Pe strazile Sibiului acest oras medieval din centrul Ardealului nu s-a vazut niciodata animatie mai impunatoare ca aceasta de acum, din ziua Rusaliilor anului 1932. Au defilat aici multe regimente ale imparatilor care au stapanit acest oras in decursul istoriei, dar uniformele lor de parada nu s-au apropiat macar de frumusetea costumelor taranesti []Pe strazile Sibiului acest oras medieval din centrul Ardealului nu s-a vazut niciodata animatie mai impunatoare ca aceasta de acum, din ziua Rusaliilor anului 1932. Au defilat aici multe regimente ale imparatilor care au stapanit acest oras in decursul istoriei, dar uniformele lor de parada nu s-au apropiat macar de frumusetea costumelor taranesti ce sclipeau in lumina soarelui de iunie, inaltat deasupra cladirilor surazatoare, impodobite cu ramuri de tei verde, dupa obiceiul locului, la aceasta sarbatoare. Barbati si femei, batrani si tineri, in fermecatoare costume nationale din toate colturile tarii, venisera la marele congres al so cietatii religioase Oastea Domnului . Societatea sarbato rea zece ani de existenta si, la apelul lansat de ea prin or ganul sau, foaia pentru popor Lumina satelor , raspun-sesera multi dintre membrii ei, in majoritate tarani.

Izvorata din sanul Bisericii Ardelene, ca o necesitate a timpului, aceasta Miscare de trezire sufleteasca depasi se de mult hotarele regiunii, ba si ale tarii, iar numarul membrilor ei intrecuse suta de mii in anul acela.

Acum, dupa sfarsitul Sfintei Liturghii, mitropolitul Nicolae Balan, cel care binecuvantase stradaniile preotu lui Iosif Trifa initiatorul acestei Miscari iesise din ca tedrala si se opri cateva clipe, privind din varful scarilor la miile de credinciosi care se indreptau spre curtea Fa cultatii de Teologie, unde urma sa se tina cuvantarile Congresului. Prin fata lui, pelerinii treceau palcuri, pal curi, cu prapuri in frunte, care se imbinau armonios in cantarea bisericii cu costumele nationale ce-si schimbau nuanta din minut in minut, ca un briliant de pret in lu mina soarelui. Trecea un grup in costum bucovinean, dupa care urma altul banatean, apoi venea un palc in straie moldovenesti si altul din ara Motilor, din Muscel, Dobrogea sau Mehedinti, ori din partile Fagarasului, din Maramures, de pe Campia Dunarii Toti paseau prin fata ierarhului Bisericii lui Hristos ca o tesatura multico lora ce se unduia dintr-o latura intr-alta sub binecuvan tarea arhiereasca. Masa aceasta miscatoare de oameni canta cu mult elan, ca un singur om, Troparul Rusaliilor: Binecuvantat esti, Hristoase Dumnezeul nostru . Ba si lumea de pe trotuare, ca si cei de la ferestrele caselor care asistau la trecerea convoiului cantau impreuna, incat in treg orasul parea o vasta catedrala cu soarele de iunie de deasupra drept candelabru atarnat de cupola cerului azuriu si fara pata.

In lungul strazii Mitropoliei in care inunda din toate partile tumultul pelerinilor, nu se vedea decat o masa compacta de capete omenesti miscatoare care devenea din ce in ce mai densa si se misca anevoie, pana se opri, in cele din urma, semn ca locul fixat pentru tinerea Con gresului se umpluse. Grupurile oprite pe parcurs se con topira curand unele cu altele, pastrandu-se doar nuanta regionala a costumelor. in pauzele dintre cantari, oamenii intrau in vorba unii cu altii: De unde sunteti, fratilor? intreba cate unul. Din Nasaud spuneau unii, altii din Gorj, de la Ba cau, din Bucuresti. Dar ce-o fi avand omul acela ce plange asa in ho hote colea? intreba unul in taina pe altul, dintr-un grup local, oprit in dreptul Bisericii Luterane.

Acela intoarse capul in directia indicata discret de intrebator si vazu pe grilajul gardului pe cel care plangea cu fata in palme intors spre zidul bisericii. Acela-i preotul luteran de la aceasta biserica sa seasca sopti cel intrebat. Saracu ! Da oare de ce o fi plangand? Cine stie, poate vreun necaz. Ma duc sa-l intreb, ca poate are nevoie de ajutor -zise acela si se strecura prin lume, in curtea bisericii, un de se adresa preotului care nu-i observa apropierea: Sa ma iertati, parinte, da pe mine nu ma rabda inima sa nu intreb cand vad pe cineva plangand. Pot sa va ajut cu ceva?Preotul, surprins si oarecum rusinat, se intoarse spre intrebator, stergandu-si ochii si spunand: Nu, frate, nu trebuie ajutor la mine, ca io plang de bucuria dumneavoastra ca aveti asa un popor si asa o Bi serica bogata in frumuseti, nu ca la noi.

Apoi, observand ca in fata lui are un taran robust cu pumnii de otel, gata sa intervina cu ei la nevoie, spuse zambind: Dumneata ai inima buna, frate. De unde esti si cum te cheama? Grigore, Hancu Grigore si sunt din Teslari, un sat de prin partile Ploiestilor.

Preotul luteran il masura atent cu privirea, placut impresionat de acest taran musculos care parca era facut pentru lupte sportive sau pentru batai; si acum statea in fata lui in atitudine de smerenie, ca un monah oriental, gata sa-i dea mana de ajutor daca i-ar cere. Esti si tumneata ostas al Domnului, frate? intreba el pe Hancu. inca nu, da o sa ma fac daca m-o lasa parintele nostru. Am venit si eu incoace cu cei din Bozieni, un sat de langa noi, ca vreau sa-mi cumpar si vocsele de pictu ra, ca am auzit ca aici se gasesc, nu ca la Ploiesti. tii sa pictezi? Asa putin, ca am fost ocinic la o vocsitorie care facea si forme . Foarte frumos, frate. i, cum multimea incepu sa se miste iarasi cate pu tin, Hancu parasi pe preotul luteran, pentru a nu se ra taci de tovarasii lui. Frumoasa Biserica au romanii acestia! spuse lute ranul in limba lui saseasca, zambind in urma lui Hancu care se strecura prin multime la ai sai. Iata ce poate face aceasta Biserica cu iubirea si blandetea ei cand se lu creaza cu inima. A putut aduna mai multe suflete supuse decat ai nostri cu protestul lor in patru secole.

Organizatorii Congresului nu prevazusera acest flux de oameni, asa ca planuiau sa deschida lucrarile lui chiar acum si in pozitia in care se gaseau. Planul fu adus la cunostinta Mitropolitului spre aprobare de catre grupul condus de Parintele Iosif Trifa, si inaltul Ierarh il incuvi inta, dand binecuvantarea de incepere. Programul se des chise prin rugaciunea imparate Ceresc , cantata de corul mitropolitan, dupa care urma cuvantul Ierarhului.

Mitropolitul Nicolae Balan, care era si unul din renumi tii doctori in filozofie, vorbi in ziua aceea atat de adanc, dar in acelasi timp in cuvinte simple si pe intelesul tuturor, in cat, in cele douazeci de minute cat a tinut cuvantarea, mul timea aceasta parea de cremene, ca o vasta fresca nationala zugravita de cel mai iscusit pictor. Hristos in mijlocul nostru! striga inalt Prea Sfintia Sa. Este si va fi! tuna raspunsul multimii celor adunati. Iubitii mei fii sufletesti!Simt in inima mea o deosebita bucurie de a saluta Oastea Domnului de pe intreg cuprinsul tarii romanesti.

Bine ati venit cei care purtat, pe Hristos in sufletele voastre! Dumnezeu sa va binecuvanteze pasii si sa va spo reasca puterile. Lucrul acesta sa fie binecuvantat caci e lu crul Domnului.

Iubitii mei, folosesc ocazia ca sa va asigur de toata dra gostea ce o da Biserica Miscarii voastre.

Era dupa razboi. Dumnezeu m-a chemat la scaunul Mitropoliei ardelene. M-am rugat Domnului sa-mi descopere ce anume ar putea face sa renasca la o viata noua pe fiii Neamului nostru. Atunci am luat hotararea de a infiinta aici o gazeta care sa poarte cuvintele Scripturii si sa le imprastie pe intreg cuprinsul acestei tari. imi trebuia un om pentru indeplinirea operei. Sub inspiratia lui Dumnezeu, gandul meu s-a oprit asupra unui smerit preot din Muntii Apuseni, care, pe vremuri, cand eram profesor, fusese ucenicul meu la seminar. Am trimis vorba Parintelui Iosif, din Vidra. A ve nit. i am pornit impreuna la lucru. Parintele Trifa, vazand cum creste opera, crestea si dansul duhovniceste. Oastea Domnului este un curent de trezire in albia vietii noastre. Un curent de care se bucura Biserica. Un curent care e chemat ca o ploaie de primavara. Un curent pe care sa-l binecuvanteze Hristos, socotindu-l a fi al Sau.

Lucrul inceput a sporit an de an, si azi Oastea numara aproape 60.000 de ostasi in slujba Domnului. Nu cred sa mai fie vreo societate culturala care sa numere azi 60.000 de suflete inchinate lui Hristos.

Ea este sfanta.

Altarul salta de bucurie.

Parintele Trifa, purtatorul steagului acestei Miscari, a fost invrednicit de Domnul sa aiba harnici luptatori in toata tara. De aici, de la Lumina Satelor , si pana in cele mai in departate colturi ale tarii, Oastea a intrat in familie cu lumi na lui Hristos. A raspandit peste 300.000 de exemplare de carti, si toate inchinate lui Hristos. Colaboratori a avut si in alte locuri, chiar si in Capitala tarii. Acolo e o miscare din aceea ce poarta cuvantul Asociatiei. Am numai bucurie pentru preotii si fruntasii intelectuali ca: Arhimandritul Iuliu Scriban, scriitorii Alexandru Lascarov-Moldovanu, Ion-Grigore Oprisan s. a. Domniile lor au avut curajul, in fata tutu ror adversitatilor, sa depuna marturisirea lor de credinta tare.

Sunt pilde vrednice de urmat, chemand intelectualitatea sa se inroleze sub steagul nostru. Sunt drepti ca lumanarile. As merge prea departe insirand din lumea oraselor si satelor noastre pe cei care ostenesc pentru Oaste.

Dumnezeu e la conducerea ei. Oamenii nu pot face asa ceva. Asemenea porniri sunt de la Dumnezeu, Cel care a dat viata, a inviat pe Hristos si a trimis pe Duhul Sfant sa Se pogoare peste Apostolii Sai.

Cu aceasta inchei si va zic: Bine ati venit, voi, cei care ati venit in numele Domnului!Dumnezeu sa fie cu voi! Amin.

Dupa sfarsitul cuvantarii, Ierarhul s-a asezat pe un scaun ce i-a fost adus din catedrala, in timp ce toata sufla rea intona imnul Oastei, Iisus, Regele cel Mare , incat vi brau geamurile caselor de glasul multimii, urcand spre sla vile cerului, iar ecoul razbatea pana la mari departari.

Dupa sfarsitul cantarii, din varful scarilor unde a stat Mitropolitul, a luat cuvantul un laic imbracat in stra ie de oras. Omul era mic de statura, grasut si cu fata ro tunda, impodobit cu o mustata neagra, tunsa scurt in lungul buzei superioare si pieptanata in jos. Fruntea pa rea mai lata de cum era, din cauza inceputului de chelie de deasupra ei. Ochii lui caprui, mai mult mici decat mari, si-i apleca peste cele cateva hartiute cu insemnari ce le avea in mana pentru predica, apoi incepu sa vor beasca cu glasul sau, nu prea sonor, dar mangaietor si plin de clocotul credintei ce-i tasnea din inima: inalt Prea Sfintite Stapane, preacucernici parinti slujitori ai sfintelor altare, preaiubitii mei frati si su rori in Domnul Iisus Hristos, dulcele nostru Mantuitor, Slavit sa fie Domnul!Am dorit mult ziua aceasta cand, in Capitala Oas tei, sa fluture steaguri duhovnicesti, sa vibreze sub bataia Duhului Sfant inimi duhovnicesti.

A fost ca o trambita de mobilizare chemarea pecare inaltul Pastor din cetatea arhiereasca a marelui a-guna ne-a facut-o cunoscuta prin gornistul Domnu lui.

Iata-ne raspunsul la apel.

Voit-a Domnul Iisus, Comandantul Suprem al Oastei, ca aceasta sa se petreaca in slavita zi de naste re a Bisericii Lui. E aceasta mai presus de orice indo iala, este oranduire de Sus, in care noi vedem degetul lui Dumnezeu. ()Numai El a randuit ca in ziua aceasta de imbucu-rare deplina sa putem aduce Bisericii noastre luptatoa re pentru natie caci aceasta a fost insusirea de ca petenie a crestinului de pe aceste meleaguri plecarea genunchilor nostriAm cunoscut din istoria acestei Biserici, ca si din drumurile mele prin satele cu bisericute de lemn, dar cu suflete de aur, pecetea ostasiei acestui crestinism. i cand, din Sibiu, s-a facut auzita pana la margi nile tarii chemarea de lupta impotriva puterilor intune ricului, saptamana de saptamana, de zece ani, cum am putea sa nu vedem degetul lui Dumnezeu ca astazi, in Ziua Rusaliilor, ne aflam in tabara duhovniceasca in acest Sibiu, leaganul Oastei noastre scumpe?Daca este adevarata afirmarea celui mai de seama istoric al nostru ca Biserica Romaniei unite nu este inca asezata in formele sale, nici in spiritul ei din pri cina imprejurarilor istorice deosebite in care ea a avut sa se dezvolte, suntem fericiti sa vedem ca din stanca Bisericii din Ardeal, totdeauna in nobila misiune de lupta, a izvorat cu o putere necunoscuta pana aici -cea mai intensa miscare duhovniceasca din Biserica noastra, cuprinzand tot mai in larg si mai in adanc sufletul romanesc de pretutindeni. E un omagiu curat, ca si inima noastra de azi, pentru Biserica Ardeleana, pentru oamenii ei si asezarea ei.

Viziunea Profetului Iezechiel, cap. 37, cu acea valeplina de oase uscate, care, intr-un vuiet si fosnet s-au impreunat os la osul sau, s-au acoperit cu carne si piele, a intrat suflarea duhului in ele, a trait si a stat pe picioarele lor o oaste foarte, foarte mare, aceas ta este actualitatea renasterii pe care o sarbatorim azi, luand contact unii cu altii, sub suflarea Duhului Sfant, a Carui binecuvantare inmiresmata o respiram cu totii.inalt Prea Sfintite Stapane, numai Duhul lui Dumne zeu V-a inspirat atunci cand ati chemat la lucrarea aceasta de trezire a oaselor moarte pe smeritul slujitor din Muntii Apuseni. O tara intreaga, ale carei hotare si...