Predica la Duminica a XVI-a dupa Rusalii Evanghelia de la Matei 25,14-30 14 (Imparatia cerurilor) este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat. 16 Indata, mergand, cel ce luase []Predica la Duminica a XVI-a dupa RusaliiEvanghelia de la Matei 25,14-3014 (Imparatia cerurilor) este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat. 16 Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. 17 De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi. 18 Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.19 Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele. 20 i apropiindu-se cel ce luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. 21 Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. 22 Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. 23 Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. 24 Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat. 25 i temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau. 26 i raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? 27 Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. 28 Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. 29 Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. 30 Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.1. Cuvantarea eshatologica si tema privegherii. Evanghelia de la Matei cuprinde cinci parti, fiecare cu cate o mare cuvantare a Sa. A cincea este Cuvantarea eshatologica (Mt 24-25). Cand Domnul vesteste daramarea Ierusalimului (care se va si intampla, la anul 70), ucenicii Sai, punand in legatura aceasta catastrofa cu sfarsitul lumii, Il intreaba: Spune noua, cand vor fi acestea si care este semnul venirii tale si al sfarsitului veacului? Mantuitorul refuza categoric sa raspunda la aceasta intrebare. Ideea esentiala a primei parti a cuvantarii este exprimata in 24,36: Iar de ziua si ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal . Raspunsul Sau nu se rezuma insa la atat. In partea a doua a cap. 24 incepand cu v. 37 , un grup de mici parabole ilustreaza ideea ca Fiul Omului va veni pe neasteptate: De aceea, si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni (v. 44). Deci si aceasta este o nota noua in desfasurarea cuvantarii credinciosii trebuie sa fie privighetori in asteptarea venirii lui Hristos. Indemnul la priveghere este exprimat mai intai in 24,42: Privegheati, deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru . El revine insa in capitolul urmator, ceea ce arata ca evanghelistul are in vedere aceeasi idee importanta: Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici e cand vine Fiul Omului (Mt 25,13). Pilda cu slujitorul (iconomul) credincios (Mt 24,45-51) arata cum trebuie sa fie aceasta priveghere: este vorba de o priveghere activa, de asumarea cu fidelitate a responsabilitatii primite. In cap. 25, tema privegherii primeste noi clarificari: sa ne pregatim pentru Parusie, caci exista marele pericol ca ea sa ne surprinda nepregatiti (Pilda celor zece fecioare, v. 1-13); sa fim credinciosi si staruitori in punerea in lucrare a harului pe care l-am primit, caci nu intra in bucuria eshatologica fara conlucrarea noastra cu acest har (Pilda talantilor, v. 14-30); si, mai ales, sa-i ajutam pe cei saraci si necajiti, pe acesti frati prea mici ai lui Iisus, caci ceea ce le facem lor lui Iisus Insusi Ii facem (Pilda cu Judecata cea mare, v. 31-46).2. Privegherea cu credinciosie. In acest context, apare cu claritate intelesul pildei din Evanghelia acestei Duminici. Pilda talantilor reia si dezvolta ideea privegherii cu credinciosie si responsabilitate, ilustrata deja prin Pilda iconomului de la sfarsitul capitolului anterior. In amandoua aceste pilde sunt puse fata-n fata comportarea si apoi rasplata slujitorului credincios (24,45) sau a slugii bune si credincioase (25,21.23) si a slujitorului lenes, rau si viclean. Fapt important, in amandoua aceste pilde despre credinciosie un spatiu mai larg ocupa prezentarea celui necredincios (24,48-51; 25,24-30). De unde deducem ca avem de a face cu un demers polemic; Mantuitorul ii pune in garda pe ucenicii Sai impotriva lipsei de credinciosie. Ideea va fi reluata cu o noua forta in dramatica evocare a Judecatii din urma (25,31-46), unde credinciosii si necredinciosii vor fi foarte mirati ca au implinit sau au neglijat imperativele privegherii evanghelice. De altfel, tema aparea deja in partea finala a Predicii de pe Munte: Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri (Mt 7,21; a se vedea si versetele urmatoare, 22-27). In acest grup de pilde din capitolele 24 25, putem discerne diferite imagini ale lipsei de credinciosie: in Pilda cu iconomul (24,45-51) este vorba de o necredinciosie printr-o viata supusa patimilor trupesti, cu violente, mancare si bautura; in Pilda celor zece fecioare (25,1-13) necredinciosia se manifesta prin lipsa de prevedere: fecioarele nebune n-au luat cu ele untdelemn (v. 3); iar in Pilda talantilor (25,14-30), necredinciosia consta in lene (v. 26). Trasatura comuna a tuturor acestor forme de necredinciosie este lipsa sau insuficienta unei lucrari sau a unei activitati concrete. Ceea ce inseamna ca, in lumina invataturii Mantuitorului, asa cum ne-o transmite Evanghelia de la Matei, privegherea este o asteptare activa si responsabila. Din aceasta perspectiva, doctrina protestanta despre sola fide, adica despre o mantuire numai prin credinta nu are nici o sansa de a-si afla temei in Evanghelie. Sfantul Iacov va rezuma foarte bine aceasta invatatura a Mantuitorului prin cuvintele: Credinta fara de fapte moarta este (Iac 2,26).3. Tabloul parabolei talantilor. Pentru a ilustra ceea ce am numi astazi responsabilitatea omului in fata lui Dumnezeu, Parabola talantilor face apel la imaginea unui stapan puternic si bogat, care-si incredinteaza bunurile slujitorilor sai. Acest om este liber sa faca ce vrea cu bunurile sale. El le incredinteaza unor subordonati. Nu este vorba de lucratori, ca in Mt 20,1 si 21,33; ci de slujitori ai sai, de oameni din personalul casei sale. Faptul este important. El da talantii fiecaruia dupa puterea lui (v. 15) ca unul care isi cunoaste foarte bine servitorii si, cu respect pentru posibilitatile si pentru eficacitatea personala a fiecaruia, el cere fiecaruia dintre ei exact numai atat cat este in stare sa faca.

Suntem frapati de sumele foarte mari care sunt incredintate slujitorilor. Un talant era o cantitate considerabila de metal pretios (aur sau argint). Nu ni se spune cum au reusit cei doi slujitori buni sa-si dubleze partea. Se mentioneaza numai graba (indata , v. 16) cu care ei au pornit la fructificarea talantilor pe care i-au primit. Spunandu-se insa, despre fiecare din cei doi, ca a castigat , suntem, lasati sa intelegem ca a fost vorba de activitati...