CONSTATĂRI TRISTE, DAR ADEVĂRATE!…
Sunt ani de zile de cand Oastea Domnului striga pe toate caile ca viata celor mai multi crestini este o marturie ca crestinatatea de azi este o mare minciuna. Caci intr-adevar, cine mai traieste viata de copil al lui Dumnezeu? Cine mai sta smerit sub ploaia datatoare de viata a Duhului Sfant? Cine isi mai []Sunt ani de zile de cand Oastea Domnului striga pe toate caile ca viata celor mai multi crestini este o marturie ca crestinatatea de azi este o mare minciuna.
Caci intr-adevar, cine mai traieste viata de copil al lui Dumnezeu? Cine mai sta smerit sub ploaia datatoare de viata a Duhului Sfant? Cine isi mai pleaca urechea la glasul Domnului Iisus, spre a-I implini vointa sfanta? Astazi cei mai multi sunt crestini du pa nume si pagani dupa fapte. i, spre a nu fi acuzati de exagerare, iata un fapt: sarbatorirea duminicii. Cine este om sincer vede lamurit ca aceas ta zi pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa (Ps 117, 24) este calcata in picioare, nesocotita si chiar batjocorita. De cine? Fara indoiala ca de crestini. i atunci, nu este oare aceasta cea mai mare dovada ca crestinii au ra mas numai cu numele? Sunt crestini de zile mari, crestini de parada, iar duhul s-a stins de mult! Intregul edi ficiu crestin se inalta pe unicul fapt, invierea Domnului. Or, tocmai ziua aceasta in care Domnul a inviat, toc mai ziua duminicii, este nesocotita. i daca se surpa temelia, ce mai ra mane din restul cladirii?Invierea lui Iisus inseamna invie rea noastra. De aceea, in aceasta zi sfanta, crestinul trebuie sa se indeletniceasca intr-un chip deosebite cu lucrurile duhovnicesti, cu tot ce este lu crarea de inviorare sufleteasca. Pretuind intr-un chip deosebit aceasta zi, crestinul isi invioreaza sufletul prin adancirea cuvantului lui Dum nezeu, prin meditatie, prin rugaciune si cantari duhovnicestii. Dar unde se mai vad toate acestea? Pentru cei mai multi, Ziua Domnului este o zi ele lucru obisnuit, o zi de munca sau un prilej de veselie si de petrecere. Orice om sincer vede ca, de la cel din urma taran ori meseriasi si pana la functionarul superior de stat, cu totii ne socotesc ziua duminicii.
In ziua de duminica, taranul pleaca la targ sa-si vanda produsul mun cii lui sau sa-si cumpere cele de tre buinta. Targurile si pietele sunt pli ne duminica de crestini.
Negustorii gasesc cel mai bun pri lej sa-si faca afacerile in aceasta zi sfanta si de aceea pravaliile sunt des chise din zori si pana in noapte. De ce? Pentru ca oamenii nu mai simt crestineste! Nu de putine ori, insasi unele ministere sunt ticsite de func tionari duminica dimineata, fie lu crand ore suplimentare, fie obligati de superiori.
Directorii de scoli pornesc in ex cursii, viziteaza expozitii, merg la preumblare si asa mai departe, duminica dimineata, insotiti bineinteles de scolari. Cand la biserica este ora de rugaciune, lumea alearga zorita dupa ale ei.
De cate ori nu s-au vazut cazuri ca chiar acei care sunt insarcinati cu educatia copiilor, chiar ei sa faca enorma greseala de a-i sustrage de la ora de rugaciune, conducandu-i pe la cinematografe, pe la teatre sau alte manifestatii de acestea zise cultu rale. Da, in cele ale lumii, in cele ale trupului, in cele pieritoare, omul se arata foarte intelept si foarte cu mult tact. In cele sufletesti insa, este nepa sator, rece si indiferent. Ce este aceasta, daca nu siretenia lui satana, caci intr-adevar, vedem sub ochii nos tri ca oamenii au organizat cu multa dibacie anumite zile de sarbatoare, cum ar fi de pilda: Ziua mamei, a co pilului, a...
Caci intr-adevar, cine mai traieste viata de copil al lui Dumnezeu? Cine mai sta smerit sub ploaia datatoare de viata a Duhului Sfant? Cine isi mai pleaca urechea la glasul Domnului Iisus, spre a-I implini vointa sfanta? Astazi cei mai multi sunt crestini du pa nume si pagani dupa fapte. i, spre a nu fi acuzati de exagerare, iata un fapt: sarbatorirea duminicii. Cine este om sincer vede lamurit ca aceas ta zi pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa (Ps 117, 24) este calcata in picioare, nesocotita si chiar batjocorita. De cine? Fara indoiala ca de crestini. i atunci, nu este oare aceasta cea mai mare dovada ca crestinii au ra mas numai cu numele? Sunt crestini de zile mari, crestini de parada, iar duhul s-a stins de mult! Intregul edi ficiu crestin se inalta pe unicul fapt, invierea Domnului. Or, tocmai ziua aceasta in care Domnul a inviat, toc mai ziua duminicii, este nesocotita. i daca se surpa temelia, ce mai ra mane din restul cladirii?Invierea lui Iisus inseamna invie rea noastra. De aceea, in aceasta zi sfanta, crestinul trebuie sa se indeletniceasca intr-un chip deosebite cu lucrurile duhovnicesti, cu tot ce este lu crarea de inviorare sufleteasca. Pretuind intr-un chip deosebit aceasta zi, crestinul isi invioreaza sufletul prin adancirea cuvantului lui Dum nezeu, prin meditatie, prin rugaciune si cantari duhovnicestii. Dar unde se mai vad toate acestea? Pentru cei mai multi, Ziua Domnului este o zi ele lucru obisnuit, o zi de munca sau un prilej de veselie si de petrecere. Orice om sincer vede ca, de la cel din urma taran ori meseriasi si pana la functionarul superior de stat, cu totii ne socotesc ziua duminicii.
In ziua de duminica, taranul pleaca la targ sa-si vanda produsul mun cii lui sau sa-si cumpere cele de tre buinta. Targurile si pietele sunt pli ne duminica de crestini.
Negustorii gasesc cel mai bun pri lej sa-si faca afacerile in aceasta zi sfanta si de aceea pravaliile sunt des chise din zori si pana in noapte. De ce? Pentru ca oamenii nu mai simt crestineste! Nu de putine ori, insasi unele ministere sunt ticsite de func tionari duminica dimineata, fie lu crand ore suplimentare, fie obligati de superiori.
Directorii de scoli pornesc in ex cursii, viziteaza expozitii, merg la preumblare si asa mai departe, duminica dimineata, insotiti bineinteles de scolari. Cand la biserica este ora de rugaciune, lumea alearga zorita dupa ale ei.
De cate ori nu s-au vazut cazuri ca chiar acei care sunt insarcinati cu educatia copiilor, chiar ei sa faca enorma greseala de a-i sustrage de la ora de rugaciune, conducandu-i pe la cinematografe, pe la teatre sau alte manifestatii de acestea zise cultu rale. Da, in cele ale lumii, in cele ale trupului, in cele pieritoare, omul se arata foarte intelept si foarte cu mult tact. In cele sufletesti insa, este nepa sator, rece si indiferent. Ce este aceasta, daca nu siretenia lui satana, caci intr-adevar, vedem sub ochii nos tri ca oamenii au organizat cu multa dibacie anumite zile de sarbatoare, cum ar fi de pilda: Ziua mamei, a co pilului, a...
