() As vrea sa inchei citind un paragraf din cartea fratelui Traian Dorz, Hristos marturia mea, care se refera la Oastea Domnului de la inceput si as vrea sa ne oglindim noi. Cum suntem astazi, in aceasta oglinda pe care o prezinta fratele Traian aici: Ce combativa era Oastea Domnului la inceput! Ce indrazneti []() As vrea sa inchei citind un paragraf din cartea fratelui Traian Dorz, Hristos marturia mea, care se refera la Oastea Domnului de la inceput si as vrea sa ne oglindim noi. Cum suntem astazi, in aceasta oglinda pe care o prezinta fratele Traian aici: Ce combativa era Oastea Domnului la inceput! Ce indrazneti si hotarati erau atunci toti luptatorii Domnului! Ce elan tineresc si jertfitor ne inflacara pe toti! Ce unitate de ganduri si de simtiri, ce ravna curata si fierbinte, ce smerenie si sinceritate pe fetele si pe vietile tuturora! Credinciosi sensului nevazut al Crucii, ca Jertfa a Mantuitorului, noi toti purtam atunci cu evlavie dar si cu o sfanta mandrie semnul ei vazut, in cruciulitele de pe piepturile noastre si in infatisarile ei de pe steagurile sau de pe mesele adunarilor Oastei.

Atunci Oastea Domnului nu era ca si astazi fata de vrajmas aproape numai in retragere si in aparare, ci peste tot ea era in atac si in inaintare. Atunci nu numai Parintele Iosif, care mergea cu steagul in fruntea coloanelor noastre, era un viteaz, indraznet si hotarat pentru Domnul, ci si fiecare dintre noi eram gata de orice, ca si el. Biruinta cea mare a Oastei Domnului de atunci, ca si biruintele cele mai marunte nu au fost castigate numai de unul singur, ci de toti. (Iarasi, nu de unul singur, ci de toti, ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel. Poate ca fratele Traian idealizeaza putin. Totdeauna avem tendinta de a idealiza trecutul. Numai ca istoria ne spune ca nu toti cei de la inceput au fost chiar asa de hotarati si devotati si curajosi Dar, fratele Traian, comparand situatia din vremea in care scria cu vremea de inceput, poate sa idealizeze acea situatie de atunci.) Toata Oastea Domnului era formata numai din ostasi sinceri si hotarati, uniti si statornici, devotati si curajosi. In lumina acestor zile si ani plini de stralucire, ce intunecat se vede prezentul ei de astazi, cu oameni nevrednici, care au reusit sa ajunga nu numai in randurile Oastei, ci chiar in fruntea ei. Oameni netaiati imprejur cu inima, oameni fara o adevarata nastere din nou, oameni rosi de toate ambitiile, goi de toate virtutile, plini de toate complexele inferioritatii morale, duhovnicesti si chiar culturale, cum sunt cele doua exemple tipice de care ne ocupam prea mult fata de valoarea lor, dar prea putin fata de primejdia pe care o comporta. (E sumbru tabloul pe care il evoca fratele Traian aici, e sumbru si cutremurator. Vorbeste de oameni care nu au nimic la omul dinlauntru,...