Sfantul Ioan Gura de Aur Scotandu-l afara din cetate, il ucidea cu pietre. Iar martorii s-au pus hainele sale langa picioarele unui tanar, ce se chema Saul. (Fapt. VII, 58) Inainte de intoarcerea sa la credinta Pavel sau Pavlu a umplut Ierusalimul de sange, el sugruma pe cei credinciosi, prigonea pe Apostoli, si a []Sfantul Ioan Gura de Aur Scotandu-l afara din cetate, il ucidea cu pietre. Iar martorii s-au pus hainele sale langa picioarele unui tanar, ce se chema Saul. (Fapt. VII, 58)Inainte de intoarcerea sa la credinta Pavel sau Pavlu a umplut Ierusalimul de sange, el sugruma pe cei credinciosi, prigonea pe Apostoli, si a ajutat la uciderea sfantului tefan, si nu cruta nici barbati nici femei. Asculta, cum vorbeste de aceasta ucenicul sau Sf. Evanghelist Luca in Faptele Apostolilor: Pavel strica Biserica, mergand prin case si tragand barbati si femei ii da la temnita (Fapt. VIII, 3).

Asadar lui nu-i ajungeau locurile publice, el strabatea inca si prin case. Luca zice raspicat, nu ca Pavel scotea pe barbati si pe femei , ci ca ii tragea afara , spre a arata, ca furia lui se aseamana unei fiare salbatice. i nu numai barbati, ci si femei tragea afara, caci el nesocotea firea, nu cruta nici sexul, si nu simtea compatimire catre slabiciune, insa ceea ce il impingea la aceasta nu era ura, ci o ravna mincinoasa.

Pentru aceasta alti iudei care faceau aceeasi, erau mai vrednici de osanda decat dansul, caci ei o faceau din ura sau din dorul slavei, ca sa-si castige un nume mare in popor; el insa facea aceasta din ravna catre Dumnezeu, negresit din o ravna mincinoasa si fara de minte.

Aceia nu prindeau femeile dintre cei credinciosi, ci numai pe barbati, pentru ca ei vedeau, ca prin faptele si prin minunile acelora ei isi pierdeau stima, ce avusese pana atunci; Pavel dimpotriva, tocmai pentru ca lucra din ravna, s-a infuriat asupra tuturor. Sfantul Luca stia toate acestea. Vazand el insa, ca setea lui Pavel de sangele crestinilor nu s-a potolit inca, de aceea povesteste el mai departe: Pavel sufla cu groaza si cu ucidere asupra ucenicilor Domnului (Fapt. IX, 1).

Moartea lui tefan si prigonirea Bisericii, urmata dupa aceea, nu l-au indestulat pe dansul, ci el a mers mai departe si furia lui nu avea margini, pentru ca el era manat de ravna cea oarba. Abia intors de la uciderea Sfantului tefan, el prigonea pe Apostoli, si se asemana cu un lup furios, care navalind intr-un staul si rapind si sfasiind un miel, prin aceea se face mai furios si mai lacom de sange. Tocmai asa a navalit Saul asupra cetei barbatilor apostolici, a rapit de acolo un mielusel al lui Hristos, adica pe Sf. tefan, l-a sfasiat, si prin aceasta s-a facut mai cumplit decat inainte. De aceea zice istoria Apostolilor: Pavel inca sufland cu ingrozire , s.c.

A cui sete de sange nu s-ar fi saturat cu moartea Sfantului tefan? Pe cine nu a fi impacat blandetea celui ucis? Pe cine n-ar fi muiat rugaciunea lui pentru ucigasi, cand el a strigat: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta (Fapt. VII, 5, 9). Dar tocmai pentru ca Domnul n-a socotit pacatul acesta, de aceea din gonaci s-a facut inca un propovaduitor al Evangheliei. Adica curand dupa moartea lui tefan, Pavel s-a intors la credinta, si Dumnezeu a ascultat rugaciunea aceluia, in adevar, tefan merita sa fie ascultat, atat pentru viitoarea insemnatate a Apostolului Pavel, cat si pentru cuprinderea cea slavita a rugaciunii sale, caci in ea se zice: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta !Aceasta rugaciune trebuie sa o asculte toti cei ce au vrajmasi, si sunt jigniti de dansii. Cand ti-ar fi facut vrajmasii tai mii de jigniri, totusi nu te-au ucis cu pietre, ca pe tefan. Dar uita-te, ce s-a intamplat. S-a astupat un izvor al crestinatatii, adica Sfantul tefan, dar s-a deschis in locu-i un altul, care a curs in mii de paraie si rauri.

Cand a amutit gura lui tefan, a rasunat trambita Sfantului Pavel. Asa Dumnezeu nu paraseste nici odinioara pe cei ce nazuiesc la dansul, ci le daruieste mai mult, decat le-ar fi luat vrajmasii. Adevarat, iudeii prin uciderea Sfantului tefan au rapit un luptator slavit din oastea crestineasca, dar Hristos l-a inlocuit cu altul si mai slavit, adica cu Sfantul Pavel.

Cu toate acestea, Pavel inca sufla cu ingrozire . Acest inca ne duce la o alta gandire mai departe. Pe cand el inca se infuria, pe cand el inca turba si era la culmea zgomotului sau, pe cand el gandea inca la ucidere si omor, Hristos l-a atras la sine. N-a asteptat, pana ce patima lui se va domoli, sau furia lui sa se potoleasca, sau urgia lui sa se imblanzeasca. Nu l-a atras la sine dupa ce s-ar fi linistit, ci l-a imblanzit tocmai, cand acela era mai tare infuriat, spre a arata puterea sa prin aceea, ca el pe prigonitorul cel mai grozav l-a biruit si l-a invins in mijlocul zgomotului si al turbarii sale.

Noi mai mult admiram pe un doctor, cand el poate birui puterea frigurilor, in timpul cand acelea sunt mai cumplite. Tocmai aceasta s-a intamplat la Pavel. Pe cand el era in fierbinteala cea mai mare a frigurilor, s-a pogorat glasul Domnului ca o roua asupra lui, si l-a slobozit cu totul din boala lui.

Pavel inca sufla cu ingrozire si cu ucidere asupra ucenicilor Domnului . El acum a lasat multimea cea mare in liniste si s-a repezit asupra capeteniilor Bisericii. Precum cel ce voieste sa dezradacineze un arbore, lasa ramurile sa stea, dar taie radacinile, asa a navalit Saul asupra Apostolilor si cu aceasta voia sa smulga radacinile propovaduirii Evangheliei, insa el a ratacit; caci adevaratele radacini ale Evangheliei nu erau ucenicii Domnului, ci Domnul ucenicilor.

De aceea el a zis: Eu sunt butucul viei, iar voi vitele (Ioan. XV, 5). Cu cat vitele se taie mai mult, cu atata odraslesc altele noi, si inca in numar mai mare decat inainte. tefan s-a taiat, iar Pavel a odraslit in locul lui, si impreuna cu dansul toate miile, care au crezut El.

Istoria Apostolilor povesteste mai departe: i a fost, cand s-a apropiat Saul de Damasc, fara de veste a stralucit peste el lumina din cer. i cazand la pamant, a auzit glas zicandu-i: Saule, Saule, de ce ma prigonesti? (Fapt. IX. 3,4).

Pentru ce insa n-a venit glasul mai intai? Pentru ce a trebuit sa straluceasca mai inainte lumina? Pentru ca el sa poata auzi glasul in liniste. Caci un om, care cu totul a pironit gandirea sa la un lucru si totodata este infuriat, nu se poate lasa de obiceiul sau, chiar de ar striga la dansul mii de glasuri. El este cu totul cuprins de obiceiul sau. Deci pentru ca sa nu se intample aceasta si cu Saul, si pentru ca el, zapacit de smintirea faptelor sale de pana acum, sa nu auda glasul sau, sa-l nesocoteasca, caci toata tintirea lui era indreptata la starpirea Bisericii lui Hristos; de aceea Domnul mai intai i-a rapit vederea ochilor, a linistit prin aceasta duhul lui cel intaratat, a alinat furtuna sufletului sau, si a restatornicit odihna si linistea in duhul lui.

Atunci a venit glasul de sus, pentru ca el, curatit de mandria cea desarta, sa socoteasca cu mintea treaza si cugetatoare cuvintele cele mai departe ale Domnului. Saule, Saule, ce ma gonesti ? Acestea mai nu seamana a fi cuvintele unui pedepsitor, ci mai vartos ale unuia, care voieste sa se indrepteze. Ce ma gonesti ? Aceasta vrea sa zica: despre ce lucru mare sau mic ai tu sa te jeluiesti asupra mea? De ce ai tu sa te tanguiesti asupra mea? Poate pentru ca eu am sculat mortii vostri, am curatit leprosii vostri, am izgonit duhurile cele rele? Dar pentru aceasta eu trebuie sa fiu inchinat, iar nu prigonit! Saule, Saule, ce ma gonesti? Iata tu acum zaci la pamant si esti legat fara lanturi. Ca si cand un stapan prinde pe robul sau cel fugar, care a facut multe rele, porunceste sa-l lege, si apoi zice catre dansul: Ce trebuie sa fac eu acum cu tine? Iata acum ai cazut in mainile mele : asa a grait acum Hristos catre Pavel, cand acesta prins, zacea pe pamant, plin de frica si de tremur, lipsit de toata puterea si miscarea. Saule, Saule, ce ma gonesti ? Ce o sa iasa din aceasta pornire a ta? Ce vrea aceasta turbare? La ce slujeste aceasta ravna fara de vreme? Ce alergi tu pretutindeni, ca sa duci pe oameni legati la Ierusalim? (Fapt. IX. 2). De ce aceasta nebunie? Iata acum tu nu te mai poti misca, nici macar a...