Un strălucit examen de credinţă
Femeia din evanghelia de duminica este pusa inaintea noastra cu invatatura despre cum trebuie sa fie credinta noastra.
Cananeanca era o femeie pagana ce traia intr-o tara pagana. Cine a adus-o pe aceasta fe meie pagana la picioarele lui Iisus? A adus-o ne cazul si credinta ei. In casa ei, femeia avea un necaz mare, o fiica chinuita de diavolul, iar in sufletul ei avea credinta tare ca numai singur Iisus o poate ajuta. Asa trebuie sa fie, iubite cititorule, si credinta noastra. i noi trebuie sa avem o cre dinta vie si lucratoare, care sa ne aduca in fata Mantuitorului cu toate necazurile si bolile noastre sufletesti. O credinta ce te lasa sa stai linistit in bolile cele sufletesti este o credinta moarta.
Femeia cananeanca nu putea sta acasa, sa-si vada fetita chinuita de diavolul. i tu, cititorule, stai linistit in pacatele tale? Vezi pe diavolul cum iti chinuieste sufletul si nu te misti? Nu pleci sa-L afli pe Mantuitorul?Femeia din evanghelie ne este apoi de in vatatura si in alta privinta.
Femeia din evanghelie ne este de inva tatura nu numai cum a plecat sa-L afle pe Hristos, ci si despre cum s-a purtat in fata Man tuitorului. Cititi cu luare aminte evanghelia de duminica si vedeti la cata grea incercare a pus Iisus credinta femeii.
De trei ori a respins Iisus rugarea ei. Intai nu i-a raspuns ei cuvant spune evanghelia. O alta femeie, mai slaba de credinta, dupa acest refuz s-ar fi departat. Cand te duci la cineva cu rugare si nu-ti raspunde la ea, iti vezi de drum. Tacerea este ea insasi un raspuns. Dar canane anca n-a disperat. A intervenit prin apostoli, insa si pe calea aceasta i-a venit un refuz categoric: Spuneti acestei femei, a zis Iisus ucenicilor, ca Eu sunt trimis numai pentru oile cele pierdute ale casei lui Israel; femeia aceasta nu face parte din turma oilor Mele .
Dar cananeanca nici dupa acest refuz nu dispera. Se adreseaza din nou Mantuitorului, cu cuvintele: Doamne, ajuta-mi! . Pentru intelegerea evangheliei, aici trebuie sa spun ca evreii erau poporul cel ales, prin care Dumnezeu hotarase sa vina mantuirea in lume. Dar din alegerea aceasta, evreii isi facusera un titlu de mandrie; pe toate celelalte popoare le numeau goimi , adica caini de dispretuit.
Pentru a incerca credinta femeii de data asta se pune si Mantuitorul pe punctul acesta de vedere, zicandu-i femeii: Nu este bine a lua painea fiilor (adica a fiilor lui Israel) si a o arunca cainilor (adica paganilor) . Adica Iisus ii spune femeii raspicat: Femeie, intelege odata, Eu sunt trimis numai catre copiii lui Israel .
Se credea ca, in sfarsit, acest raspuns cate goric o va departa pe femeie. Dar credinta ei nu slabeste; dimpotriva, se face si mai fierbinte si staruitoare. Din nou cade la picioarele Mantuito rului, cu vorbele: Asa este, Doamne Da, re cunosc si eu ca sunt un caine de pagan nevrednic de nici o mila si de nici un ajutor Sunt un caine vrednic de alungat si de batut Sunt o femeie pacatoasa, vrednica de alungare, de osanda, de pedeapsa, de pieire Dar totusi, Doamne, Te rog, nu uita ca si cainii traiesc din sfaramiturile ce cad de pe masa domnilor Te rog, bunule Doamne, lasa sa cada si pentru mine o farama din darul si ajutorul Tau Femeia aceasta prestase un stralucit examen de credinta. Mantuitorul ii zice: O, muiere, mare este credinta ta Crezusi ca sunt...