Pocăinţa
Duminica a XXXIV-a dupa Rusalii (a Fiului Risipitor) Evanghelia de la Luca 15,11-32 11 i a zis: Un om avea doi fii. 12 i a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. i el le-a impartit averea. 13 i nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar []Duminica a XXXIV-a dupa Rusalii(a Fiului Risipitor)Evanghelia de la Luca 15,11-32 11 i a zis: Un om avea doi fii. 12 i a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. i el le-a impartit averea. 13 i nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari. 14 i dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa. 15 i ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii. 16 i dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea. 17 Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! 18 Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
Fa-ma ca pe unul din argatii tai. 20 i, sculandu-se, a venit la tatal sau. i inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. 21 i i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. 22 i a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; 23 si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim; 24 caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. i au inceput sa se veseleasca. 25 Iar fiul cel mare era la tarina. i cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. 26 i, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. 27 Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos. 28 i el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. 29 Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. i mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. 30 Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat. 31 Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. 32 Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. 1. Trei pilde despre cum este Dumnezeu. In Lc 15 sunt redate trei pilde prin care Mantuitorul ilustreaza mila adanca a lui Dumnezeu pentru cei pierduti, harul Sau nemarginit pentru pacatosii care se intorc la El si bucuria Sa si a cerului intreg pentru pocainta si mantuirea lor. Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Lc 19,10) iata una din invataturile fundamentale ale Sfintei Evanghelii! O invatatura care ne umple de bucurie si de nadejde. Cei care se socotesc drepti nu pot sa pretuiasca iubirea si harul lui Dumnezeu. Ei se incred in propria lor dreptate si, in delirul lor nebun, falsificand insasi credinta despre adevaratul Dumnezeu, isi imagineaza un dumnezeu numai pentru ei, un dumnezeu care ar putea sa priveasca in mod nepasator pierzarea celor mai multi dintre fiii sai. Am scris aici dumnezeu fara majuscula, si aceasta deoarece o astfel de imagine nu este nicidecum aceea a adevaratului Dumnezeu, ci a unul fals dumnezeu, a unui idol. Aceasta era, mai ales, greseala fariseilor si a carturarilor adversari ai Mantuitorului. Contextul pildei din Evanghelia acestei Duminici ne indica in mod clar ca intentia ei este tocmai de a oferi o replica la aceasta grava eroare. Vazandu-L pe Iisus inconjurat de vamesi si pacatosi, fariseii si carturarii carteau, zicand: Acesta primeste la Sine pe pacatosi si mananca cu ei (Lc 15,1-2). Dupa cum Il intelegeau ei pe Dumnezeu, El nu putea fi pentru cei pacatosi decat un Judecator nemilos. Se vede ca, oricat erau ei de carturari titlu care indica indeosebi calificarea lor de specialisti in Biblie n-au priceput totusi un adevar fundamental despre Dumnezeul Bibliei: acela ca El este iubitor de oameni; ca El voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim 2,4; cf. Ps 144,9; Iez 18,32; 33,11; II Petru 3,9). N-au priceput nimic din multele exemple biblice de primire a pacatosilor prin pocainta. Nici, de pilda, lectia extraordinara pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Iona, despre iubirea si mila sa nemarginita pentru toate fapturile Sale (Iona 4,9-11). Unei astfel de situatii ii raspund cele trei pilde cuprinse in capitolul al 15-lea al Evangheliei de la Luca: pilda cu oaia cea pierduta (v. 3-7); pilda cu drahma cea pierduta (v. 8-10); si pilda fiului risipitor (v. 11-32). Falsei intelegeri a fariseilor si a carturarilor , Domnul prin aceste pilde ii raspunde: Nu, Dumnezeu nu este asa cum vi-L imaginati voi! Cu totul altfel este Dumnezeu! El ii iubeste pe toti copiii Sai! Ca un Parinte atotiubitor, El sufera nespus pentru oricare dintre fiii Sai care este gata sa se piarda. Iar Eu, Pastorul Cel Bun (cf. In 10,11 si urm.), am venit sa caut oaia cea pierduta. i cerul intreg se bucura pentru un pacatos care se pocaieste (v. 7; 10; cf. v. 23 si 32) . 2. Dumnezeul celor ce se pocaiesc . Osandindu-L pe Mantuitorul pentru ca-i primeste la Sine pe pacatosi, adversarii Sai ignorau inca un aspect important: ca acestia, prin insusi faptul ca-L primeau pe Hristos, prin insusi faptul ca primeau cuvantul si harul Sau, incetau de a mai fi pacatosi!Il acuzau, de pilda, pe Iisus pentru faptul ca a intrat in casa lui Zacheu. Dar care dintre cei ce-L acuzau atunci ar fi fost in stare sa faca ceea ce a facut Zacheu: sa-L primeasca cu atata bucurie pe Domnul nu numai in casa, ci mai ales in inima sa, lepadandu-se dintr-o data si definitiv de pacatele sale si devenind un om nou? Mantuirea are doua laturi, doua dimensiuni: una este partea lui Dumnezeu, iar cealalta a omului care se intoarce la Dumnezeu. Pentru ca cineva sa se mantuiasca, trebuie sa se intalneasca amandoua aceste dimensiuni, adica trebuie sa se intalneasca vointa de mantuire a lui Dumnezeu cu vointa de mantuire a omului. Daca primele doua pilde din Lc 15 evidentiaza mai ales lucrarea lui Dumnezeu si bucuria Sa pentru pacatosul care se pocaieste, a treia cea cu fiul risipitor pune intr-o lumina cum nu se poate mai clara si a doua dimensiune, adica partea omului, pocainta sa. Intr-adevar, poate nici o alta pagina a Sfintei Scripturi nu ilustreaza mai stralucit traseul intoarcerii omului cazut, pana la restaurarea sa deplina in comuniunea cu Dumnezeu. 3. Istoria (tabloul) pildei comuna in viata lumii noastre. Pildele (parabolele) evanghelice au, de obicei, un tablou si o aplicare. Tabloul pildelor este luat intotdeauna din viata de toate zilele. Asa este situatia si cu tabloul pildei din Evanghelia de astazi. Un tablou pe care, de altfel, il intalnim atat de des in lumea noastra: copii care nu au nevoie de parinti, ci numai de banii si de averea lor; copii pentru care plecarea in lume este mai buna decat casa si familia parinteasca; copii care nu stiu decat sa risipeasca usor si repede ceea ce parintii au adunat cu multa greutate si in timp indelungat; copii care prefera casei parintesti societatea prietenilor rai si a desfranatelor. i, o, cat de mare este jalea parintilor in astfel de cazuri! Mai ales daca sunt cu adevarat parinti, care se gandesc si la sufletul, iar nu numai la trupul copiilor lor! Mai rare sunt insa cazurile de adevarata intoarcere a acestor copii pierduti (fii si fiice care au luat calea pacatului). Dar cand aceasta se intampla, cat de mare este bucuria...
Fa-ma ca pe unul din argatii tai. 20 i, sculandu-se, a venit la tatal sau. i inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. 21 i i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. 22 i a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; 23 si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim; 24 caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. i au inceput sa se veseleasca. 25 Iar fiul cel mare era la tarina. i cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. 26 i, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. 27 Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos. 28 i el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. 29 Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. i mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. 30 Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat. 31 Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. 32 Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. 1. Trei pilde despre cum este Dumnezeu. In Lc 15 sunt redate trei pilde prin care Mantuitorul ilustreaza mila adanca a lui Dumnezeu pentru cei pierduti, harul Sau nemarginit pentru pacatosii care se intorc la El si bucuria Sa si a cerului intreg pentru pocainta si mantuirea lor. Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Lc 19,10) iata una din invataturile fundamentale ale Sfintei Evanghelii! O invatatura care ne umple de bucurie si de nadejde. Cei care se socotesc drepti nu pot sa pretuiasca iubirea si harul lui Dumnezeu. Ei se incred in propria lor dreptate si, in delirul lor nebun, falsificand insasi credinta despre adevaratul Dumnezeu, isi imagineaza un dumnezeu numai pentru ei, un dumnezeu care ar putea sa priveasca in mod nepasator pierzarea celor mai multi dintre fiii sai. Am scris aici dumnezeu fara majuscula, si aceasta deoarece o astfel de imagine nu este nicidecum aceea a adevaratului Dumnezeu, ci a unul fals dumnezeu, a unui idol. Aceasta era, mai ales, greseala fariseilor si a carturarilor adversari ai Mantuitorului. Contextul pildei din Evanghelia acestei Duminici ne indica in mod clar ca intentia ei este tocmai de a oferi o replica la aceasta grava eroare. Vazandu-L pe Iisus inconjurat de vamesi si pacatosi, fariseii si carturarii carteau, zicand: Acesta primeste la Sine pe pacatosi si mananca cu ei (Lc 15,1-2). Dupa cum Il intelegeau ei pe Dumnezeu, El nu putea fi pentru cei pacatosi decat un Judecator nemilos. Se vede ca, oricat erau ei de carturari titlu care indica indeosebi calificarea lor de specialisti in Biblie n-au priceput totusi un adevar fundamental despre Dumnezeul Bibliei: acela ca El este iubitor de oameni; ca El voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim 2,4; cf. Ps 144,9; Iez 18,32; 33,11; II Petru 3,9). N-au priceput nimic din multele exemple biblice de primire a pacatosilor prin pocainta. Nici, de pilda, lectia extraordinara pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Iona, despre iubirea si mila sa nemarginita pentru toate fapturile Sale (Iona 4,9-11). Unei astfel de situatii ii raspund cele trei pilde cuprinse in capitolul al 15-lea al Evangheliei de la Luca: pilda cu oaia cea pierduta (v. 3-7); pilda cu drahma cea pierduta (v. 8-10); si pilda fiului risipitor (v. 11-32). Falsei intelegeri a fariseilor si a carturarilor , Domnul prin aceste pilde ii raspunde: Nu, Dumnezeu nu este asa cum vi-L imaginati voi! Cu totul altfel este Dumnezeu! El ii iubeste pe toti copiii Sai! Ca un Parinte atotiubitor, El sufera nespus pentru oricare dintre fiii Sai care este gata sa se piarda. Iar Eu, Pastorul Cel Bun (cf. In 10,11 si urm.), am venit sa caut oaia cea pierduta. i cerul intreg se bucura pentru un pacatos care se pocaieste (v. 7; 10; cf. v. 23 si 32) . 2. Dumnezeul celor ce se pocaiesc . Osandindu-L pe Mantuitorul pentru ca-i primeste la Sine pe pacatosi, adversarii Sai ignorau inca un aspect important: ca acestia, prin insusi faptul ca-L primeau pe Hristos, prin insusi faptul ca primeau cuvantul si harul Sau, incetau de a mai fi pacatosi!Il acuzau, de pilda, pe Iisus pentru faptul ca a intrat in casa lui Zacheu. Dar care dintre cei ce-L acuzau atunci ar fi fost in stare sa faca ceea ce a facut Zacheu: sa-L primeasca cu atata bucurie pe Domnul nu numai in casa, ci mai ales in inima sa, lepadandu-se dintr-o data si definitiv de pacatele sale si devenind un om nou? Mantuirea are doua laturi, doua dimensiuni: una este partea lui Dumnezeu, iar cealalta a omului care se intoarce la Dumnezeu. Pentru ca cineva sa se mantuiasca, trebuie sa se intalneasca amandoua aceste dimensiuni, adica trebuie sa se intalneasca vointa de mantuire a lui Dumnezeu cu vointa de mantuire a omului. Daca primele doua pilde din Lc 15 evidentiaza mai ales lucrarea lui Dumnezeu si bucuria Sa pentru pacatosul care se pocaieste, a treia cea cu fiul risipitor pune intr-o lumina cum nu se poate mai clara si a doua dimensiune, adica partea omului, pocainta sa. Intr-adevar, poate nici o alta pagina a Sfintei Scripturi nu ilustreaza mai stralucit traseul intoarcerii omului cazut, pana la restaurarea sa deplina in comuniunea cu Dumnezeu. 3. Istoria (tabloul) pildei comuna in viata lumii noastre. Pildele (parabolele) evanghelice au, de obicei, un tablou si o aplicare. Tabloul pildelor este luat intotdeauna din viata de toate zilele. Asa este situatia si cu tabloul pildei din Evanghelia de astazi. Un tablou pe care, de altfel, il intalnim atat de des in lumea noastra: copii care nu au nevoie de parinti, ci numai de banii si de averea lor; copii pentru care plecarea in lume este mai buna decat casa si familia parinteasca; copii care nu stiu decat sa risipeasca usor si repede ceea ce parintii au adunat cu multa greutate si in timp indelungat; copii care prefera casei parintesti societatea prietenilor rai si a desfranatelor. i, o, cat de mare este jalea parintilor in astfel de cazuri! Mai ales daca sunt cu adevarat parinti, care se gandesc si la sufletul, iar nu numai la trupul copiilor lor! Mai rare sunt insa cazurile de adevarata intoarcere a acestor copii pierduti (fii si fiice care au luat calea pacatului). Dar cand aceasta se intampla, cat de mare este bucuria...
