Nenorocirea cea si mai mare este nu cand omul n are inca nici un fel de credinta pentru ca atunci, printr o puternica chemare sau printr o suferinta trupeasca ori sufleteasca, sau printr un har asteptat de la Dumnezeu, el poate ajunge in fata lui Hristos. i atunci va capata credinta cea buna. [] Nenorocirea cea si mai mare este nu cand omul n are inca nici un fel de credinta pentru ca atunci, printr o puternica chemare sau printr o suferinta trupeasca ori sufleteasca, sau printr un har asteptat de la Dumnezeu, el poate ajunge in fata lui Hristos. i atunci va capata credinta cea buna.

Ci nenorocirea cea cu adevarat mare si vesnica este atunci cand, prin pacatele cu voia si cu stiinta lui, omul ajunge sa aiba o credinta falsa, o credinta intoleranta, o credinta ucigasa, o credinta satanica, o credinta rea si pierzatoare.

O credinta blestemata lupta in contra lui Dumnezeu, in Numele lui Dumnezeu. O credinta nelegiuita foloseste cuvintele Sfintei Scripturi ca sa desfiinteze Scriptura. i cauta, in Numele lui Hristos, sa nimiceasca tocmai Lucrarea lui Hristos. i in numele iubirii Lui, sa-i ucida, sa-i suprime, sa-i chinuiasca trupeste sau duhovniceste pe cei care marturisesc si traiesc cu adevarat aceasta iubire.

Ce inspaimantatoare si cruda fiara este credinta cea falsa si ideea cea falsa despre Dumnezeu si despre Biserica, si fanatismul cel orb si interesat al acelora care, in numele vietii viitoare, urmaresc cu satanica lacomie foloasele blestemate ale vietii acesteia si, cu o fatarnica evlavie exterioara, cauta numaidecat dorintele scarboase ale trupului acestuia.

Aceasta falsa credinta si prefacuta evlavie are osanda orbiei si calauzirea cruzimii. Ea, din Casa lui Dumnezeu, Il da afara chiar pe Dumnezeu si baga...