PUBLICITATEA VIEȚII LÃUNTRICE
Tensiunea creata in urma neintelegerii vietii duhovnicesti de catre cugetul lumesc apare si atunci cand vine vorba de publicitatea trairii credintei din launtru. Spre exemplu: vindecarea din Evanghelie a femeii ce avea scurgerea de sange de 12 ani (Luca 8, 41-56). Nu credinta singura a lucrat, ci raspunsul puterii dumnezeiesti la aceasta credinta. Credinta nu este un lucru autonom si izolat, nu este un demers unilateral, credinta e ceva ce se intampla intr-o relatie. Inseamna a crede in cineva, nu in ceva. E o acreditare a celuilalt, fapt ce a dus la a fi vadita de fata cu tot poporul, spre a se vedea felul ei de a crede. Dar tensiunea revine cand Acelasi Iisus recurge la tainuirea faptei, cerand sa nu se spuna nimanui despre invierea fiicei lui Iair (Luca 8, 41-56).
Atitudine intalnita adesea la Mantuitorul Hristos.
De ce vrea Iisus in jurul Sau o atitudine cuminte, smerita, neagitata? Nu cumva S-a gandit ca trambitarea faptelor nu ajuta pe oameni? Trebuie sa recunoastem ca am ajuns sa ni se para eficient zgomotul exterior, dar poate fi nefolositor in ceea ce priveste raportarea omului la Dumnezeu. In timp ce noua ne place tot mai mult zgomotul media, Domnul Iisus refuza publicitatea.
Paradoxal, suntem convinsi ca azi I-ar fi fost mai usor Mantuitorului sa transmita mesajul Evangheliei Sale. Faptele Sale minunate ar fi transmise in direct. i totusi Domnul Iisus nu alege timpul nostru pentru a Se intrupa. Ar fi fost mai usor. Nu? Dimpotriva. Ar...