HAINA DE NUNTĂ
Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la nunta de la Dej 12 octombrie 1981 Prietene, a zis el, cum ai intrat aici fara sa ai haina de nunta? (Mt 22, 12). Slavit sa fie Domnul! i la aceasta nunta, scumpii mei frati, e vorba de omul acesta. In alte scrieri se spune: Cum ai indraznit []Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani)la nunta de la Dej 12 octombrie 1981Prietene, a zis el, cum ai intrat aici fara sa ai haina de nunta? (Mt 22, 12).
Slavit sa fie Domnul! i la aceasta nunta, scumpii mei frati, e vorba de omul acesta. In alte scrieri se spune: Cum ai indraznit sa intri aici fara haina? Era o alta nunta despre care se vorbeste in Evanghelie, caci nuntile noastre sunt taine. Veti spune: Nu-i taina, frate! Uite, mirii sunt in fata noastra.
Sunt taine, frate! Daca nu-i taina, opriti tineretea, opriti timpul, opriti vremea, ca sa ne bucuram tot asa si maine, ca in vremea de azi.
Daca nu le putem opri, sunt taine si visuri. La nuntile noastre, tinerii nostri dragi, mirii nostri dragi ne amintesc totdeauna, la fiecare nunta, despre nunta aceea cand imparatul a facut o nunta pentru fiul lui. i a chemat pe multi. Dar multora dintre cei chemati nici nu le-a pasat, ci s-au dus in treburile lor.
Dar intre cei veniti era unul care nu avea haina ca si ceilalti. Era un obicei frumos ca, la nunti, toti nuntasii care veneau trebuia sa treaca prin camera mirelui. i acolo, in acea camera, fiecare sa fie imbracat. Sa lase hainele lui cu care a venit pana aci si sa primeasca din partea mirelui o haina de nunta, o uniforma pentru toti. Toti sa fie imbracati la fel.
Ce frumos obicei! La nunta, imbracati toti intr-o uniforma, toti imbracati in haine albe, toti imbracati la fel.
Apocalipsa capitolul 7 cu versetul 14 vorbeste asa: Ei si-au spalat hainele si le-au albit in Sangele Mielului! Acei care au intrat prin aceasta odaie, toti au luat o haina spalata si albita in Sange Nu s-a mai pomenit, de cand e lumea, sa se spele hainele in sange! Fiecare isi spala hainele si nu le arunca, daca sunt murdare. Insa despre aceste haine ce s-au dat altora se spune ca au fost spalate in Sangele Mielului. In Sangele Mirelui, in Sangele Imparatului.
Fiecare mire isi cauta o mireasa potrivita cu starea lui. i tanara sa fie, si oarecum la asemanare cu el, ca sa se potriveasca in totul, sa poata duce o viata linistita si fericita.
Numai Mirele de la nunta aceasta despre care se vorbeste nu a facut asa. El si-a cautat o mireasa care nu i-a fost deloc potrivita. O mireasa care era urata, o mireasa care era saraca, o mireasa care era straina si departe. i El pe aceasta si-a ales-o, ca s-o faca frumoasa, ca s-o faca curata, ca s-o faca fericita, ca s-o faca bogata.
Numai Mirele Iisus a facut aceasta!Noi ne bucuram totusi chiar si la visurile acestea frumoase, dar ne bucuram intrucatva tremurand in sufletele si in inimile noastre; pentru ca ne vedem atatea fete, suntem atat de fericiti, dar, asa cum s-a amintit, oare cati dintre noi am trecut prin camera Mirelui?Nu toti am fost imbracati in aceeasi haina si daruita de El cu acelasi pret si aceeasi Jertfa.
La nunta aceea de care s-a amintit mai inainte s-a petrecut un eveniment deosebit: cand acel sarman suflet si-a dat seama ca el a indraznit sa intre intr-un loc sfant si ca el nu era sfant indraznise sa intre si sa stea cu niste oameni sfinti, si el nu era ca si ei. Nu s-a vazut el oare si nu s-a cunoscut el oare? Nu s-a uitat el oare la haina lui? Sau toti ceilalti care erau langa el de ce nu i-au spus vreunul: Frate, ni se pare noua ca haina ta nu-i ca si a celorlalti Trecut-ai tu pe la Mire? Trecut-ai tu prin odaia aceea in care trebuia sa lepezi tot ceea ce ai adus aci si sa fii imbracat de nunta?Nu, caci ochii cei curati nu vad rau!Nu l-a vazut nimeni! Daca a ajuns aci, binecuvantat sa fie Dumnezeu, caci El stie cum a ajuns aci. Dar nu a fost tot una atunci cand a venit Imparatul si l-a vazut. El de la distanta l-a observat. i a venit in fata lui si i-a zis: Cum ai indraznit tu sa vii aici asa, in felul acesta? Cum ai indraznit tu? Pe unde ai intrat? Cum ai facut lucrul acesta? In casa aceasta sfanta, in locul acesta sfant? Tu nespalat, tu necuratat, tu neimbracat din nou O, slugile mele, luati-l de aici, legati-i mainile si picioarele si aruncati-l afara! Acolo va fi plansul si acolo va fi scrasnirea dintilor.
Cat de mult ne bucuram noi la nunta noastra, dar parca si gandul acesta ne cutremura si ne infioara! Aici am putut veni toti care am avut o invitatie si care am avut cativa banuti sa cheltuim pentru drum si sa venim pana aci Ne bucuram si cantam, si ne intoarcem inapoi fericiti.
Dar oare, fratele meu si sora mea, haina mea, haina ta, haina noastra, cum stam cu ea?Am indraznit si noi sa venim pana aci, dar asta nu este de-ajuns! Haina, cum stam cu ea?Se vorbeste despre indrazneala! Indrazneala, si ea, este o virtute mare, sfanta si inalta. Copiii lui Dumnezeu, si ei, au avut o indrazneala sfanta in toate.
Daca ne gandim la David ce indrazneala a avut copilul acela o indrazneala mare! O indrazneala care l-a facut sa faca lucruri mari.
Daca ne gandim la Ioan Botezatorul, si omul acesta sfant a indraznit sa-l mustre pe Irod. N-a indraznit nimeni, ci numai el.
Daca ne gandim la Petru si la Ioan, si la Iacov din Faptele Apostolilor, cand indraznesc in fata celor mari sa ridice numele lui Iisus si sa spuna lamurit: Voi L-ati rastignit, dar L-a inviat Dumnezeu si noi suntem martorii Lui Doamne, ce indrazneala sfanta!Dar exista si o indrazneala satanica.
Exista, fratii mei! i am vrea sa luam cateva citate din Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si sa invatam. Pe vremea lui Moise, Dumnezeu il trimite pe acesta la Faraon, spunandu-i: Moise, ce ai tu in mana? Un toiag. Arunca-l in fata lui Faraon, cand vei ajunge acolo. i toiagul lui Moise s a facut sarpe si Faraon s-a ingrozitDar indraznesc vrajitorii sa vina, sa faca si ei tot asa. O, ce indrazneala diavoleasca! Nu stiau vrajitorii oare ca Moise era de partea adevarului? Ca ceea ce facea Moise era voia lui Dumnezeu? i totusi ei se impotriveau, ca sa-l duca pe Faraon si sa-l faca sa-si impietreasca inima.
Ce indrazneala, ce cutezanta! Ei stiau si totusi au facut, si totusi s-au dus asaPriviti la Izabela! Femeia aceasta stricata a indraznit sa darame altarele Domnului cand a ajuns la un loc de frunte. A indraznit ca sa omoare pe toti proorocii Domnului.
O, Ahab, ce nenorocit ai fost! Caci si asupra ta va cadea tot blestemul acesta. Nu ti-ai gasit tu in Israel o sotie buna? i a trebuit sa-ti aduci din alta parte o straina care sa nenoroceasca intregul Israel?O, fratii mei tineri, sa invatati din lucrul acesta! Cautati-va intotdeauna langa inima voastra sa aveti o inima ca si a voastra, din casa parintilor vostri, din neamul vostru sfant, caci numai asa veti fi fericiti.
Indrazneste Iuda sa-L sarute pe Stapanul, tradandu-L, vanzandu-L! Ce indrazneala, ce cutezanta! O, Iudo, de ce ai ales tu tocmai sarutul ca sa faci fapta cea mai marsava, cea mai groaznica, pe care n-a indraznit nimeni pana la tine sa o mai faca?O, Iudo, daca nu ai avea tu urmasi niciodata! De n-ar mai saruta nimeni fatarnic niciodata Cum nu ti-a ars buzele cand L-ai atins in chip nelegiuit si tradator, sa-L saruti pe Stapanul tau?Indrazneala!Indraznesc Anania si Safira sa-L minta pe Dumnezeu si mor. Indraznesc prea multi, fratii mei, rau Indraznesc rauIndraznesc copiii sa-i minta pe parintiIndraznesc sa le minta pe mamele lorIndraznesc elevii sa-si minta invatatorii.
Indraznesc sotii sa-si minta sotiile.
Indraznesc sotiile sa-si minta sotii.
Indrazneste crestinul sa-L minta pe Dumnezeu, spunand: Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa I-o dam si nu-I da nimic.
De atata vreme, fratilor, si noi am zis, si noi am strigat: Doamne, si noi Iti dam viata noastra intreaga ie! Anania si Safira au dat numai o jumatate si au murit pe loc. Nu va mirati ca veti gasi pe drumul fratiilor voastre morti si aici, si acolo Ei sunt din aceia cazuti care L-au mintit pe Dumnezeu.
Petru i-a spus Safirei: Picioarele celor care l-au inmormantat pe barbatul tau sunt la usa si te vor lua si pe tine O, binecuvantate picioare, voi, de-a lungul vremilor, sa-i luati pe oamenii acestia care L-au mintit pe Dumnezeu. Sa-i luati din drum, ca, acei care vin cantand, acei care vin frumos, acei care vin pe urma sa nu se loveasca de ei. Asa patesc cei ce L-au mintit pe Dumnezeu! i indrazneste slujnica din Faptele Apostolilor capitolul 16 sa spuna un adevar Asta-i culmea! Tocmai prin acest adevar pe care-l spune, sa insele adevarul, sa defaime adevarul, sa-L defaime pe Hristos. Spunea slujnica multimii: Oame nii acestia sunt robii Dumnezeului Preainalt. Ei va vestesc voua taina mantuirii .
Adevarat a spus ea, ca asa era. Un adevar a spus aceasta slujnica, aceasta vrajitoare dar in acest adevar era ceva ascuns, era ceva dubios, era ceva care sa rastoarne adevaratul Adevar.
Ea voia ca oamenii acestia sa fie slaviti si inaltati, nu Numele Aceluia pe care oamenii trimisi de Dumnezeu voiau sa-L inalte.
O, fratii mei dragi, indrazneala aceasta diabolica Multi au indraznit si multi au lucrat in felul acesta.
Indrazneste si in vremile noastre cate o sluga, cate o slujnica sa marturiseasca poate cate o frantura dintr-un adevar. Dar tocmai prin aceasta frantura, ca sa faca Adevarul sa fie pagubit si injosit, marturisesc un adevar rasturnatIndraznesc acei care-si uita...
Slavit sa fie Domnul! i la aceasta nunta, scumpii mei frati, e vorba de omul acesta. In alte scrieri se spune: Cum ai indraznit sa intri aici fara haina? Era o alta nunta despre care se vorbeste in Evanghelie, caci nuntile noastre sunt taine. Veti spune: Nu-i taina, frate! Uite, mirii sunt in fata noastra.
Sunt taine, frate! Daca nu-i taina, opriti tineretea, opriti timpul, opriti vremea, ca sa ne bucuram tot asa si maine, ca in vremea de azi.
Daca nu le putem opri, sunt taine si visuri. La nuntile noastre, tinerii nostri dragi, mirii nostri dragi ne amintesc totdeauna, la fiecare nunta, despre nunta aceea cand imparatul a facut o nunta pentru fiul lui. i a chemat pe multi. Dar multora dintre cei chemati nici nu le-a pasat, ci s-au dus in treburile lor.
Dar intre cei veniti era unul care nu avea haina ca si ceilalti. Era un obicei frumos ca, la nunti, toti nuntasii care veneau trebuia sa treaca prin camera mirelui. i acolo, in acea camera, fiecare sa fie imbracat. Sa lase hainele lui cu care a venit pana aci si sa primeasca din partea mirelui o haina de nunta, o uniforma pentru toti. Toti sa fie imbracati la fel.
Ce frumos obicei! La nunta, imbracati toti intr-o uniforma, toti imbracati in haine albe, toti imbracati la fel.
Apocalipsa capitolul 7 cu versetul 14 vorbeste asa: Ei si-au spalat hainele si le-au albit in Sangele Mielului! Acei care au intrat prin aceasta odaie, toti au luat o haina spalata si albita in Sange Nu s-a mai pomenit, de cand e lumea, sa se spele hainele in sange! Fiecare isi spala hainele si nu le arunca, daca sunt murdare. Insa despre aceste haine ce s-au dat altora se spune ca au fost spalate in Sangele Mielului. In Sangele Mirelui, in Sangele Imparatului.
Fiecare mire isi cauta o mireasa potrivita cu starea lui. i tanara sa fie, si oarecum la asemanare cu el, ca sa se potriveasca in totul, sa poata duce o viata linistita si fericita.
Numai Mirele de la nunta aceasta despre care se vorbeste nu a facut asa. El si-a cautat o mireasa care nu i-a fost deloc potrivita. O mireasa care era urata, o mireasa care era saraca, o mireasa care era straina si departe. i El pe aceasta si-a ales-o, ca s-o faca frumoasa, ca s-o faca curata, ca s-o faca fericita, ca s-o faca bogata.
Numai Mirele Iisus a facut aceasta!Noi ne bucuram totusi chiar si la visurile acestea frumoase, dar ne bucuram intrucatva tremurand in sufletele si in inimile noastre; pentru ca ne vedem atatea fete, suntem atat de fericiti, dar, asa cum s-a amintit, oare cati dintre noi am trecut prin camera Mirelui?Nu toti am fost imbracati in aceeasi haina si daruita de El cu acelasi pret si aceeasi Jertfa.
La nunta aceea de care s-a amintit mai inainte s-a petrecut un eveniment deosebit: cand acel sarman suflet si-a dat seama ca el a indraznit sa intre intr-un loc sfant si ca el nu era sfant indraznise sa intre si sa stea cu niste oameni sfinti, si el nu era ca si ei. Nu s-a vazut el oare si nu s-a cunoscut el oare? Nu s-a uitat el oare la haina lui? Sau toti ceilalti care erau langa el de ce nu i-au spus vreunul: Frate, ni se pare noua ca haina ta nu-i ca si a celorlalti Trecut-ai tu pe la Mire? Trecut-ai tu prin odaia aceea in care trebuia sa lepezi tot ceea ce ai adus aci si sa fii imbracat de nunta?Nu, caci ochii cei curati nu vad rau!Nu l-a vazut nimeni! Daca a ajuns aci, binecuvantat sa fie Dumnezeu, caci El stie cum a ajuns aci. Dar nu a fost tot una atunci cand a venit Imparatul si l-a vazut. El de la distanta l-a observat. i a venit in fata lui si i-a zis: Cum ai indraznit tu sa vii aici asa, in felul acesta? Cum ai indraznit tu? Pe unde ai intrat? Cum ai facut lucrul acesta? In casa aceasta sfanta, in locul acesta sfant? Tu nespalat, tu necuratat, tu neimbracat din nou O, slugile mele, luati-l de aici, legati-i mainile si picioarele si aruncati-l afara! Acolo va fi plansul si acolo va fi scrasnirea dintilor.
Cat de mult ne bucuram noi la nunta noastra, dar parca si gandul acesta ne cutremura si ne infioara! Aici am putut veni toti care am avut o invitatie si care am avut cativa banuti sa cheltuim pentru drum si sa venim pana aci Ne bucuram si cantam, si ne intoarcem inapoi fericiti.
Dar oare, fratele meu si sora mea, haina mea, haina ta, haina noastra, cum stam cu ea?Am indraznit si noi sa venim pana aci, dar asta nu este de-ajuns! Haina, cum stam cu ea?Se vorbeste despre indrazneala! Indrazneala, si ea, este o virtute mare, sfanta si inalta. Copiii lui Dumnezeu, si ei, au avut o indrazneala sfanta in toate.
Daca ne gandim la David ce indrazneala a avut copilul acela o indrazneala mare! O indrazneala care l-a facut sa faca lucruri mari.
Daca ne gandim la Ioan Botezatorul, si omul acesta sfant a indraznit sa-l mustre pe Irod. N-a indraznit nimeni, ci numai el.
Daca ne gandim la Petru si la Ioan, si la Iacov din Faptele Apostolilor, cand indraznesc in fata celor mari sa ridice numele lui Iisus si sa spuna lamurit: Voi L-ati rastignit, dar L-a inviat Dumnezeu si noi suntem martorii Lui Doamne, ce indrazneala sfanta!Dar exista si o indrazneala satanica.
Exista, fratii mei! i am vrea sa luam cateva citate din Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu si sa invatam. Pe vremea lui Moise, Dumnezeu il trimite pe acesta la Faraon, spunandu-i: Moise, ce ai tu in mana? Un toiag. Arunca-l in fata lui Faraon, cand vei ajunge acolo. i toiagul lui Moise s a facut sarpe si Faraon s-a ingrozitDar indraznesc vrajitorii sa vina, sa faca si ei tot asa. O, ce indrazneala diavoleasca! Nu stiau vrajitorii oare ca Moise era de partea adevarului? Ca ceea ce facea Moise era voia lui Dumnezeu? i totusi ei se impotriveau, ca sa-l duca pe Faraon si sa-l faca sa-si impietreasca inima.
Ce indrazneala, ce cutezanta! Ei stiau si totusi au facut, si totusi s-au dus asaPriviti la Izabela! Femeia aceasta stricata a indraznit sa darame altarele Domnului cand a ajuns la un loc de frunte. A indraznit ca sa omoare pe toti proorocii Domnului.
O, Ahab, ce nenorocit ai fost! Caci si asupra ta va cadea tot blestemul acesta. Nu ti-ai gasit tu in Israel o sotie buna? i a trebuit sa-ti aduci din alta parte o straina care sa nenoroceasca intregul Israel?O, fratii mei tineri, sa invatati din lucrul acesta! Cautati-va intotdeauna langa inima voastra sa aveti o inima ca si a voastra, din casa parintilor vostri, din neamul vostru sfant, caci numai asa veti fi fericiti.
Indrazneste Iuda sa-L sarute pe Stapanul, tradandu-L, vanzandu-L! Ce indrazneala, ce cutezanta! O, Iudo, de ce ai ales tu tocmai sarutul ca sa faci fapta cea mai marsava, cea mai groaznica, pe care n-a indraznit nimeni pana la tine sa o mai faca?O, Iudo, daca nu ai avea tu urmasi niciodata! De n-ar mai saruta nimeni fatarnic niciodata Cum nu ti-a ars buzele cand L-ai atins in chip nelegiuit si tradator, sa-L saruti pe Stapanul tau?Indrazneala!Indraznesc Anania si Safira sa-L minta pe Dumnezeu si mor. Indraznesc prea multi, fratii mei, rau Indraznesc rauIndraznesc copiii sa-i minta pe parintiIndraznesc sa le minta pe mamele lorIndraznesc elevii sa-si minta invatatorii.
Indraznesc sotii sa-si minta sotiile.
Indraznesc sotiile sa-si minta sotii.
Indrazneste crestinul sa-L minta pe Dumnezeu, spunand: Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa I-o dam si nu-I da nimic.
De atata vreme, fratilor, si noi am zis, si noi am strigat: Doamne, si noi Iti dam viata noastra intreaga ie! Anania si Safira au dat numai o jumatate si au murit pe loc. Nu va mirati ca veti gasi pe drumul fratiilor voastre morti si aici, si acolo Ei sunt din aceia cazuti care L-au mintit pe Dumnezeu.
Petru i-a spus Safirei: Picioarele celor care l-au inmormantat pe barbatul tau sunt la usa si te vor lua si pe tine O, binecuvantate picioare, voi, de-a lungul vremilor, sa-i luati pe oamenii acestia care L-au mintit pe Dumnezeu. Sa-i luati din drum, ca, acei care vin cantand, acei care vin frumos, acei care vin pe urma sa nu se loveasca de ei. Asa patesc cei ce L-au mintit pe Dumnezeu! i indrazneste slujnica din Faptele Apostolilor capitolul 16 sa spuna un adevar Asta-i culmea! Tocmai prin acest adevar pe care-l spune, sa insele adevarul, sa defaime adevarul, sa-L defaime pe Hristos. Spunea slujnica multimii: Oame nii acestia sunt robii Dumnezeului Preainalt. Ei va vestesc voua taina mantuirii .
Adevarat a spus ea, ca asa era. Un adevar a spus aceasta slujnica, aceasta vrajitoare dar in acest adevar era ceva ascuns, era ceva dubios, era ceva care sa rastoarne adevaratul Adevar.
Ea voia ca oamenii acestia sa fie slaviti si inaltati, nu Numele Aceluia pe care oamenii trimisi de Dumnezeu voiau sa-L inalte.
O, fratii mei dragi, indrazneala aceasta diabolica Multi au indraznit si multi au lucrat in felul acesta.
Indrazneste si in vremile noastre cate o sluga, cate o slujnica sa marturiseasca poate cate o frantura dintr-un adevar. Dar tocmai prin aceasta frantura, ca sa faca Adevarul sa fie pagubit si injosit, marturisesc un adevar rasturnatIndraznesc acei care-si uita...
