Cati nu intorc pe dos sfatul acesta ca sa pacatuiasca si sa nu se cutremure Nechibzuinta, lipsa de cugetare si bagare de seama trebuie sa fie unul din motivele pentru care oamenii sunt atat de nebuni, incat dispretuiesc pe Hristos si resping cu ura harul ce li se ofera. Ah, de-ar tacea odata patimile lor []Cati nu intorc pe dos sfatul acesta ca sa pacatuiasca si sa nu se cutremureNechibzuinta, lipsa de cugetare si bagare de seama trebuie sa fie unul din motivele pentru care oamenii sunt atat de nebuni, incat dispretuiesc pe Hristos si resping cu ura harul ce li se ofera.

Ah, de-ar tacea odata patimile lor si de s-ar linisti, pentru ca astfel inconjurati de linistea solemna, sa-si arunce privirea asupra trecutului si sa cugete la pieirea neanlaturata care ii asteapta!Un om care cugeta ar trebui sa fie atat de intelept, ca sa recunoasca prostia pacatului si desertaciunea tuturor poftelor lumesti.

Stai pe loc, pacatosule nechibzuit, stai pe loc si te gandeste mai inainte de a face ultima saritura in pierzare.

Nu arunca sufletul tau pentru un nimic!Ingaduie judecatii si mintii tale sa-ti vorbeasca.

Pentru ce traiesti pe lume?Lasa zgomotul lumii sa taca o clipa si da voie sarmanului tau suflet sa vorbeasca cu tine, ca sa-ti vii in fire mai inainte ca sa-i pecetluiestisoarta si sa-l arunci in pierzare vesnica.

Pacatosule, opreste-te o clipa!Gandeste-te, cat mai este timp, la ceea ce-ti slujeste tie spre pace.

Spune si tu, cum spuneau sfintii de odinioara:Mai degraba moartea, dar pacatul nu!Un credincios de demult obisnuia sa spuna: Eu nu ma tem decat de pacat!Aruncandu-ne la picioarele lui Iisus sa spunem:Plang si gem de-atata vreme,Fata-mi arde de rusine,Doamne-ndura-te de mine!O, Iisuse, plin de rusine si de durere, pentru pacatele mele, eu le plang si le urasc; si Tu, Cel nesfarsit de bun, ai mila de mine!Sa trecem acum mai departe.

Daca este adevarat ca pacatul este mahnitor pentru Dumnezeu, atunci sa-L slavim pe El, pentru milostivirea Sa, vazand ca El poarta sarcina pacatelor noastre.

Dar, dupa cum nu se poate spune despre car ca el se rupe, ci numai ca este apasat, asa este si Dumnezeu apasat si totusi le poarta.

Daca voi si eu am fi in locul lui Dumnezeu, le-am purta noi oare? Nu! Sigur ca nu!Caci timp de o saptamana am arde universul cu foc, sau l-am strivi cu picioarele si l-am face numai praf.

Daca legea cerului ar pedepsi atat de repede ca legea omului, unde am ajunge?Ce usor si-ar putea...