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri (v. 17). Privind insa mai indeaproape, ne dam seama ca Sfantul Matei si-a dat silinta sa faca sa-i iasa aceasta simetrie. Intr-adevar, din lista sa lipsesc destule nume, caci adeseori se sare de la stramos la stranepot. Astfel, de pilda, intre Fares si Naason sunt date numai patru nume intermediare (v. 3-4); or, este vorba de intreaga perioada dintre epoca patriarhilor (Fares este fiul lui Iuda) si Exod, adica de nu mai putin de 430 de ani (Ies 12,40; Gal 3,17). Intre Salmon si Iesei se dau numai doua nume intermediare (v. 5), cand este vorba, de fapt, de o perioada de cel putin 300 de ani. Din cartea a IV-a a Regilor, stim ca intre Ioram si Ozia (v. 8) au mai fost trei generatii, reprezentate prin Ohozia, Ioas si Amasia, dar care nu apar in genealogia mateiana. Apoi, Iehonia este socotit de doua ori, o data la sfarsitul listei a doua (v. 11) si inca o data la inceputul listei a treia (v. 12). In sfarsit, intre Zorobabel si Iacov, tatal dreptului Iosif, Matei da numai 8 nume intermediare, in timp ce Luca da, pentru aceeasi perioada, 17 nume. Este limpede ca Sfantul Matei n-a fost deloc preocupat de a ne da o lista completa a ascendentilor Mantuitorului. Genealogia mateiana prezinta numeroase lacune, care se explica prin cadrul mnemonic si simbolic pe care cauta sa-l evidentieze aceasta Evanghelie. Cadrul mnemonic : Evanghelia, care avea sa fie folosita in Biserica primara ca un fel de manual de cateheza, foloseste tehnici care sa faciliteze memorarea. Astfel de tehnici apar in mod curent la rabinii iudei, pe vremea aceea invatatura facandu-se mai ales prin metoda memorarii, cei mai buni invatacei fiind aceia care puteau retine cat mai multe texte si cat mai exact cu putinta. Cadrul simbolic : in intentia Sfantului Matei, de trei ori cate paisprezece neamuri nu implica nicidecum o exactitate matematica, ci un simbolism destul de usor de descifrat. In tr adevar, numarul paisprezece este numarul lui David. Se stie ca literele ebraice (ca, de altfel, si cele grecesti si, in parte, si cele latine) sunt folosite si pentru notarea cifrelor: alef este 1; beth este 2; ghimel este 3; dalet este 4; he este 5; vav este 6 etc. Bazati pe aceasta dubla folosire a caracterelor alfabetului, cei vechi practicau gematria, care consta in calcularea valorii numerice a unui cuvant sau nume si cautarea unei semnificatii simbolice a numarului astfel obtinut. Or, prin gematrie, numele David este egal cu cifra 14. Intr-adevar, deoarece ebraica foloseste o scriere consonantica, adica nu se scriu si vocalele, ci numai consoanele si semivocalele, David se scrie cu trei litere: dalet + vav + dalet, iar dand acestor trei litere valoarea lor numerica obtinem: 4 + 6 + 4 = 14. Astfel, 14 inseamna, simbolic, David. Vorbind de trei serii de cate 14 neamuri (v. 17), Sfantul Matei subliniaza, de fapt, o data mai mult (cf. v. 1), ca Iisus este Fiul lui David , adica Mesia.
A doua identificare prin stramosi din v. 1 este nu mai putin graitoare. Numindu-L pe Iisus fiul lui Avraam , Sfantul Matei afirma ca El este nu numai unul din fiii lui Avraam, adica un israelit oarecare, ci ca El este Urmasul fagaduit lui Avraam, Cel intru Care se vor binecuvanta toate neamurile, in sensul interpretarii data textului vechitestamentar (din Fac 12,7; cf. 22,18) de catre Sfantul Apostol Pavel, interpretare care se bazeaza pe faptul ca in acest text pentru semintia (samanta ) lui Avraam este folosit singularul: Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si Urmasului sau. Nu zice: si urmasilor , ca de mai multi, ci ca de unul singur: si Urmasului tau , care este Hristos (Gal 3,16).3. Cinci femei. O comparatie chiar superficiala cu multele liste genealogice din cartile Vechiului Testament evidentiaza o importanta trasatura specifica genealogiei mateiene: anume faptul ca in ea apar si femei. Iar aceste femei nu sunt mentionate deloc la intamplare. Tamar (v. 3) a tinut sa aiba un mostenitor de la Iuda; l-a obtinut prin inselaciune (Fac 38). Rahav (v. 5a) nu numai ca era de neam canaanit, ci era si o femeie desfranata (Ios 2,1; 6,22-23). Rut (v. 5b) nu era nici ea de neam israelit; era o moabiteanca, pe care insa Biblia o lauda pentru fidelitatea ei fata de soacra sa, dupa moartea sotului ei, ceea ce inseamna, implicit, fidelitate fata de poporul lui Dumnezeu (Rut 1,15-17). Iar femeia lui Urie (v. 6), adica Batseba, care se pare ca n-a fost cu totul nevinovata pentru pacatul pe care David l-a savarsit din cauza ei, era, probabil, de neam hitit (heteu), ca si primul ei sot, Urie (II Regi 11,3). Mentionandu-le pe aceste patru femei in linia genealogica a lui Iisus, Sfantul Matei releva adevarul ca Fiul lui Dumnezeu a venit pentru toti oamenii, nu numai pentru evrei si ca, de asemenea, El a venit nu numai pentru cei drepti, ci si pentru cei pacatosi.
A cincea femeie mentionata in genealogia de la Matei este Sfanta Fecioara Maria. O mentiune care nu e facuta oricum. Redand genealogia dreptului Iosif, cand ajunge la mentionarea acestuia, evanghelistul il prezinta ca logodnicul Mariei (v. 16a). i inca de aici tine sa precizeze ca din ea s-a nascut Iisus. Intr-adevar, in originalul grecesc al Evangheliei, este utilizat pronumele relativ care la genul feminin, deci cu referire la Maria, care tocmai a fost mentionata, iar nu la Iosif: logodnicul Mariei, din care (ex es, la feminin, iar nu ex ou, la masculin) s-a nascut Iisus, Care Se cheama Hristos (v. 16b)....
