Noi înşine să fim o pildă vrednică de urmat pentru alţii.
Ce minunat a fost inceputul! Inceputul a fost cu lacrimi, cu plans, cu rugaciune, cu zdrobire de inima, cu durere. In noaptea [aceea a] Anului Nou, Parintele Iosif, zdrobit de durere pentru neamul sau, pentru poporul sau, a cazut plangand in genunchi la rugaciune, cerand de la Dumnezeu indurarea si mila. i ce urmari binecuvantate a avut acest inceput! Sa privim apoi la munca si la lupta lui, la felul de viata pe care el l-a [avut]: in lupta, in saracie, pentru ca Cuvantul lui Dumnezeu sa ajunga pana la noi si fiecare sa poata sa cumpere o carte, sa cumpere o foaie din care sa-L poata afla pe Domnul, sa poata afla voia lui Dumnezeu, sa poata cunoaste cum trebuie sa traiasca si cum trebuie sa umble in aceasta lume. i viata, munca, si lupta lui, ce roade binecuvantate au fost pentru tara noastra! Atatea suflete pierdute, care erau o povara pentru familiile lor, pentru societate, au ajuns o binecuvantare. i noi sa-i urmam credinta lui in traire, in umblare si-n tot ce facem, si-n tot ce trebuie sa facem in viata noastra, in locul unde traim. Noi insine sa fim, in primul rand, lumina. Noi insine sa fim o pilda vrednica de urmat pentru altii. Sa vada altii in noi lumina, sa vada viata, sa vada trairea. Caci ce inseamna un om nou, o faptura noua? A fi cinstit, a fi drept, a fi corect, a nu umbla cu viclesug, cu furtisaguri, a nu-ti cauta scuze atunci cand faci raul, a nu intinde mana sa iei ce nu-ti apartine si nu este cuvenit ca sa iei. Aceasta este viata crestina. Aceasta este lumina in care trebuie sa umblam.
De aceea, dragii mei, si noi sa urmam credinta acestui om mare al lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu l-a trimis la noi si el ne-a spus Cuvantul curat si limpede, ca poate sa-l inteleaga si copiii, si cei batrani, atat este de curat. Atat este de frumos si...