Mărturii ale ÎPS Longhin despre copii din orfelinatul Mănăstirii Bănceni-Ucraina
IPS Longhin de Banceni Ucraina Cred ca si fratiile voastre de aici va aduceti aminte de copilarie. Eu stiu ca, in Romania, candva, a fost tare greu de trait. A trebuit sa suferiti tare mult si cineva a platit in vremurile acelea grele prin inchisori, prin suferinte, prin necazuri. Vremurile de astazi, care sunt []IPS Longhin de Banceni Ucraina Cred ca si fratiile voastre de aici va aduceti aminte de copilarie. Eu stiu ca, in Romania, candva, a fost tare greu de trait. A trebuit sa suferiti tare mult si cineva a platit in vremurile acelea grele prin inchisori, prin suferinte, prin necazuri. Vremurile de astazi, care sunt atat de frumoase, libertatea de astazi este platita de cineva. Pentru noi a platit Hristos pe cruce pentru pacatele noastre pentru caderea omenirii Dar, pentru vremurile acestea, au platit sfintii Bisericii noastre Ortodoxe, care stiti cum a fost si cati au murit, si cati au suferit prin inchisori, pentru ca noi astazi sa traim fericiti.
Ceea ce fac eu astazi cred ca este nimica pe langa ceea ce au facut sfintii Bisericii noastre, cei care au suferit torturile, chinurile grele, inchisorile, de a pastra credinta. Ca, daca n-ar fi pastrat ei credinta, noi cei tineri de astazi, ma refer la generatia de astazi, niciodata n-am fi putut sa facem ceva fara credinta pe care ne-au lasat-o inaintasii nostri si de aceea multumim din suflet bunului Dumnezeu si-I cerem sa rasplateasca pentru credinta si suferintele celor care au facut toate, ca noi sa fim fericiti.
Atat cat putem purtaSi acum as vrea putin sa trec la ceea ce ar trebui sa vorbesc, as vrea sa incep de la noi toti. Cred ca, de multe ori in viata, v-ati intrebat: De ce mi-e asa de greu, Doamne? Eu am zis ca, astazi, nu vreau sa spun acest cuvant nimanui si nici pe Dumnezeu nu mai vreau sa-L mai intreb, pentru ca Dumnezeu spune ca da fiecaruia cat poate duce. Insa, de multe ori, noua ni se pare ca ni s-a dat mai mult decat putem duce, de multe ori parca am spune ca durerea noastra, suferinta noastra este mai mare ca la toti, dar ne inselam de multe ori, iubitilor, pentru ca nu am ajuns acolo unde sunt suferinte mai grele.
Eu, de multe ori, spuneam ca tare mi-e greu si nu mai pot i, odata, am mers la niste copii care erau fara maini si fara picioare, care stateau in pat. i am vazut o fetita de 23 de ani care era atat de mica si picioarele ii erau incalcite pe dupa gat, mainile strambe si ea niciodata nu s-a ridicat din patul ei. Cred ca, la 23 de ani, cantarea 10 kg. i atunci, cand am vazut atata suferinta, durere si necaz, am ramas rusinat.
Am mai avut ocazia sa vad o tanara care era de la noi din sat si auzeam ca este batuta si, de doua saptamani, era incuiata in casa, flamanda. i apoi a ajuns la noi, in manastire, ca s-o ingrijim, pana a murit si s-a dus la cele vesnice. i o intrebam de multe ori: Esti suparata pe Dumnezeu ca stai in pat toata viata si zaci? Dar ea nu putea sa vorbeasca, incepea sa tipe si sa dea din cap ca ea niciodata nu a fost suparata, ca ea tare este fericita. i atunci, daca ma intreb, cei care nu au calcat niciodata pe pamant, cei care nu au vazut niciodata soarele, cei care nu au stiut sa...
Ceea ce fac eu astazi cred ca este nimica pe langa ceea ce au facut sfintii Bisericii noastre, cei care au suferit torturile, chinurile grele, inchisorile, de a pastra credinta. Ca, daca n-ar fi pastrat ei credinta, noi cei tineri de astazi, ma refer la generatia de astazi, niciodata n-am fi putut sa facem ceva fara credinta pe care ne-au lasat-o inaintasii nostri si de aceea multumim din suflet bunului Dumnezeu si-I cerem sa rasplateasca pentru credinta si suferintele celor care au facut toate, ca noi sa fim fericiti.
Atat cat putem purtaSi acum as vrea putin sa trec la ceea ce ar trebui sa vorbesc, as vrea sa incep de la noi toti. Cred ca, de multe ori in viata, v-ati intrebat: De ce mi-e asa de greu, Doamne? Eu am zis ca, astazi, nu vreau sa spun acest cuvant nimanui si nici pe Dumnezeu nu mai vreau sa-L mai intreb, pentru ca Dumnezeu spune ca da fiecaruia cat poate duce. Insa, de multe ori, noua ni se pare ca ni s-a dat mai mult decat putem duce, de multe ori parca am spune ca durerea noastra, suferinta noastra este mai mare ca la toti, dar ne inselam de multe ori, iubitilor, pentru ca nu am ajuns acolo unde sunt suferinte mai grele.
Eu, de multe ori, spuneam ca tare mi-e greu si nu mai pot i, odata, am mers la niste copii care erau fara maini si fara picioare, care stateau in pat. i am vazut o fetita de 23 de ani care era atat de mica si picioarele ii erau incalcite pe dupa gat, mainile strambe si ea niciodata nu s-a ridicat din patul ei. Cred ca, la 23 de ani, cantarea 10 kg. i atunci, cand am vazut atata suferinta, durere si necaz, am ramas rusinat.
Am mai avut ocazia sa vad o tanara care era de la noi din sat si auzeam ca este batuta si, de doua saptamani, era incuiata in casa, flamanda. i apoi a ajuns la noi, in manastire, ca s-o ingrijim, pana a murit si s-a dus la cele vesnice. i o intrebam de multe ori: Esti suparata pe Dumnezeu ca stai in pat toata viata si zaci? Dar ea nu putea sa vorbeasca, incepea sa tipe si sa dea din cap ca ea niciodata nu a fost suparata, ca ea tare este fericita. i atunci, daca ma intreb, cei care nu au calcat niciodata pe pamant, cei care nu au vazut niciodata soarele, cei care nu au stiut sa...
