Cântați Domnului!….
Cantati Domnului tot pamantul(ps. 95,1). Cantati Domnului cantare noua(ps. 95,1). Cantati Dumnezeului nostru, cantati (psalm 46,6-7). Toata suflarea sa laude pe Domnul(psalmul 140,20). Scripturile spun ca lumea cereasca rasuna neincetat de cantarile cetelor ingeresti. Iata, am vazut pe biruitorii fiarei cantand cantarea Mielului si zicand: Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice (Apocalips []Cantati Domnului tot pamantul(ps. 95,1).
Cantati Domnului cantare noua(ps. 95,1).
Cantati Dumnezeului nostru, cantati (psalm 46,6-7).
Toata suflarea sa laude pe Domnul(psalmul 140,20).
Scripturile spun ca lumea cereasca rasuna neincetat de cantarile cetelor ingeresti. Iata, am vazut pe biruitorii fiarei cantand cantarea Mielului si zicand: Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice (Apocalips 15, 3). Si am auzit glas din cer era ca al celor ce canta cu alauta si cantau din alautele lor (Apocalips 14, 2-5). Dupa aceea, m-am uitat si am vazut o multime mare din tot neamul si semintiile si noroadele si limbile, stand inaintea Mielului, tinand in mainile lor finici si strigau cu glas mare, zicand: Mantuirea este a Dumnezeului nostru si a Mielului (Apocalips 7, 9-12).
Cantarile de slava lui Dumnezeu ar trebui sa rasune neincetat in lumea aceasta. Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant ne-au invrednicit ne invrednicesc pe noi, pacatosii, cu atatea daruri si binecuvantari, incat oriunde ne-am intalni doua sau trei suflete, ar trebui sa cantam cantari de slava si multumire lui Dumnezeu. Pamantul impreuna cu cerul ar trebui sa-L laude neincetat pe Domnul si sa-I cante Lui (Psalm 65, 1). Cantarile noastre ar trebui sa se impleteasca neincetat cu cantarile cerului. Indemnul psalmistului David: Cantati Dumnezeului nostru, cantati! ar trebui sa fie vesnic pe buzele noastre. De 7 ori in zi ar trebui sa cantam Domnului, ca Cu marire s-au preamarit (Exod 15, 21).
Asa erau crestinii cei dintai. Ei petreceau in cantari duhovnicesti, ascultand porunca apostolului Pavel: Nu beti vin intru care este desfranare, ci va umpleti de Duh Sfant, vorbind intre voi in psalmi, laude si cantari duhovnicesti (Efeseni 5, 18-19). Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multumire in inimile voastre (Coloseni 3, 16).
Cantarea religioasa era la inceput pe buzele tuturor. Facea parte din viata crestina. Era o lipsa a sufletelor pentru ca oamenii erau plini de Duhul Sfant . Ei erau cu adevarat copiii lui Dumnezeu.
Un om m-a intrebat astavara daca a cantat vreodata Mantuitorul si apostolii. Era acest om impotriva cantarilor pe care le facem noi, ostasii Domnului, si credea ca m-a prins cu aceasta intrebare. Eu insa i-am raspuns imediat: da, au cantat si inca regulat. In privinta asta, o Evanghelie ne-a pastrat o marturie de mare pret. In seara Cinei celei de taina, ne spune Evanghelia ca la sfarsitul Cinei, Mantuitorul cu apostolii isi cantau cantarile de lauda (Matei 26, 40 si Marcu 14, 26). Acest loc ne spune clar ca Mantuitorul cu apostolii, in adunarea lor, foloseau regulat cantarea religioasa.
Vechiul Testament este si mai mult o marturie pentru cantarea duhovniceasca. Psaltirea insasi nu este altceva decat o carte de cantece religioase: o carte de poezii religioase pe care psalmistul David le-a facut cantandu-le la harfa.
Dar in decursul timpului, cantarea s-a racit si ea si s-a stins mereu. Azi, cantarea religioasa a iesit parca cu totul din lume. A ramas aproape numai in biserica. Parca a scos-o cineva din lume si a inchis-o in biserica. Viata crestinilor de azi nu mai rasuna de cantari religioase ca la inceputul crestinismului. De ce? Vom aminti cateva pricini:In primul rand, pentru ca a slabit crestinismul: a slabit ravna si duhul crestinilor si in aceeasi masura a slabit si s-a stins cantarea religioasa. Azi e plina lumea de cantari lumesti pentru ca e plina lumea de oameni lumesti . Au amutit cantarile duhovnicesti pentru ca s-au rarit grozav oamenii cei duhovnicesti (1 Corinteni 2, 14).
Nici macar duminica, in ziua Domnului, nu se aud cantarile duhovnicesti (se aud in schimb cele ale diavolului: desfatarile, jocurile, cantecele lumesti, etc.).
A doua pricina este greseala ca in biserica si in afara bisericii, nu s-a lasat cantarea religioasa sa fie a tuturor si sa apartina tuturor. Cantarea religioasa a devenit cantare bisericeasca, iar cantarea bisericeasca a fost inchisa in strana sau in coruri. La inceput, biserica a fost o biserica cantatoare. Canta intreg poporul. Slujbele bisericii sunt astfel intocmite ca sa cante intreg poporul.
In unele parti de la noi si in alte tari ortodoxe se mai pastreaza inca aceasta traditie veche si buna de a canta intreg poporul. Insa in cursul timpului, cantarea bisericeasca s-a luat din gura poporului si s-a dat exclusiv stranei. In acest mod, poporul a ajuns sa stea pasiv la slujbele bisericii. Eu cred ca nu este bine acest lucru. Sectarismul castiga aderenti tocmai prin cantarea religioasa comuna.
La noi a prins credinta gresita despre cantarile bisericesti, ca ele ar apartine exclusiv diecilor. S-a intamplat si aici ceea ce s-a intamplat cu Evanghelia si Biblia. Pana in zilele noastre s-a pastrat credinta gresita ca Evanghelia este o carte sfanta ce trebuie sa stea doar pe masa sfantului altar, ferecata in cat mai mult aur si arginte pacat sa iasa in lumee pacat sa citeasca in ea altcineva decat preotul.
Se mai afla inca si azi destui neintelesi cari striga ca Biblia este o carte pocaita , sectara. Cum te vad citind in ea, striga dupa tine ca esti pocait , sectar.
Asa s-a intamplat si cu cantarea bisericeasca. S-a format si aici credinta gresita ca cantarile bisericesti si religioase apartin numai stranei si numai preotilor si diaconilor. Cum te aude cineva cantand asemenea cantare religioasa, striga dupa tine ca esti pocait .
Niste ostasi din Oastea Domnului imi spuneau ca in clipa in care au inceput sa cante in adunarile lor de duminica dupa-amiazi, oamenii au inceput sa strige: Ii gata si cu astia! Auzi-i cum canta ca sectarii i-am pierdut Ce crestinism teribil! Cantarea religioasa este o descarcare sufleteasca. Un om plin de Duh Sfant simte o lipsa sa-si descarce si prin cantare acest prinos sufletesc. Cum spune si apostolul Iacob: De este cineva dintre voi cu inima buna, sa cante psalmi (Iacob 5,13).
Si iata, am ajuns si la vremile cand aceasta descarcare sufleteasca este batjocorita si prigonita. Esti crestin bun numai pana cand iti descarci sufletul ragind cantecele diavolului prin acele carciumi.
Ce crestinism teribil!Cantarea bisericeasca, cantarea religioasa trebuie sa apartina tuturor. Toti avem nu numai dreptul, ci si datoria sa-L laudam pe Domnul prin cantari de slava si multumire lui Dumnezeu, ascultand indemnul psalmistului: Cantati Domnului tot pamantul (Psalmul 95,1), Cantati-i Lui, laudati-L pe EL si spuneti toate minunile Lui (Psalmul 104,2). Precum pasarile Il slavesc neincetat pe Dumnezeu in cantarile lor, asa trebuie sa facem si noi.
La plug, langa vite, in padure, la lucru, la fabrica, pe strada, pe camp, pe tot locul ar trebui sa-i auzi pe oameni cantand Dumnezeului nostru .
Un carturar i-a criticat si mustrat pe niste ostasi din Oastea Domnului zicandu-le: Voi va apucati sa cantati cantari bisericesti si religioase? Treaba asta se tine de preoti si cantareti Un ostas i-a raspuns foarte cuminte asa: noi cantam pentru ca, uita domnule, ce scrie aici in Psaltire la psalmul 138 si 160: Laudati pe Domnul toti ingerii Lui laudati-L pre El soarele si luna, stelele si lumina. Laudati pe Domnul focul, grindina, zapada muntii, dealurile, lemnele, fiarele si toate dobitoacele si pasarile cele...
Cantati Domnului cantare noua(ps. 95,1).
Cantati Dumnezeului nostru, cantati (psalm 46,6-7).
Toata suflarea sa laude pe Domnul(psalmul 140,20).
Scripturile spun ca lumea cereasca rasuna neincetat de cantarile cetelor ingeresti. Iata, am vazut pe biruitorii fiarei cantand cantarea Mielului si zicand: Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice (Apocalips 15, 3). Si am auzit glas din cer era ca al celor ce canta cu alauta si cantau din alautele lor (Apocalips 14, 2-5). Dupa aceea, m-am uitat si am vazut o multime mare din tot neamul si semintiile si noroadele si limbile, stand inaintea Mielului, tinand in mainile lor finici si strigau cu glas mare, zicand: Mantuirea este a Dumnezeului nostru si a Mielului (Apocalips 7, 9-12).
Cantarile de slava lui Dumnezeu ar trebui sa rasune neincetat in lumea aceasta. Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant ne-au invrednicit ne invrednicesc pe noi, pacatosii, cu atatea daruri si binecuvantari, incat oriunde ne-am intalni doua sau trei suflete, ar trebui sa cantam cantari de slava si multumire lui Dumnezeu. Pamantul impreuna cu cerul ar trebui sa-L laude neincetat pe Domnul si sa-I cante Lui (Psalm 65, 1). Cantarile noastre ar trebui sa se impleteasca neincetat cu cantarile cerului. Indemnul psalmistului David: Cantati Dumnezeului nostru, cantati! ar trebui sa fie vesnic pe buzele noastre. De 7 ori in zi ar trebui sa cantam Domnului, ca Cu marire s-au preamarit (Exod 15, 21).
Asa erau crestinii cei dintai. Ei petreceau in cantari duhovnicesti, ascultand porunca apostolului Pavel: Nu beti vin intru care este desfranare, ci va umpleti de Duh Sfant, vorbind intre voi in psalmi, laude si cantari duhovnicesti (Efeseni 5, 18-19). Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multumire in inimile voastre (Coloseni 3, 16).
Cantarea religioasa era la inceput pe buzele tuturor. Facea parte din viata crestina. Era o lipsa a sufletelor pentru ca oamenii erau plini de Duhul Sfant . Ei erau cu adevarat copiii lui Dumnezeu.
Un om m-a intrebat astavara daca a cantat vreodata Mantuitorul si apostolii. Era acest om impotriva cantarilor pe care le facem noi, ostasii Domnului, si credea ca m-a prins cu aceasta intrebare. Eu insa i-am raspuns imediat: da, au cantat si inca regulat. In privinta asta, o Evanghelie ne-a pastrat o marturie de mare pret. In seara Cinei celei de taina, ne spune Evanghelia ca la sfarsitul Cinei, Mantuitorul cu apostolii isi cantau cantarile de lauda (Matei 26, 40 si Marcu 14, 26). Acest loc ne spune clar ca Mantuitorul cu apostolii, in adunarea lor, foloseau regulat cantarea religioasa.
Vechiul Testament este si mai mult o marturie pentru cantarea duhovniceasca. Psaltirea insasi nu este altceva decat o carte de cantece religioase: o carte de poezii religioase pe care psalmistul David le-a facut cantandu-le la harfa.
Dar in decursul timpului, cantarea s-a racit si ea si s-a stins mereu. Azi, cantarea religioasa a iesit parca cu totul din lume. A ramas aproape numai in biserica. Parca a scos-o cineva din lume si a inchis-o in biserica. Viata crestinilor de azi nu mai rasuna de cantari religioase ca la inceputul crestinismului. De ce? Vom aminti cateva pricini:In primul rand, pentru ca a slabit crestinismul: a slabit ravna si duhul crestinilor si in aceeasi masura a slabit si s-a stins cantarea religioasa. Azi e plina lumea de cantari lumesti pentru ca e plina lumea de oameni lumesti . Au amutit cantarile duhovnicesti pentru ca s-au rarit grozav oamenii cei duhovnicesti (1 Corinteni 2, 14).
Nici macar duminica, in ziua Domnului, nu se aud cantarile duhovnicesti (se aud in schimb cele ale diavolului: desfatarile, jocurile, cantecele lumesti, etc.).
A doua pricina este greseala ca in biserica si in afara bisericii, nu s-a lasat cantarea religioasa sa fie a tuturor si sa apartina tuturor. Cantarea religioasa a devenit cantare bisericeasca, iar cantarea bisericeasca a fost inchisa in strana sau in coruri. La inceput, biserica a fost o biserica cantatoare. Canta intreg poporul. Slujbele bisericii sunt astfel intocmite ca sa cante intreg poporul.
In unele parti de la noi si in alte tari ortodoxe se mai pastreaza inca aceasta traditie veche si buna de a canta intreg poporul. Insa in cursul timpului, cantarea bisericeasca s-a luat din gura poporului si s-a dat exclusiv stranei. In acest mod, poporul a ajuns sa stea pasiv la slujbele bisericii. Eu cred ca nu este bine acest lucru. Sectarismul castiga aderenti tocmai prin cantarea religioasa comuna.
La noi a prins credinta gresita despre cantarile bisericesti, ca ele ar apartine exclusiv diecilor. S-a intamplat si aici ceea ce s-a intamplat cu Evanghelia si Biblia. Pana in zilele noastre s-a pastrat credinta gresita ca Evanghelia este o carte sfanta ce trebuie sa stea doar pe masa sfantului altar, ferecata in cat mai mult aur si arginte pacat sa iasa in lumee pacat sa citeasca in ea altcineva decat preotul.
Se mai afla inca si azi destui neintelesi cari striga ca Biblia este o carte pocaita , sectara. Cum te vad citind in ea, striga dupa tine ca esti pocait , sectar.
Asa s-a intamplat si cu cantarea bisericeasca. S-a format si aici credinta gresita ca cantarile bisericesti si religioase apartin numai stranei si numai preotilor si diaconilor. Cum te aude cineva cantand asemenea cantare religioasa, striga dupa tine ca esti pocait .
Niste ostasi din Oastea Domnului imi spuneau ca in clipa in care au inceput sa cante in adunarile lor de duminica dupa-amiazi, oamenii au inceput sa strige: Ii gata si cu astia! Auzi-i cum canta ca sectarii i-am pierdut Ce crestinism teribil! Cantarea religioasa este o descarcare sufleteasca. Un om plin de Duh Sfant simte o lipsa sa-si descarce si prin cantare acest prinos sufletesc. Cum spune si apostolul Iacob: De este cineva dintre voi cu inima buna, sa cante psalmi (Iacob 5,13).
Si iata, am ajuns si la vremile cand aceasta descarcare sufleteasca este batjocorita si prigonita. Esti crestin bun numai pana cand iti descarci sufletul ragind cantecele diavolului prin acele carciumi.
Ce crestinism teribil!Cantarea bisericeasca, cantarea religioasa trebuie sa apartina tuturor. Toti avem nu numai dreptul, ci si datoria sa-L laudam pe Domnul prin cantari de slava si multumire lui Dumnezeu, ascultand indemnul psalmistului: Cantati Domnului tot pamantul (Psalmul 95,1), Cantati-i Lui, laudati-L pe EL si spuneti toate minunile Lui (Psalmul 104,2). Precum pasarile Il slavesc neincetat pe Dumnezeu in cantarile lor, asa trebuie sa facem si noi.
La plug, langa vite, in padure, la lucru, la fabrica, pe strada, pe camp, pe tot locul ar trebui sa-i auzi pe oameni cantand Dumnezeului nostru .
Un carturar i-a criticat si mustrat pe niste ostasi din Oastea Domnului zicandu-le: Voi va apucati sa cantati cantari bisericesti si religioase? Treaba asta se tine de preoti si cantareti Un ostas i-a raspuns foarte cuminte asa: noi cantam pentru ca, uita domnule, ce scrie aici in Psaltire la psalmul 138 si 160: Laudati pe Domnul toti ingerii Lui laudati-L pre El soarele si luna, stelele si lumina. Laudati pe Domnul focul, grindina, zapada muntii, dealurile, lemnele, fiarele si toate dobitoacele si pasarile cele...
