Nu se poate tăgădui adevărul: am ajuns o creştinătate de nume.
In cartea noastra Duhul Sfant cartea I, pag. 79, (ed. a II-a, Sibiu, 1997 n. n.) se afla o frumoasa predica despre Duhul Sfant si Biserica. Ostasii sa o citeasca de Rusalii. i sa o arate tuturor hulitorilor, sa vada si ei cum intelegem noi sa ne iubim si sa ne intarim Biseri ca. []In cartea noastra Duhul Sfant cartea I, pag. 79, (ed. a II-a, Sibiu, 1997 n. n.) se afla o frumoasa predica despre Duhul Sfant si Biserica. Ostasii sa o citeasca de Rusalii. i sa o arate tuturor hulitorilor, sa vada si ei cum intelegem noi sa ne iubim si sa ne intarim Biseri ca. Acum vom da tot in legatura cu Biserica unele invataturi pe care le-am spus de Pasti in adunarea Oastei de la Sibiu si ele au placut mult.
Nu se poate tagadui adevarul: am ajuns o crestinatate de nume. Vedem in lume un crestinism de nume. Vedem in lume un paganism ce-si zice crestinism.
Cum am ajuns aici? S-a vorbit mult despre aceasta. i s-ar mai putea vorbi mult. Eu voi spune, pe scurt, numai atat: Domnul Iisus a venit in lume sa-l scoata pe om din lume. Sa-l scoata din duhul cel rau al lumii in care intrase dupa iesirea din gradina Edenului. Iisus i-a scos din lume, mai intai, pe cei doi - sprezece apostoli, carora le zicea: Voi nu sunteti din lume, de aceea lumea va uraste (Ioan 15, 19).
Trei ani de zile, cat a propovaduit pe pamant, Domnul Iisus a scos multe suflete din lume. i pe urma a suferit rastignirea afara din tabara Era si aceasta o predica vie ca la Golgota poti ajunge numai iesind afara din tabara , afara din lume. La mantuire poti ajunge numai iesind din lume, pentru ca, precum spunea Apostolul Iacov, prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu (Iacov 4, 4). De aceea a strigat acest testament cu putere si Apostolul Pavel: Iar noi sa iesim afara din tabara, la El (Evrei 13, 13).
Acesta a fost testamentul pe care il tineau primii crestini. Aceasta a fost parola primilor crestini. Ei traiau afara din tabara . Ei traiau cu totul afara din tabara lumii. Se plinisera asupra lor cuvintele Domnului: erau urati si prigoniti fiindca nu erau din lume. Fiindca lumea iubeste numai ce este al ei (Ioan 15, 19).
Veacul de aur al crestinatatii a fost acesta cand crestinii traiau afara din tabara . Erau urati si prigoniti tocmai pentru ca iesisera din lume.
Dar vremea a trecut. Crestinii au inceput a se intoarce, rand pe rand, in tabara , in lume. i pe urma s-au intors cu gramada. S-au intors aproape cu totii. i atunci s-a petrecut un lucru ciudat, ca sa-i zic asa. Cei care s-au intors in tabara , au crezut ca pot lua cu ei si Golgota. Au crezut ca pot muta cu ei in tabara si Golgota, si praznicele, si crestinatatea, si Biserica, si mantuirea. i asa am ajuns la ciudata crestinatate de azi, care crede ca se poate mantui stand in tabara . Crede omul in Dumnezeu, crede in Iisus Hristos, merge din cand in cand si la Biserica, tine si unele porunci dar traieste in lume, traieste in tabara , traieste in buna pace cu toate modele si pacatele lumii.
Crede omul in Dumnezeu, ii place chiar sa-i vorbesti de cele sufletesti, asculta cu drag Cuvantul lui Dumnezeu dar indata ce-l chemi sa iasa din tabara , din lume, asta nu-i mai placeLui ii trebuie o Golgota , o mantuire care sa stea cu el in tabara . i asta-i nenorocirea care ne-a adus la crestinismul cel de nume.
Aici intra rosturile Oastei. Aici am intrat noi cu rosturile Oastei. Cu Oastea Domnului noi am reluat firul vietii crestine de acolo de unde s-a rupt; de la primii crestini, de la testamentul Mantuitorului: Voi in lume sunteti, dar nu mai sunteti din lume Acest testament ni l-a spus mereu Biserica, dar noi n-am avut urechi duhovnicesti sa-l auzim.
Slavita sa fie clipa cand in Biserica, prin un preot Duhul Domnului ne a deschis urechile si ne-a deschis mintea sa intelegem ca toata truda noastra de a ne mantui este zadarnica, cata vreme noi traim in tabara , in lume. De aceea, ascultand indemnul Apostolului Pavel, noi, ostasii Domnului, am iesit la Golgota, afara din tabara . Ni s-au deschis ochii si ni s-a deschis mintea sa vedem si sa intelegem viata intr-o lumina noua, in lumina cea adevarata, in lumina vietii Ne-am aflat pe noi insine si rostul vietii noastre. i, plini de bucurie, am strigat: Orbi am fost si acum vedem. In lume am fost, dar acum am iesit din lume .
Dar lumea (ce cuvant potrivit!) tocmai in acest punct nu ne intelege. i vede o noutate primejdioasa in Oastea Domnului. Ba inca striga dupa noi ca suntem contra Bisericii. Mai ales de cand strigarea aceasta a inceput-o si Lumina Satelor . Dar noi tinem si vom tinea pana la sfarsit la Sfanta noastra Biserica, la toate Tainele si randuielile ei. Deosebirea e doar numai atat ca noi vedem acum Biserica,...
Nu se poate tagadui adevarul: am ajuns o crestinatate de nume. Vedem in lume un crestinism de nume. Vedem in lume un paganism ce-si zice crestinism.
Cum am ajuns aici? S-a vorbit mult despre aceasta. i s-ar mai putea vorbi mult. Eu voi spune, pe scurt, numai atat: Domnul Iisus a venit in lume sa-l scoata pe om din lume. Sa-l scoata din duhul cel rau al lumii in care intrase dupa iesirea din gradina Edenului. Iisus i-a scos din lume, mai intai, pe cei doi - sprezece apostoli, carora le zicea: Voi nu sunteti din lume, de aceea lumea va uraste (Ioan 15, 19).
Trei ani de zile, cat a propovaduit pe pamant, Domnul Iisus a scos multe suflete din lume. i pe urma a suferit rastignirea afara din tabara Era si aceasta o predica vie ca la Golgota poti ajunge numai iesind afara din tabara , afara din lume. La mantuire poti ajunge numai iesind din lume, pentru ca, precum spunea Apostolul Iacov, prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu (Iacov 4, 4). De aceea a strigat acest testament cu putere si Apostolul Pavel: Iar noi sa iesim afara din tabara, la El (Evrei 13, 13).
Acesta a fost testamentul pe care il tineau primii crestini. Aceasta a fost parola primilor crestini. Ei traiau afara din tabara . Ei traiau cu totul afara din tabara lumii. Se plinisera asupra lor cuvintele Domnului: erau urati si prigoniti fiindca nu erau din lume. Fiindca lumea iubeste numai ce este al ei (Ioan 15, 19).
Veacul de aur al crestinatatii a fost acesta cand crestinii traiau afara din tabara . Erau urati si prigoniti tocmai pentru ca iesisera din lume.
Dar vremea a trecut. Crestinii au inceput a se intoarce, rand pe rand, in tabara , in lume. i pe urma s-au intors cu gramada. S-au intors aproape cu totii. i atunci s-a petrecut un lucru ciudat, ca sa-i zic asa. Cei care s-au intors in tabara , au crezut ca pot lua cu ei si Golgota. Au crezut ca pot muta cu ei in tabara si Golgota, si praznicele, si crestinatatea, si Biserica, si mantuirea. i asa am ajuns la ciudata crestinatate de azi, care crede ca se poate mantui stand in tabara . Crede omul in Dumnezeu, crede in Iisus Hristos, merge din cand in cand si la Biserica, tine si unele porunci dar traieste in lume, traieste in tabara , traieste in buna pace cu toate modele si pacatele lumii.
Crede omul in Dumnezeu, ii place chiar sa-i vorbesti de cele sufletesti, asculta cu drag Cuvantul lui Dumnezeu dar indata ce-l chemi sa iasa din tabara , din lume, asta nu-i mai placeLui ii trebuie o Golgota , o mantuire care sa stea cu el in tabara . i asta-i nenorocirea care ne-a adus la crestinismul cel de nume.
Aici intra rosturile Oastei. Aici am intrat noi cu rosturile Oastei. Cu Oastea Domnului noi am reluat firul vietii crestine de acolo de unde s-a rupt; de la primii crestini, de la testamentul Mantuitorului: Voi in lume sunteti, dar nu mai sunteti din lume Acest testament ni l-a spus mereu Biserica, dar noi n-am avut urechi duhovnicesti sa-l auzim.
Slavita sa fie clipa cand in Biserica, prin un preot Duhul Domnului ne a deschis urechile si ne-a deschis mintea sa intelegem ca toata truda noastra de a ne mantui este zadarnica, cata vreme noi traim in tabara , in lume. De aceea, ascultand indemnul Apostolului Pavel, noi, ostasii Domnului, am iesit la Golgota, afara din tabara . Ni s-au deschis ochii si ni s-a deschis mintea sa vedem si sa intelegem viata intr-o lumina noua, in lumina cea adevarata, in lumina vietii Ne-am aflat pe noi insine si rostul vietii noastre. i, plini de bucurie, am strigat: Orbi am fost si acum vedem. In lume am fost, dar acum am iesit din lume .
Dar lumea (ce cuvant potrivit!) tocmai in acest punct nu ne intelege. i vede o noutate primejdioasa in Oastea Domnului. Ba inca striga dupa noi ca suntem contra Bisericii. Mai ales de cand strigarea aceasta a inceput-o si Lumina Satelor . Dar noi tinem si vom tinea pana la sfarsit la Sfanta noastra Biserica, la toate Tainele si randuielile ei. Deosebirea e doar numai atat ca noi vedem acum Biserica,...
