Fratele Ioan Marini inspiratorul şi făptuitorul unor frumoase acte de filantropie pentru semenii săraci şi lipsiţi.
Filantropia sau iubirea de oameni isi are temeiul in Dumnezeu care este iubire (I Ioan 4,16) Iubirea aproapelui este semnul distinctiv al ucenicilor lui Hristos, al crestinilor, iar masura acesteia este jertfa. Expresia prin care se concretizeaza filantropia o constituie mila, actele de milostenie si constituie conditia pentru iubirea in Imparatia cerurilor a crestinului la judecata [] Filantropia sau iubirea de oameni isi are temeiul in Dumnezeu care este iubire (I Ioan 4,16)Iubirea aproapelui este semnul distinctiv al ucenicilor lui Hristos, al crestinilor, iar masura acesteia este jertfa. Expresia prin care se concretizeaza filantropia o constituie mila, actele de milostenie si constituie conditia pentru iubirea in Imparatia cerurilor a crestinului la judecata din urma.
Sfantul Vasile este cel mai activ Parinte pe taramul filantropiei si pentru aceasta a fost numit cel Mare .
El a pus bazele unui sistem de ingrijire medico-sociala numita Vasiliada care cuprindea: case de ingrijire a saracilor, un camin pentru straini, un spital pentru leprosi. Este cel mai complex si amplu sistem filantropic din primul mileniu crestin. Despre Vasiliada furnizeaza informatii foarte pretioase Sfantul Grigorie Teologul, in cuvantul rostit la moartea Sfantului Vasile. El spunea ca Vasiliada era ca un nou oras , ca o casa de provizii a evlavie sau o comoara comuna a proprietarilor in care surplusul este daruit din spirit de jertfa * * *Redam mai jos cateva marturii de pe taramul filantropiei fr. Ioan Marini: Iata ce i-a spus intr-o seara fratelui Diac din Sibiu, care-l vizitase si statea langa patul lui de boala:Frate Diac, vezi pardesiul acela al meu din cuier? Ia l si fa un pachet si-l trimite copiilor parintelui Vasile din Bucuresti, care sunt orfani si lipsiti! .
Fratele Diac a luat pardesiul si i-a implinit dorinta. i in cele mai grele clipe de boala, avea grija sa ajute pe cei lipsiti, dandu-si si hainele de pe el. * * * Atat era de preocupat fratele Marini de lucrurile Domnului, incat se neglija cu totul pe sine, in ceea ce priveste mancarea si imbracamintea. Daca nu i se da de mancare, nici nu manca; lucra continuu. Nu se ingrijea de imbracaminte, sa si cumpere haine, pantofi, palarie etc. Nicio haina de pe el nu era a lui, erau facute de fratii care se ingrijeau sa i le procure si care stiau ca el nu se ingrijeste de lucrul acesta.
Intr-o seara friguroasa de noiembrie, s-a intors acasa, venind de la Sebes, fara pardesiu, infrigurat si aproape inghetat. Daca l-am intrebat unde-i pardesiul, a tacut, n-a vrut sa spuna. Totusi, la staruinta noastra, ne-a spus: L-am dat unuia care era mai lipsit decat mine . Mai tarziu, am aflat de la un frate din Sebes ca, in drum spre gara, a dat pardesiul unui cersetor care tremura de frig in strada.
Odata a venit acasa cu niste pantofi rai si rupti, pe care ii schimbase cu ai lui, care erau noi. Altadata a venit fara palarie, pe care o daduse unui sarac care statea in frig, cu capul gol * * * Este cunoscut faptul ca in anul 1946 a bantuit foametea in Moldova, datorita secetei ce a fost in timpul anului, si din aceasta cauza oamenii de pe acolo erau mereu plecati prin tara pentru strangerea de alimente. i astfel, de pe tren, de prin gari si din mizeria in care traiau, duceau cu ei si microbul acestei boli.
Iata ce scrie gazeta Isus Biruitorul despre moartea fratelui Marini, in articolul publicat sub denumirea de mai jos:O jertfa pentru fratii din MoldovaIn mijlocul nostru am avut o implinire a fagaduintelor lui Dumnezeu.
Un trup firav, care avea o putere uriasa de munca, un duh bland si linistit in care clocotea o mare dragoste pentru Domnul Iisus, acesta a fost redactorul foii noastre, in veci neuitatul frate invatator Ioan Marini. inta vietii lui a fost slava lui Dumnezeu si a cautat aceasta pana in cele din urma clipe ale vietii lui.
A dus o viata de lipsuri, din care a prisosit la atatia flamanzi. Lupta lui cea din urma a fost pentru fratii lipsiti din Moldova si pentru copiii lor. In Ardeal, la Sibiu, Avrig, Sasciori, Vinerea, Ighiu etc., zeci de copii ai fratilor din Moldova au primit gazduire si intretinere. A fost o jertfa a acestei lupte impreuna cu familia sa.
In ajunul sarbatorii Nasterii Domnului, patru frati mol doveni, calatori, au facut un popas si au fost gazduiti in Betania Sasciorilor, la casa parintilor fratelui Marini, in care atat de multi frati au fost mangaiati si adapostiti. Dar, din acest drum al prigoanei lor, a fost adusa si o boala nemiloasa (tifosul exantematic).
Familia Marini, stransa in cuibusorul ei, pentru a-si petrece in Domnul sarbatoarea Nasterii, a fost lovita de aceasta boala, care, desi pare neinteleasa pentru unii, este tot atat de inteleasa si cunoscuta pe meleagurile Moldovei, in aceasta vreme de foamete, unde saracia si suferinta omeneasca ating stari cu adevarat de neinchipuit.
Mama, tatal si copilul unei familii simple (Marini), care a inteles sa traiasca cu sinceritate, in viata de toate zilele, adevarurile Evangheliei lui Iisus si a inteles sa fie primitoare de oaspeti, potrivit Cuvantului (Tit 1, 8), a fost atinsa de nuiaua incercarilor ca oarecand dreptul Iov.
Ne mangaiem insa ca fratele nostru Ioan Marini a trecut Dincolo deplin impacat cu Domnul. El zi de zi, in timpul suferintei lui, prin glasu-i slabut, a impartit tuturor sfaturi personale si a rostit predici minunate celor care-l inconjurau cu dragoste langa patul de suferinta.
Rugaciunea n-a lipsit de pe buzele lui si, in ultimele clipiri ale vietii, s-a invrednicit de supremul har al vedeniilor, strigand cu ochii plini de lumina de Dincolo: Iata, se deschid portile Ierusalimului Mama!El a trecut la Domnul deplin impacat. El s-a luptat lupta cea buna, si-a ispravit alergarea De acum il asteapta cununa neprihanirii (II Tim 4, 7-8) a slavei celei de Sus, si nu cununa amagitoare a cinstei si recunostintei omenesti. El si-a incredintat soarta in mana Domnului (Ps 37, 5) si, peste orice rautate omeneasca, Domnul va face sa straluceasca dreptatea Lui ca lumina si dreptul Sau ca soarele la amiaza (Ps 37, 6).
Bunul Dumnezeu sa odihneasca mama, tatal si copilul la un loc cu toti dreptii Sai. Amin.
Redactia foii Isus Biruitorul ( Isus Biruitorul nr. 7-8, din 1 martie 1947, pg. 8)In aceasta stare grea de boala, fratele Marini nu si-a pierdut credinta si nadejdea vie pe care le avea in Domnul Iisus, Caruia I-a slujit cu dragoste si devotament toata viata sa.
Pe langa patul sau de suferinta se perindau zilnic fratii din Sibiu, din imprejurimi si din departari, desi la Sibiu n-a stat bolnav decat douasprezece zile. Pentru fiecare frate el avea cate un cuvant de invatatura si de...
Sfantul Vasile este cel mai activ Parinte pe taramul filantropiei si pentru aceasta a fost numit cel Mare .
El a pus bazele unui sistem de ingrijire medico-sociala numita Vasiliada care cuprindea: case de ingrijire a saracilor, un camin pentru straini, un spital pentru leprosi. Este cel mai complex si amplu sistem filantropic din primul mileniu crestin. Despre Vasiliada furnizeaza informatii foarte pretioase Sfantul Grigorie Teologul, in cuvantul rostit la moartea Sfantului Vasile. El spunea ca Vasiliada era ca un nou oras , ca o casa de provizii a evlavie sau o comoara comuna a proprietarilor in care surplusul este daruit din spirit de jertfa * * *Redam mai jos cateva marturii de pe taramul filantropiei fr. Ioan Marini: Iata ce i-a spus intr-o seara fratelui Diac din Sibiu, care-l vizitase si statea langa patul lui de boala:Frate Diac, vezi pardesiul acela al meu din cuier? Ia l si fa un pachet si-l trimite copiilor parintelui Vasile din Bucuresti, care sunt orfani si lipsiti! .
Fratele Diac a luat pardesiul si i-a implinit dorinta. i in cele mai grele clipe de boala, avea grija sa ajute pe cei lipsiti, dandu-si si hainele de pe el. * * * Atat era de preocupat fratele Marini de lucrurile Domnului, incat se neglija cu totul pe sine, in ceea ce priveste mancarea si imbracamintea. Daca nu i se da de mancare, nici nu manca; lucra continuu. Nu se ingrijea de imbracaminte, sa si cumpere haine, pantofi, palarie etc. Nicio haina de pe el nu era a lui, erau facute de fratii care se ingrijeau sa i le procure si care stiau ca el nu se ingrijeste de lucrul acesta.
Intr-o seara friguroasa de noiembrie, s-a intors acasa, venind de la Sebes, fara pardesiu, infrigurat si aproape inghetat. Daca l-am intrebat unde-i pardesiul, a tacut, n-a vrut sa spuna. Totusi, la staruinta noastra, ne-a spus: L-am dat unuia care era mai lipsit decat mine . Mai tarziu, am aflat de la un frate din Sebes ca, in drum spre gara, a dat pardesiul unui cersetor care tremura de frig in strada.
Odata a venit acasa cu niste pantofi rai si rupti, pe care ii schimbase cu ai lui, care erau noi. Altadata a venit fara palarie, pe care o daduse unui sarac care statea in frig, cu capul gol * * * Este cunoscut faptul ca in anul 1946 a bantuit foametea in Moldova, datorita secetei ce a fost in timpul anului, si din aceasta cauza oamenii de pe acolo erau mereu plecati prin tara pentru strangerea de alimente. i astfel, de pe tren, de prin gari si din mizeria in care traiau, duceau cu ei si microbul acestei boli.
Iata ce scrie gazeta Isus Biruitorul despre moartea fratelui Marini, in articolul publicat sub denumirea de mai jos:O jertfa pentru fratii din MoldovaIn mijlocul nostru am avut o implinire a fagaduintelor lui Dumnezeu.
Un trup firav, care avea o putere uriasa de munca, un duh bland si linistit in care clocotea o mare dragoste pentru Domnul Iisus, acesta a fost redactorul foii noastre, in veci neuitatul frate invatator Ioan Marini. inta vietii lui a fost slava lui Dumnezeu si a cautat aceasta pana in cele din urma clipe ale vietii lui.
A dus o viata de lipsuri, din care a prisosit la atatia flamanzi. Lupta lui cea din urma a fost pentru fratii lipsiti din Moldova si pentru copiii lor. In Ardeal, la Sibiu, Avrig, Sasciori, Vinerea, Ighiu etc., zeci de copii ai fratilor din Moldova au primit gazduire si intretinere. A fost o jertfa a acestei lupte impreuna cu familia sa.
In ajunul sarbatorii Nasterii Domnului, patru frati mol doveni, calatori, au facut un popas si au fost gazduiti in Betania Sasciorilor, la casa parintilor fratelui Marini, in care atat de multi frati au fost mangaiati si adapostiti. Dar, din acest drum al prigoanei lor, a fost adusa si o boala nemiloasa (tifosul exantematic).
Familia Marini, stransa in cuibusorul ei, pentru a-si petrece in Domnul sarbatoarea Nasterii, a fost lovita de aceasta boala, care, desi pare neinteleasa pentru unii, este tot atat de inteleasa si cunoscuta pe meleagurile Moldovei, in aceasta vreme de foamete, unde saracia si suferinta omeneasca ating stari cu adevarat de neinchipuit.
Mama, tatal si copilul unei familii simple (Marini), care a inteles sa traiasca cu sinceritate, in viata de toate zilele, adevarurile Evangheliei lui Iisus si a inteles sa fie primitoare de oaspeti, potrivit Cuvantului (Tit 1, 8), a fost atinsa de nuiaua incercarilor ca oarecand dreptul Iov.
Ne mangaiem insa ca fratele nostru Ioan Marini a trecut Dincolo deplin impacat cu Domnul. El zi de zi, in timpul suferintei lui, prin glasu-i slabut, a impartit tuturor sfaturi personale si a rostit predici minunate celor care-l inconjurau cu dragoste langa patul de suferinta.
Rugaciunea n-a lipsit de pe buzele lui si, in ultimele clipiri ale vietii, s-a invrednicit de supremul har al vedeniilor, strigand cu ochii plini de lumina de Dincolo: Iata, se deschid portile Ierusalimului Mama!El a trecut la Domnul deplin impacat. El s-a luptat lupta cea buna, si-a ispravit alergarea De acum il asteapta cununa neprihanirii (II Tim 4, 7-8) a slavei celei de Sus, si nu cununa amagitoare a cinstei si recunostintei omenesti. El si-a incredintat soarta in mana Domnului (Ps 37, 5) si, peste orice rautate omeneasca, Domnul va face sa straluceasca dreptatea Lui ca lumina si dreptul Sau ca soarele la amiaza (Ps 37, 6).
Bunul Dumnezeu sa odihneasca mama, tatal si copilul la un loc cu toti dreptii Sai. Amin.
Redactia foii Isus Biruitorul ( Isus Biruitorul nr. 7-8, din 1 martie 1947, pg. 8)In aceasta stare grea de boala, fratele Marini nu si-a pierdut credinta si nadejdea vie pe care le avea in Domnul Iisus, Caruia I-a slujit cu dragoste si devotament toata viata sa.
Pe langa patul sau de suferinta se perindau zilnic fratii din Sibiu, din imprejurimi si din departari, desi la Sibiu n-a stat bolnav decat douasprezece zile. Pentru fiecare frate el avea cate un cuvant de invatatura si de...
