Taina Nuntii sau a Casatoriei crestine
Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se impartaseste harul Sf. Duh unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti intre Hristos si Biserica. Locul Nuntii intre celelalte Taine Se pune intrebarea de []Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se impartaseste harul Sf. Duh unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti intre Hristos si Biserica. Locul Nuntii intre celelalte TaineSe pune intrebarea de ce nu este asezata Taina Hirotoniei la inceputul sau la Sf. celorlate Taine, avand in vedere ca ea le conditioneaza pe toate celelalte? Parintele Staniloae explica prin aceea ca primele 4 Taine ofera omului harul prin care isi poate dobandi mantuirea, dar fructificarea acestui har se face prin preotie si prin casatorie.
Nunta si Preotia, ca Taine, fac vadit faptul ca persoana nu se realizeaza decat in comuniune.
Numai iubirea face posibila raspunderea reciproca, a oamenilor unii fata de altii, prin mijlocirea harului. Pentru acest motiv, casatoria nu-si afla locul nici in moral, nici in estetic, ci in religios.
Prin intrupare, mantuitorul ne ofere posibilitatea sa-l vedem pe El Insusi, prin fata Lui omeneasca, dar, in acelasi timp, ne ofera si posibilitatea de a-L vedea in fetele semenilor, in care este prezent prin Sfintele Taine.
Parintele Staniloe spune ca faptul ca in Casatorie Dumnezeu e cunoscut prin celalat, iar in Maslu, prin mangaierea primita de la El in stare de boala, face ca aceste 2 Taine sa fie asezate la urma, dupa ce preotul a pus pe om in legatura directa cu Hristos prin celelelte 4 Taine. Casatoria ca stare naturalaCasatoria, ca legatura natural pe viata, intre barbat si femeie, are la baza faptul ca numai impreuna acestia formeaza umanitatea completa.
Pentru om, singuratatea este sinonima cu suferinta si, de aceea, Dumnezeu a zis ca nu este bine ca omul sa fie singur si i-a facut un ajutor potrivit pentru el.
Evdokimov considera ca termenukl ajutor trebuie inteles ca o raportare a unuia catre celalalt, fiinta umana fiind chiar de la inceput o fiinta conjugala.
In gandirea lui Dumnezeu, masculinul si femininul sunt inseparabile, incat o fiinta omeneasca, luata separata si considerata in sine, nu este cu desavarsire om.
Adam a fost intotdeauna Adam-Eva. Cei doi se unesc intr-un trup si intr-un suflet, fara a-si pierde identitatea.
Pornind de la aceste date, casatoria avea inca de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii.
Prin caderea in pacat, casatoria, ca legatura naturala intre barbat si femeie, a avut de suferit. Unitatea si indisolubilitatea nu au mai fost respectate, practicandu-se divortul si repudierea femeii. Nu a mai fost respectata nici egalitatea dintre barbat si femeie, avesta fiind socotita de multe ori un instrument de care barbatul putea dispune in functie de conjunctura sau interese proprii. Rostul ei fundamental consta in a asigura sotului urmasi.
Desi Legea prevedea pedeapsa capitala in caz de infidelitate si pentru barbat si pentru femeie, in practica era pedepsita doar femeia.
Aceste disfunctionalitati sunt explicabile prin pierderea harului din starea primordiala.
Cu toate acestea, casatoria, ca legatura naturala, nu a fost desfiintata in esenta ei, tot asa cum nici chipul lui Dumnezeu nu a fost distrus, ci doar estompat sau intunecat.
Mantuitorul Insusi, referindu-se la barbat si femeie, spune ca ceea ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta. Intarirea si inaltarea CasatorieiIntarirea si inaltarea Casatoriei, din ordinea naturii in ordinea harului, o face Mantuitorul, prin participarea la nunta din Cana Galileii. Svarsind acolo cea dintai minune, Mantuitorul vrea sa arate ca incepe inaltarea vietii omenesti in ordinea harului de la intarirea si inaltarea casatoriei. El afirma implicit necesitatea revenirii la unitatea si indisolubilitatea originara a casatoriei.
Mantuitorul afirma ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de vina de desfranare, si va lua alta, savarseste adulter, la fel si cel care s-a insurat cu cea lasata, intrucat legatura casatoriei nu se desfiinteaza prin despartirea sotilor. De aceea, Biserica noastra nu admite divortul decat in cazul adulterului.
Aceasta unitate este posibila numai prin iubire. Iubirea si unitatea presupun responsabilitatea reciproca a sotilor.
Daca cei doi concep casatoria doar ca o modalitate de satisfacere a instinctului sexual, se plictisesc repede unul de celalat, insa atunci cand casatoria crestina se afla pe coordonatele ei autentice, trupul fiecaruia capata o adancime spirituala tot mai mare, fiecare devine pentru celalalt o taina tot mai cunoscuta si tot mai indefinita, in acelasi timp.
Sf. Ioan GA considera casatoria o intruchipare a lui Dumnezeu Insusi sau o teofonie .
Casatoria nu exclude efortul duhovnicesc, ci il potenteaza.
Sf. Pavel ii indeamna pe soti sa se supuna unul altuia, intru frica lui Hristos . Barbatul este cap femeii, tot asa cum si Hristos este cap Bisericii. Asa cum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor. Barbatii sunt datori sa-si iubeasca sotiile, asa cum Hristos Si-a iubit Biserica si S-a jertfit pentru ea.
Casatoria, ca legatura naturala intre barbat si femeie, este ridicata la nivelul Tainei prin Mantuitorul Hristos si in Biserica.
Sf. Ioan GA numeste familia crestina Biserica mica sau icoana tainica a Bisericii . Crestinismul nu dispretuieste nevoia unirii trupesti dintre barbat si femeie. Daca Sf. Pavel recomanda fecioria, el isi exprima propria opinie, fara a condamna insa casatoria.
Sexualitatea asumata prin casatorie nu are in structura ei ceva reprobabil. Sexualitatea conjugala devine un mijloc de unire sufleteasca si de crestere in aceasta unire.
Daca deturnarea sexualitatii se poate produce si in casatorie, ea este prezenta intotdeauna in relatiile sexuale dezordonate, pentru ca transforma partenerii in simple instrumente sexuale, iar continutul sexualitatii este redus la epiderma. Daca sexualitatea poate avea un continut pacatos si in familia crestina, ea are intotdeauna acest continut in sexualitatea extraconjugala. Sotii trebuie sa aibe constiinta ca, daca legatura lor se reduce la satisfacerea poftei trupesti, aceasta aluneca spre pacat si e pandita de destramare. Asadar, casatoria nu este un simplu remediu pentru satisfacerea unei pofte pacatoase, ci un mijloc prin care se asigura si se cultiva comuniunea intre soti.
Este gresita opinia potrivit careia singura justificare a casatoriei, si implicit a sexualitatii, este conceperea si nasterea copiilor. Sf. Ambrozie, Fer. Augustin si Toma de Aquino considera ca bunul fundamental al casatoriei este procreatia. Aceasta opinie este contrazisa de spiritualitatea ortodoxa. Sf. Ioan GA spune ca sunt 2 ratiuni pentru care a fost instituita casatoria: pentru a-l face pe barbat sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a face copii, dar principala este cea dintai. Cat priveste procreatia, casatoria nu o aduce in mod obligatoriu, ca dovada fiind numeroasele casnicii care nu pot avea copii. De aceea, afirma el, prima ratiune a casatoriei este de a regla viata sexuala, prin aceasta reglare cultivandu-se comuniunea dintre soti.
Comuniunea si unitatea pot fi realizate in casatorie si fara nasterea de copii, atunci cand parintii nu pot concepe, nu si atunci cand nu vor sa conceapa, caz in care, legatura...
Nunta si Preotia, ca Taine, fac vadit faptul ca persoana nu se realizeaza decat in comuniune.
Numai iubirea face posibila raspunderea reciproca, a oamenilor unii fata de altii, prin mijlocirea harului. Pentru acest motiv, casatoria nu-si afla locul nici in moral, nici in estetic, ci in religios.
Prin intrupare, mantuitorul ne ofere posibilitatea sa-l vedem pe El Insusi, prin fata Lui omeneasca, dar, in acelasi timp, ne ofera si posibilitatea de a-L vedea in fetele semenilor, in care este prezent prin Sfintele Taine.
Parintele Staniloe spune ca faptul ca in Casatorie Dumnezeu e cunoscut prin celalat, iar in Maslu, prin mangaierea primita de la El in stare de boala, face ca aceste 2 Taine sa fie asezate la urma, dupa ce preotul a pus pe om in legatura directa cu Hristos prin celelelte 4 Taine. Casatoria ca stare naturalaCasatoria, ca legatura natural pe viata, intre barbat si femeie, are la baza faptul ca numai impreuna acestia formeaza umanitatea completa.
Pentru om, singuratatea este sinonima cu suferinta si, de aceea, Dumnezeu a zis ca nu este bine ca omul sa fie singur si i-a facut un ajutor potrivit pentru el.
Evdokimov considera ca termenukl ajutor trebuie inteles ca o raportare a unuia catre celalalt, fiinta umana fiind chiar de la inceput o fiinta conjugala.
In gandirea lui Dumnezeu, masculinul si femininul sunt inseparabile, incat o fiinta omeneasca, luata separata si considerata in sine, nu este cu desavarsire om.
Adam a fost intotdeauna Adam-Eva. Cei doi se unesc intr-un trup si intr-un suflet, fara a-si pierde identitatea.
Pornind de la aceste date, casatoria avea inca de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii.
Prin caderea in pacat, casatoria, ca legatura naturala intre barbat si femeie, a avut de suferit. Unitatea si indisolubilitatea nu au mai fost respectate, practicandu-se divortul si repudierea femeii. Nu a mai fost respectata nici egalitatea dintre barbat si femeie, avesta fiind socotita de multe ori un instrument de care barbatul putea dispune in functie de conjunctura sau interese proprii. Rostul ei fundamental consta in a asigura sotului urmasi.
Desi Legea prevedea pedeapsa capitala in caz de infidelitate si pentru barbat si pentru femeie, in practica era pedepsita doar femeia.
Aceste disfunctionalitati sunt explicabile prin pierderea harului din starea primordiala.
Cu toate acestea, casatoria, ca legatura naturala, nu a fost desfiintata in esenta ei, tot asa cum nici chipul lui Dumnezeu nu a fost distrus, ci doar estompat sau intunecat.
Mantuitorul Insusi, referindu-se la barbat si femeie, spune ca ceea ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta. Intarirea si inaltarea CasatorieiIntarirea si inaltarea Casatoriei, din ordinea naturii in ordinea harului, o face Mantuitorul, prin participarea la nunta din Cana Galileii. Svarsind acolo cea dintai minune, Mantuitorul vrea sa arate ca incepe inaltarea vietii omenesti in ordinea harului de la intarirea si inaltarea casatoriei. El afirma implicit necesitatea revenirii la unitatea si indisolubilitatea originara a casatoriei.
Mantuitorul afirma ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de vina de desfranare, si va lua alta, savarseste adulter, la fel si cel care s-a insurat cu cea lasata, intrucat legatura casatoriei nu se desfiinteaza prin despartirea sotilor. De aceea, Biserica noastra nu admite divortul decat in cazul adulterului.
Aceasta unitate este posibila numai prin iubire. Iubirea si unitatea presupun responsabilitatea reciproca a sotilor.
Daca cei doi concep casatoria doar ca o modalitate de satisfacere a instinctului sexual, se plictisesc repede unul de celalat, insa atunci cand casatoria crestina se afla pe coordonatele ei autentice, trupul fiecaruia capata o adancime spirituala tot mai mare, fiecare devine pentru celalalt o taina tot mai cunoscuta si tot mai indefinita, in acelasi timp.
Sf. Ioan GA considera casatoria o intruchipare a lui Dumnezeu Insusi sau o teofonie .
Casatoria nu exclude efortul duhovnicesc, ci il potenteaza.
Sf. Pavel ii indeamna pe soti sa se supuna unul altuia, intru frica lui Hristos . Barbatul este cap femeii, tot asa cum si Hristos este cap Bisericii. Asa cum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor. Barbatii sunt datori sa-si iubeasca sotiile, asa cum Hristos Si-a iubit Biserica si S-a jertfit pentru ea.
Casatoria, ca legatura naturala intre barbat si femeie, este ridicata la nivelul Tainei prin Mantuitorul Hristos si in Biserica.
Sf. Ioan GA numeste familia crestina Biserica mica sau icoana tainica a Bisericii . Crestinismul nu dispretuieste nevoia unirii trupesti dintre barbat si femeie. Daca Sf. Pavel recomanda fecioria, el isi exprima propria opinie, fara a condamna insa casatoria.
Sexualitatea asumata prin casatorie nu are in structura ei ceva reprobabil. Sexualitatea conjugala devine un mijloc de unire sufleteasca si de crestere in aceasta unire.
Daca deturnarea sexualitatii se poate produce si in casatorie, ea este prezenta intotdeauna in relatiile sexuale dezordonate, pentru ca transforma partenerii in simple instrumente sexuale, iar continutul sexualitatii este redus la epiderma. Daca sexualitatea poate avea un continut pacatos si in familia crestina, ea are intotdeauna acest continut in sexualitatea extraconjugala. Sotii trebuie sa aibe constiinta ca, daca legatura lor se reduce la satisfacerea poftei trupesti, aceasta aluneca spre pacat si e pandita de destramare. Asadar, casatoria nu este un simplu remediu pentru satisfacerea unei pofte pacatoase, ci un mijloc prin care se asigura si se cultiva comuniunea intre soti.
Este gresita opinia potrivit careia singura justificare a casatoriei, si implicit a sexualitatii, este conceperea si nasterea copiilor. Sf. Ambrozie, Fer. Augustin si Toma de Aquino considera ca bunul fundamental al casatoriei este procreatia. Aceasta opinie este contrazisa de spiritualitatea ortodoxa. Sf. Ioan GA spune ca sunt 2 ratiuni pentru care a fost instituita casatoria: pentru a-l face pe barbat sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a face copii, dar principala este cea dintai. Cat priveste procreatia, casatoria nu o aduce in mod obligatoriu, ca dovada fiind numeroasele casnicii care nu pot avea copii. De aceea, afirma el, prima ratiune a casatoriei este de a regla viata sexuala, prin aceasta reglare cultivandu-se comuniunea dintre soti.
Comuniunea si unitatea pot fi realizate in casatorie si fara nasterea de copii, atunci cand parintii nu pot concepe, nu si atunci cand nu vor sa conceapa, caz in care, legatura...
