Iubirea soților-iubire creștină.
Arareori e pomenita iubirea crestina cand se vorbeste de iubirea dintre soti. Si totusi aici e lucratoare mai mult decat oriunde iubirea crestina care este si se numeste iubirea de aproapele-, pentru ca sotii isi sunt unul altuia aproapele cel mai de aproape. Sunt multe chipurile dragostei ce-i leaga intre ei pe barbat si []Arareori e pomenita iubirea crestina cand se vorbeste de iubirea dintre soti. Si totusi aici e lucratoare mai mult decat oriunde iubirea crestina care este si se numeste iubirea de aproapele-, pentru ca sotii isi sunt unul altuia aproapele cel mai de aproape.
Sunt multe chipurile dragostei ce-i leaga intre ei pe barbat si pe femeie.
Unu cu totul trupesc; ii mana unul spre altul instinctul, sadit in fire spre inmultire, care nu alege spre unire, o persoana anume, ci barbatescul din fire merge catre ce este din fire femeiesc. O astfel de unire, intemeiata numai si numai pe ardoarea carnii, e nestatornica si trecatoare; usor se trece de la un trup se altul; atunci cand cauti doar placere, oricare trup e tocmai bun.
Alt chip al legaturii dintre barbat si femeie e dragostea patimasa. E zugravita adesea in carti, e infatisata pe scena; e celebra si un adevarat simbol. Aici, patima- in inteles psihologic, iar nu spiritual- se arata in ardoarea cu care e ravnita, din toate puterile si cu toata taria, posedarea si fiintei dorite.
Pe barbat si femeie ii mai poate lega si iubirea ca sentiment, care este unul din chipurile philiei, nume dat de greci simtirii iubitoare fata de cineva. E o iubire inrudita cu iubirea pe care parintele fata de fiu si fiul fata de parintele, ori prietenul fata de prietenul sau; e insa mai aprinsa, nu iubeste multi, ci doar o fiinta anume, alege pe cel pe care-l socoteste potrivit; alipeste nu doar trupul, ci si sufletul.
E o mare bogatie de simtiri in iubirea aceasta: respect, afectiune, tandrete, bunavointa, mila si altele multe; e sentiment, dar nu-i sentimentala; e in ea dorinta, vointa si inteligenta Fireasca o socotea si Aristotel, care spunea ca phlia-simtirea iubitoare fata de o alta faptura- este un instinct natural si spontan. Pentru Ortodoxie, casatoria este o sfanta taina , iar preotul, un slujitor prin care li se impartaseste harul Sf Duh celor ce se insotesc, pentru ca dragostea lor sa se induhovniceasca, legatura dintre ei sa-si afle temei in ceea ce este mai presus de fire, viata lor si ei insisi sa se transfigureze.
Povestea cu Nunta din Cana Galilei(analogie)Preschimbarea iubirii prin har e prefigurata la nunta din Cana (In 2, 1-10), prin minunea prefacerii apei in vin. Vinul inchipuie puternica si preafrumoasa iubire a sotiilor de la inceputul casniciei., sfarsirea lui arata ca si ea sfarseste; paleste, se sleieste si se surpa sub povara obisnuintei si a traiului de zi cu zi; o face sa piara egoismul, vadit prin patimi care terfelesc iubirea. Apa sunt puterile omului. bunele porniri sadite in firea sa, care iau chipul iubirii celei firesti, numita de noi iubire-sentiment Apa aceasta este in vase piatra, folosite pentru curatirea...
Sunt multe chipurile dragostei ce-i leaga intre ei pe barbat si pe femeie.
Unu cu totul trupesc; ii mana unul spre altul instinctul, sadit in fire spre inmultire, care nu alege spre unire, o persoana anume, ci barbatescul din fire merge catre ce este din fire femeiesc. O astfel de unire, intemeiata numai si numai pe ardoarea carnii, e nestatornica si trecatoare; usor se trece de la un trup se altul; atunci cand cauti doar placere, oricare trup e tocmai bun.
Alt chip al legaturii dintre barbat si femeie e dragostea patimasa. E zugravita adesea in carti, e infatisata pe scena; e celebra si un adevarat simbol. Aici, patima- in inteles psihologic, iar nu spiritual- se arata in ardoarea cu care e ravnita, din toate puterile si cu toata taria, posedarea si fiintei dorite.
Pe barbat si femeie ii mai poate lega si iubirea ca sentiment, care este unul din chipurile philiei, nume dat de greci simtirii iubitoare fata de cineva. E o iubire inrudita cu iubirea pe care parintele fata de fiu si fiul fata de parintele, ori prietenul fata de prietenul sau; e insa mai aprinsa, nu iubeste multi, ci doar o fiinta anume, alege pe cel pe care-l socoteste potrivit; alipeste nu doar trupul, ci si sufletul.
E o mare bogatie de simtiri in iubirea aceasta: respect, afectiune, tandrete, bunavointa, mila si altele multe; e sentiment, dar nu-i sentimentala; e in ea dorinta, vointa si inteligenta Fireasca o socotea si Aristotel, care spunea ca phlia-simtirea iubitoare fata de o alta faptura- este un instinct natural si spontan. Pentru Ortodoxie, casatoria este o sfanta taina , iar preotul, un slujitor prin care li se impartaseste harul Sf Duh celor ce se insotesc, pentru ca dragostea lor sa se induhovniceasca, legatura dintre ei sa-si afle temei in ceea ce este mai presus de fire, viata lor si ei insisi sa se transfigureze.
Povestea cu Nunta din Cana Galilei(analogie)Preschimbarea iubirii prin har e prefigurata la nunta din Cana (In 2, 1-10), prin minunea prefacerii apei in vin. Vinul inchipuie puternica si preafrumoasa iubire a sotiilor de la inceputul casniciei., sfarsirea lui arata ca si ea sfarseste; paleste, se sleieste si se surpa sub povara obisnuintei si a traiului de zi cu zi; o face sa piara egoismul, vadit prin patimi care terfelesc iubirea. Apa sunt puterile omului. bunele porniri sadite in firea sa, care iau chipul iubirii celei firesti, numita de noi iubire-sentiment Apa aceasta este in vase piatra, folosite pentru curatirea...
