ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI!
Va rog sa nu credeti ca aceasta alarmare impotriva pacatului ar fi de prisos. Ba, cineva ar vrea sa spuna ca prea exageram, vorbind in felul acesta. O, nu, dragii mei, aici n-aveti dreptate! Pacatul este si ramane o astfel de grozavie, ca niciodata puterea de inchipuire omeneasca nu va putea sa-l arate asa cum []Va rog sa nu credeti ca aceasta alarmare impotriva pacatului ar fi de prisos. Ba, cineva ar vrea sa spuna ca prea exageram, vorbind in felul acesta. O, nu, dragii mei, aici n-aveti dreptate!Pacatul este si ramane o astfel de grozavie, ca niciodata puterea de inchipuire omeneasca nu va putea sa-l arate asa cum este el, in toata grozavia lui. i nu va fi niciodata cu putinta buzelor muritoare ale omului chiar si daca ar fi atinse cu carbunii aprinsi de la altar, ca ale lui Isaia sa zugraveasca marea hidosenie a pacatului. i chiar daca ar tuna de mii de ori contra celui mai mic pacat savarsit contra lui Dumnezeu, tot e prea putin fata de ceea ce este pacatul inaintea Lui.
Se spune despre un imparat ca, afland despre un complot pe care un fiu al sau il urzea impotriva lui, il chema la sine si, ducandu-l intr-o padure deasa si aratandu-i un pumnal inveninat, ii vorbi asa: Asculta, nenorocitule, stiu ca tu vrei sa-mi iei viata; sa stii ca daca ma omori vei fi descoperit si pedepsit si toata familia va fi acoperita de rusine Aici nimenea nu ne vede, nimeni nu ne aude, nimeni nu va descoperi vreodata crima ta Ia acest pumnal, omoara-ma si ingroapa-ma in aceasta padure Vei putea sa n-o faci pe fata si sa scapi familia de rusine.
La aceasta vedere si la aceste cuvinte, sarmanul fiu se simti atat de rusinat si miscat, incat se arunca la picioarele tatalui sau zicand: Nu! Nu voi face asa ceva niciodata! Tatal meu, iarta-ma! Iarta-ma!Ah, om pacatos! Ori de cate ori iti vine dorinta sa pacatuiesti, gandeste-te la starea de fata a lui Dumnezeu si mergi inainte! Da lovitura in inima acestui bun Parinte, daca indraznesti.
Noi insa Il vedem pe Mantuitorul nostru rastignit, cu capul incununat cu spini, acoperit de sange si, cu toate acestea, urmam a pacatui linistiti. O, ce nesimtire si orbire! Ah, cum nu te ingrozesc faptele, pacatosule, cum nu te ingrozesti!Cum poti sa mai mergi inainte asa!Intre cele mai neplacute fapte ale istoriei, o gasim si pe aceasta: regele cimenilor se afla pe patul de moarte, fara a hotari care dintre cei trei fii ai sai ar trebui sa-i urmeze la tron. Murind regele, ei s-au adunat si au facut sfat, hotarand, in cruzimea lor de popor barbar, sa puna in picioare, langa un perete, cadavrul tatalui lor; si acela sa fie rege, care va lovi cu sageata in inima tatalui lor.
Unul dupa altul au intins arcul si au dat drumul la sageata; pieptul tatalui fu strapuns, insa nici unul n-a lovit in inima. Voiau sa repete incercarea, insa au fost cuprinsi de atata groaza, ca, tremurand, au aruncat sagetile si, plini de rusine, au fugit. i tu, pacatosule, vei fi oare si mai crud decat acesti barbari? Vei continua oare sa indrepti si mai departe sageti spre inima lui Dumnezeu, prin pacatele savarsite impotriva Lui? Ah, inceteaza, inceteaza si nu mai pacatui! Ingrozeste-te de ceea ce ai savarsit pacatuind si cere-I iertarea Aceluia, impotriva Caruia ai luptat prin pacat.
Ganditi-va, iubiti prieteni: noi suntem fapturile Lui si sa nu vrem sa facem voia Lui? Noi suntem hraniti si ingrijiti de El; sufletul ne este dat de El, si noi il intrebuintam spre a carti si a ne razvrati? El ne-a dat atatea daruri siCand savarsim pacatul Il ocaram pe Dumnezeu chiar prin darurile pe care ni le-a dat.
De cate ori n-am savarsit noi pacatul slu jindu-ne de ochi, de limba, de maini, de mintea, de averea noastra, de toate aceste bunuri si scumpe daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu!Ne-am purtat astfel ca si acel nenorocit din Franta, despre care se spune ca, mergand la un episcop, il ruga sa aiba mila de el, fiindca, pier zandu-si slujba, a ramas in mizerie cu cinci copii care sufera de foame. Fiindu-i mila de el, episcopul scoase o moneda de aur de o suta de franci, i-o dadu i cand vei mai avea nevoie ii zise binefacatorul vino iarasi la mine si voi fi totdeauna fericit sa te pot ajuta .
Aproape fara sa multumeasca, omul iesi in graba si ce facu? Se duse intr-o pravalie cu arme si-si cumpara un pumnal ascutit. A doua zi, pe cand episcopul se afla la slujba, un necunoscut, iesind de dupa un stalp, se repezi la episcop si-i implanta pumnalul in inima. Episcopul se prabusi la pamant, spunand: Acesta e nenorocitul pe care l-am ajutat ieri! Ce grozavie! Ce nemernicie! Ce nemernic si ce ticalos! Dar opriti-va! O marsavie si mai mare este pacatul savarsit inaintea lui Dumnezeu si fata de Dumnezeu! Rautatea pacatului este mult mai mare cand se slujeste de darurile pe care le-a primit de la El, daruri scumpe, pe care pacatosul le foloseste impotriva LuiApoi inca ceva: Noi suntem mereu sub privirea Dumnezeului nostru Atotstiutor. Da, da, noi lucram, vorbim, gandim, ne miscam neincetat sub privirea Lui, Ochiul Lui pe toate le vede, urechea Lui pe toate le aude.
Cand noi pacatuim, Il suparam pe Dumnezeu in prezenta Lui, pacatuim in ochii Lui, in auzul Lui, in fata Lui, fiindca El este peste tot; nimic nu este ascuns de El chiar si gandurile noastre sunt descoperite in fata Lui. (Ps 33, 13-14; 90, 8; 139, 1-5,11,12; Evr 4, 13; Iov 34, 21-22; Prov 15, 11).
Nu ne este oare de ajuns starea de fata a lui Dumnezeu spre a ne constrange sa fim ascultatori? Daca un om calca legea in prezenta legiuitorului, fara indoiala, aceasta nu se poate suferi; el va trebui sa-si ia pedeapsa. Dar ce altceva ati facut voi si eu?Pacatuind, noi am pacatuit in fata privirilor Dumnezeului Celui Preainalt, in fata ochilor Celui Atotputernic si impotriva Lui. Ce putem face, decat, plecand capul cu rusine, sa recunoastem impreuna cu cel ce-a scris demult acest adevar: Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit si-am facut ce este rau impotriva Ta (Ps 50, 4).
Sa ne gandim apoi ca noi am pacatuit avand cunostinta, n-am facut fara voie ceea ce am facut. Noi nu pacatuim ca hotentotii si canibalii, care zac in intunericul nestiintei. In tara noastra a fost aprinsa lumina; de aceea vina noastra este cu mult mai mare. Noi pacatuim impotriva Luminii, de aceea greseala noastra este inseptit mai mare.
Este aceasta ceva de nebagat in seama? Puteti voi astepta ca Dumnezeu sa treaca cu vederea pacatele cu voia si intentia? O, daca buzele ar avea limbi de foc, sa spuna, ca a-ceasta inima sa poata arde odata! Cand inima ar putea spune marsavia inspaimantatoare a pacatului, ar ingheta sangele chiar si in venele faraonului orgolios, iar mandrul Nebucadentar si-ar pleca in jos capul, ingrozitDe fapt, e ceva ingrozitor sa te razvratesti impotriva Celui Preainalt. Doamne, fii milostiv cu robii Tai si daruieste-le iertare!Aceasta e ceea ce am voit sa spun despre rautatea pacatului. Dumnezeu Insusi sa-ti descopere si sa te invete, iubite suflete, prin Duhul Sau cel Sfant, ca sa cunosti...
Se spune despre un imparat ca, afland despre un complot pe care un fiu al sau il urzea impotriva lui, il chema la sine si, ducandu-l intr-o padure deasa si aratandu-i un pumnal inveninat, ii vorbi asa: Asculta, nenorocitule, stiu ca tu vrei sa-mi iei viata; sa stii ca daca ma omori vei fi descoperit si pedepsit si toata familia va fi acoperita de rusine Aici nimenea nu ne vede, nimeni nu ne aude, nimeni nu va descoperi vreodata crima ta Ia acest pumnal, omoara-ma si ingroapa-ma in aceasta padure Vei putea sa n-o faci pe fata si sa scapi familia de rusine.
La aceasta vedere si la aceste cuvinte, sarmanul fiu se simti atat de rusinat si miscat, incat se arunca la picioarele tatalui sau zicand: Nu! Nu voi face asa ceva niciodata! Tatal meu, iarta-ma! Iarta-ma!Ah, om pacatos! Ori de cate ori iti vine dorinta sa pacatuiesti, gandeste-te la starea de fata a lui Dumnezeu si mergi inainte! Da lovitura in inima acestui bun Parinte, daca indraznesti.
Noi insa Il vedem pe Mantuitorul nostru rastignit, cu capul incununat cu spini, acoperit de sange si, cu toate acestea, urmam a pacatui linistiti. O, ce nesimtire si orbire! Ah, cum nu te ingrozesc faptele, pacatosule, cum nu te ingrozesti!Cum poti sa mai mergi inainte asa!Intre cele mai neplacute fapte ale istoriei, o gasim si pe aceasta: regele cimenilor se afla pe patul de moarte, fara a hotari care dintre cei trei fii ai sai ar trebui sa-i urmeze la tron. Murind regele, ei s-au adunat si au facut sfat, hotarand, in cruzimea lor de popor barbar, sa puna in picioare, langa un perete, cadavrul tatalui lor; si acela sa fie rege, care va lovi cu sageata in inima tatalui lor.
Unul dupa altul au intins arcul si au dat drumul la sageata; pieptul tatalui fu strapuns, insa nici unul n-a lovit in inima. Voiau sa repete incercarea, insa au fost cuprinsi de atata groaza, ca, tremurand, au aruncat sagetile si, plini de rusine, au fugit. i tu, pacatosule, vei fi oare si mai crud decat acesti barbari? Vei continua oare sa indrepti si mai departe sageti spre inima lui Dumnezeu, prin pacatele savarsite impotriva Lui? Ah, inceteaza, inceteaza si nu mai pacatui! Ingrozeste-te de ceea ce ai savarsit pacatuind si cere-I iertarea Aceluia, impotriva Caruia ai luptat prin pacat.
Ganditi-va, iubiti prieteni: noi suntem fapturile Lui si sa nu vrem sa facem voia Lui? Noi suntem hraniti si ingrijiti de El; sufletul ne este dat de El, si noi il intrebuintam spre a carti si a ne razvrati? El ne-a dat atatea daruri siCand savarsim pacatul Il ocaram pe Dumnezeu chiar prin darurile pe care ni le-a dat.
De cate ori n-am savarsit noi pacatul slu jindu-ne de ochi, de limba, de maini, de mintea, de averea noastra, de toate aceste bunuri si scumpe daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu!Ne-am purtat astfel ca si acel nenorocit din Franta, despre care se spune ca, mergand la un episcop, il ruga sa aiba mila de el, fiindca, pier zandu-si slujba, a ramas in mizerie cu cinci copii care sufera de foame. Fiindu-i mila de el, episcopul scoase o moneda de aur de o suta de franci, i-o dadu i cand vei mai avea nevoie ii zise binefacatorul vino iarasi la mine si voi fi totdeauna fericit sa te pot ajuta .
Aproape fara sa multumeasca, omul iesi in graba si ce facu? Se duse intr-o pravalie cu arme si-si cumpara un pumnal ascutit. A doua zi, pe cand episcopul se afla la slujba, un necunoscut, iesind de dupa un stalp, se repezi la episcop si-i implanta pumnalul in inima. Episcopul se prabusi la pamant, spunand: Acesta e nenorocitul pe care l-am ajutat ieri! Ce grozavie! Ce nemernicie! Ce nemernic si ce ticalos! Dar opriti-va! O marsavie si mai mare este pacatul savarsit inaintea lui Dumnezeu si fata de Dumnezeu! Rautatea pacatului este mult mai mare cand se slujeste de darurile pe care le-a primit de la El, daruri scumpe, pe care pacatosul le foloseste impotriva LuiApoi inca ceva: Noi suntem mereu sub privirea Dumnezeului nostru Atotstiutor. Da, da, noi lucram, vorbim, gandim, ne miscam neincetat sub privirea Lui, Ochiul Lui pe toate le vede, urechea Lui pe toate le aude.
Cand noi pacatuim, Il suparam pe Dumnezeu in prezenta Lui, pacatuim in ochii Lui, in auzul Lui, in fata Lui, fiindca El este peste tot; nimic nu este ascuns de El chiar si gandurile noastre sunt descoperite in fata Lui. (Ps 33, 13-14; 90, 8; 139, 1-5,11,12; Evr 4, 13; Iov 34, 21-22; Prov 15, 11).
Nu ne este oare de ajuns starea de fata a lui Dumnezeu spre a ne constrange sa fim ascultatori? Daca un om calca legea in prezenta legiuitorului, fara indoiala, aceasta nu se poate suferi; el va trebui sa-si ia pedeapsa. Dar ce altceva ati facut voi si eu?Pacatuind, noi am pacatuit in fata privirilor Dumnezeului Celui Preainalt, in fata ochilor Celui Atotputernic si impotriva Lui. Ce putem face, decat, plecand capul cu rusine, sa recunoastem impreuna cu cel ce-a scris demult acest adevar: Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit si-am facut ce este rau impotriva Ta (Ps 50, 4).
Sa ne gandim apoi ca noi am pacatuit avand cunostinta, n-am facut fara voie ceea ce am facut. Noi nu pacatuim ca hotentotii si canibalii, care zac in intunericul nestiintei. In tara noastra a fost aprinsa lumina; de aceea vina noastra este cu mult mai mare. Noi pacatuim impotriva Luminii, de aceea greseala noastra este inseptit mai mare.
Este aceasta ceva de nebagat in seama? Puteti voi astepta ca Dumnezeu sa treaca cu vederea pacatele cu voia si intentia? O, daca buzele ar avea limbi de foc, sa spuna, ca a-ceasta inima sa poata arde odata! Cand inima ar putea spune marsavia inspaimantatoare a pacatului, ar ingheta sangele chiar si in venele faraonului orgolios, iar mandrul Nebucadentar si-ar pleca in jos capul, ingrozitDe fapt, e ceva ingrozitor sa te razvratesti impotriva Celui Preainalt. Doamne, fii milostiv cu robii Tai si daruieste-le iertare!Aceasta e ceea ce am voit sa spun despre rautatea pacatului. Dumnezeu Insusi sa-ti descopere si sa te invete, iubite suflete, prin Duhul Sau cel Sfant, ca sa cunosti...
