Taina Mirungerii
Instituirea Tainei Mirungerii este legata de recomandarea Mantuitorului ca ucenicii Sai sa nu paraseasca Ierusalimul pana cand nu vor fi imbracati cu putere de sus . Apostolii au fost imbracati cu putere de sus la Cincizecime si, dupa acest moment, cei care au crezut s-au botezat si au primit darul Duhului Sfant. Primirea darului Duhului Sfant []Instituirea Tainei Mirungerii este legata de recomandarea Mantuitorului ca ucenicii Sai sa nu paraseasca Ierusalimul pana cand nu vor fi imbracati cu putere de sus .
Apostolii au fost imbracati cu putere de sus la Cincizecime si, dupa acest moment, cei care au crezut s-au botezat si au primit darul Duhului Sfant.
Primirea darului Duhului Sfant se facea prin punerea mainilor Apostolilor: Atunci isi punea mainile peste ei, si ei luau Duh Sfant (F. Ap. 8, 17).
Pornind de la cuvintele mantuitorului si de la practica apostolica, Taina Mirungerii a fost instituita de Hristos si practicata de Apostoli, ca si celelalte Taine.
Darul sau darurile Sf. Duh primate prin punerea mainilor erau numeroase si variate: intelepciune, cunoastere, credinta, darul vindecarilor, facerea de minuni, proorocia, deosebirea duhurilor, vorbirea in limbi sau talmacirea limbilor.
Punerea mainilor Apostolilor sau ungerea cu Sf. Mir a fost socotita dintotdeauna drept o Cincizecime personala a credinciosului.
Atunci cand numarul crestinilor a crescut, Apostolii n-au mai putut sa impartaseasca Taina prin punerea mainilor si s-a adoptat practica ungerii cu Sf. Mir. De atunci, Taina punerii mainilor incepe sa fie numita Taina Mirungerii.
Trecerea de la punerea mainilor la Mirungere este sugerata de Sf. Ap. Ioan si Sf. Ap. Pavel. Relatia Botez MirungereSf. Chiril al Ierusalimului spune ca dupa ce suntem botezati, ajungem asemenea Fiului lui Dumnezeu. Odata ajunsi partasi ai lui Hristos, negresit suntem numiti unsi, iar Dumnezeu spune: Nu va atingeri de unsii Mei (Ps. 14, 15).
Teofil al Antiohiei deduce si el ungerea din partasia la Hristos: cuvantul hristos inseamna uns . El spune ca noi ne numim crestini pentru ca suntem unsi cu uleiul lui Dumnezeu.
Numai dupa ungerea cu Sf. Mir se poate numi cineva crestin, pentru ca astfel renasterea este confirmata de nume.
Nicolae Cabasila spune ca Duhul Sfant se coboara peste cei ce se ung cu Sf. Mir, asa cum se coboara peste cei de curand botezati.
Cel care se naste trebuie sa si creasca. Botezul asigura nasterea, iar Mirungerea cresterea.
Stransa relatie si interconditionare intre Botez si Mirungere este exprimata si de randuiala liturgica: ambele se savarsesc in contextul aceluiasi serviciu religios, fara ca Mirungerea sa aiba binecuvantare proprie. Lucrarea Sf. Duh in Taina MirungeriiSi in VT se practica ungerea cu untdelemn a preotilor, a proorocilor si a regilor si se credea ca prin aceasta ungere se comunica o anumita putere dumnezeiasca.
Ca om, Mantuitorul este Unsul prin excelenta, pentru ca nu se impartasesete doar de o putere a Duhului Sfant, ci de Duhul intreg ca persoana. El nu a fost uns de oameni cu un untdelemn material, ci Tatal, Care L-a hotarat mai dinainte Mantuitor al intregii lumii, L-a uns prin Sf. Duh.
In calitatea Sa de Uns, Mantuitorul este Proorocul, Arhiereul si Imparatul suprem. Prin Mirungere si noi suntem recunoscuti de Tatal...
Apostolii au fost imbracati cu putere de sus la Cincizecime si, dupa acest moment, cei care au crezut s-au botezat si au primit darul Duhului Sfant.
Primirea darului Duhului Sfant se facea prin punerea mainilor Apostolilor: Atunci isi punea mainile peste ei, si ei luau Duh Sfant (F. Ap. 8, 17).
Pornind de la cuvintele mantuitorului si de la practica apostolica, Taina Mirungerii a fost instituita de Hristos si practicata de Apostoli, ca si celelalte Taine.
Darul sau darurile Sf. Duh primate prin punerea mainilor erau numeroase si variate: intelepciune, cunoastere, credinta, darul vindecarilor, facerea de minuni, proorocia, deosebirea duhurilor, vorbirea in limbi sau talmacirea limbilor.
Punerea mainilor Apostolilor sau ungerea cu Sf. Mir a fost socotita dintotdeauna drept o Cincizecime personala a credinciosului.
Atunci cand numarul crestinilor a crescut, Apostolii n-au mai putut sa impartaseasca Taina prin punerea mainilor si s-a adoptat practica ungerii cu Sf. Mir. De atunci, Taina punerii mainilor incepe sa fie numita Taina Mirungerii.
Trecerea de la punerea mainilor la Mirungere este sugerata de Sf. Ap. Ioan si Sf. Ap. Pavel. Relatia Botez MirungereSf. Chiril al Ierusalimului spune ca dupa ce suntem botezati, ajungem asemenea Fiului lui Dumnezeu. Odata ajunsi partasi ai lui Hristos, negresit suntem numiti unsi, iar Dumnezeu spune: Nu va atingeri de unsii Mei (Ps. 14, 15).
Teofil al Antiohiei deduce si el ungerea din partasia la Hristos: cuvantul hristos inseamna uns . El spune ca noi ne numim crestini pentru ca suntem unsi cu uleiul lui Dumnezeu.
Numai dupa ungerea cu Sf. Mir se poate numi cineva crestin, pentru ca astfel renasterea este confirmata de nume.
Nicolae Cabasila spune ca Duhul Sfant se coboara peste cei ce se ung cu Sf. Mir, asa cum se coboara peste cei de curand botezati.
Cel care se naste trebuie sa si creasca. Botezul asigura nasterea, iar Mirungerea cresterea.
Stransa relatie si interconditionare intre Botez si Mirungere este exprimata si de randuiala liturgica: ambele se savarsesc in contextul aceluiasi serviciu religios, fara ca Mirungerea sa aiba binecuvantare proprie. Lucrarea Sf. Duh in Taina MirungeriiSi in VT se practica ungerea cu untdelemn a preotilor, a proorocilor si a regilor si se credea ca prin aceasta ungere se comunica o anumita putere dumnezeiasca.
Ca om, Mantuitorul este Unsul prin excelenta, pentru ca nu se impartasesete doar de o putere a Duhului Sfant, ci de Duhul intreg ca persoana. El nu a fost uns de oameni cu un untdelemn material, ci Tatal, Care L-a hotarat mai dinainte Mantuitor al intregii lumii, L-a uns prin Sf. Duh.
In calitatea Sa de Uns, Mantuitorul este Proorocul, Arhiereul si Imparatul suprem. Prin Mirungere si noi suntem recunoscuti de Tatal...
