Cea dintai patima de care-l izbaveste pe om iubirea este philautia, marea ei vrajmasa. Ca dupa cum iubirea e numita de Sfintii, maica tuturor virtutilor, tot asa philautia e socotita nascatoarea tuturor patimilor. Iubirea desavarsita e semnul dobandirii depline a tuturor virtutilor; dar chiar si pe treptele cele de jos ea le salasluieste pe acestea []Cea dintai patima de care-l izbaveste pe om iubirea este philautia, marea ei vrajmasa. Ca dupa cum iubirea e numita de Sfintii, maica tuturor virtutilor, tot asa philautia e socotita nascatoarea tuturor patimilor. Iubirea desavarsita e semnul dobandirii depline a tuturor virtutilor; dar chiar si pe treptele cele de jos ea le salasluieste pe acestea in suflet, le creste, le nutreste, le leaga introlalta, le face cu adevarat pretioase, si pana la urma le slefuieste un chip desavarsit. Si asa, punand piatra peste piatra, iubirea zideste omul cel duhovnicesc si-l duce la masura varstei, la statura barbatului desavarsit in Hristos. Vedem doar cum iubirea netezeste legaturile dintre oameni; cum pune ea capat luptelor, certurilor, inversunarilor, vrajmasilor, pizmuirilor si lincilor,...