Inima omului care „la vreme de ispită se leapădă” şi pierde lupta mântuirii sufleteşti
Am scris pana aici despre Ion, omul cel duhovnicesc, care a mers pana la sfarsit pe calea mantuirii sufletesti. Insa nu toti cei care se trezesc din somnul pacatelor si apuca pe calea mantuirii urmeaza pana la sfarsit aceasta cale. Pusi in fata mantuirii sufletesti, oamenii s-ar putea im parti in trei clase: in clasa prima []Am scris pana aici despre Ion, omul cel duhovnicesc, care a mers pana la sfarsit pe calea mantuirii sufletesti. Insa nu toti cei care se trezesc din somnul pacatelor si apuca pe calea mantuirii urmeaza pana la sfarsit aceasta cale.
Pusi in fata mantuirii sufletesti, oamenii s-ar putea im parti in trei clase: in clasa prima sunt cei multi-multi care nici habar n-au de cele sufletesti. Inoata in rautati si fara delegi ca pestele in apa.
In clasa a doua sunt cei putini-putini care au apucat pe calea mantuirii sufletesti si inainteaza pe ea pana la sfarsit.
In clasa a treia, la mijloc, sta apoi multimea cea mare a celor care sunt nici reci, nici calzi (Apoc 3, 15), a celor ce cred ca pot sluji si lui Dumnezeu si lui Mamona (Mt 6, 24). In clasa asta e multimea cea mare a celor care se trezesc din pacate si iar adorm in ele A celor care ies din pacate si pe urma mai tare se afunda in ele. In clasa asta sunt dezertorii si tradatorii care au parasit campul de lupta al mantuirii sufletesti, au parasit Oastea Domnului si au de zertat la inamic , la diavolestile ispite, patimi si pacate. In clasa asta sunt cei ce cad pe campul de lupta al mantuirii su fletesti infranti de ispite si patimi.
Ne vom ocupa acum cu un om luat din clasa aceasta. Ion, omul cel duhovnicesc, a fost un suflet pe care Duhul Sfant l-a trezit din somnul pacatelor si el, ascultand indemnurile Duhu lui si crescand mereu in darul lui Dumnezeu, a ajuns sa tra iasca pana la sfarsit o viata de biruitor.
Iata acum un alt Ion pe care Duhul Sfant l-a trezit la fel din somnul pacatelor. A inaintat frumos si acest Ion pana la un loc, pana la vreme de ispita (Luca 8, 13).
Insa de la o vreme, n-a mai dat inainte. A stat pe loc, iar cine sta pe loc in cele sufletesti, acela da inapoi. Ion acesta a dat inapoi. Ravna cea aprinsa pe care o avea pentru Dom nul i a slabit, dragostea i s-a racit, credinta i-a scazut. In gerul i-a strigat mereu: Roaga-te si privegheaza neincetat! Pastreaza-ti si intareste prin priveghere si rugaciune ceea ce ai cucerit!Insa Ion acesta n-a ascultat indemnul Duhului Sfant. El a cucerit o pozitie de mantuire, dar n-a intarit o si n-a aparat-o mai departe cu rugaciune, cu priveghere si inaintare in Dom nul, de aceea, cand vine ofensiva vrajmasului diavol, el da inapoi si pierde lupta.
O lege a razboaielor aceasta este: orice pozitie cucerita trebuie intarita si aparata, caci dupa cuprinderea ei urmeaza contraatacul vrajmasului.
Asa e si in lupta mantuirii sufletesti. Intr-un avant de rav na sufleteasca poti uneori sa cuprinzi o frumoasa inaltime de mantuire sufleteasca, dar aceasta cucerire trebuie sa o inta resti mereu cu rugaciune si priveghere inainte de a veni con traatacul vrajmasului diavol, altfel pierzi tot ce ai dobandit.
Iata, asa pateste si Ion acesta In fata atacului el pierde lupta. Satan foloseste si in contra acestui Ion cunoscutele lui apucaturi. El pune si in fata acestui Ion patimile, placerile, inselaciunile si desfatarile aces tei lumi. El pune in fata lui toate ispitele si patimile pe care le-a avut mai inainte, iar, pe de alta parte, ii misca in contra lui si pe oamenii cei lumesti, care nu-l mai slabesc din vorbe ca acestea: Da ce doar n-ai omorat pe nimeni sa te pocaiesti, mai prietene Ioane! Ca doar n-ai sa te faci calugar De ce-ti canonesti via ta? Hai sa bem, sa chefuim, viata sa ne-o traim! Ion, omul cel duhovnicesc, a res pins aceste atacuri, re tragandu-se mereu in rugaciune, in priveghere, in cetatea Gol gotei. In sa Ion acesta, in fata ispitei, slabeste, se indoieste, da inapoi si incepe a pierde lupta.
Ispita, impotrivirea si atacul vrajmasului diavol sunt pro ba peste care trebuie sa treaca inainte cu biruinta cel trezit la o viata noua. In foc se lamureste aurul. In fata ispitei se lamureste credinta, renasterea si taria sufleteasca a omului.
Un ostas din Oastea Domnului m-a intrebat odata...
Pusi in fata mantuirii sufletesti, oamenii s-ar putea im parti in trei clase: in clasa prima sunt cei multi-multi care nici habar n-au de cele sufletesti. Inoata in rautati si fara delegi ca pestele in apa.
In clasa a doua sunt cei putini-putini care au apucat pe calea mantuirii sufletesti si inainteaza pe ea pana la sfarsit.
In clasa a treia, la mijloc, sta apoi multimea cea mare a celor care sunt nici reci, nici calzi (Apoc 3, 15), a celor ce cred ca pot sluji si lui Dumnezeu si lui Mamona (Mt 6, 24). In clasa asta e multimea cea mare a celor care se trezesc din pacate si iar adorm in ele A celor care ies din pacate si pe urma mai tare se afunda in ele. In clasa asta sunt dezertorii si tradatorii care au parasit campul de lupta al mantuirii sufletesti, au parasit Oastea Domnului si au de zertat la inamic , la diavolestile ispite, patimi si pacate. In clasa asta sunt cei ce cad pe campul de lupta al mantuirii su fletesti infranti de ispite si patimi.
Ne vom ocupa acum cu un om luat din clasa aceasta. Ion, omul cel duhovnicesc, a fost un suflet pe care Duhul Sfant l-a trezit din somnul pacatelor si el, ascultand indemnurile Duhu lui si crescand mereu in darul lui Dumnezeu, a ajuns sa tra iasca pana la sfarsit o viata de biruitor.
Iata acum un alt Ion pe care Duhul Sfant l-a trezit la fel din somnul pacatelor. A inaintat frumos si acest Ion pana la un loc, pana la vreme de ispita (Luca 8, 13).
Insa de la o vreme, n-a mai dat inainte. A stat pe loc, iar cine sta pe loc in cele sufletesti, acela da inapoi. Ion acesta a dat inapoi. Ravna cea aprinsa pe care o avea pentru Dom nul i a slabit, dragostea i s-a racit, credinta i-a scazut. In gerul i-a strigat mereu: Roaga-te si privegheaza neincetat! Pastreaza-ti si intareste prin priveghere si rugaciune ceea ce ai cucerit!Insa Ion acesta n-a ascultat indemnul Duhului Sfant. El a cucerit o pozitie de mantuire, dar n-a intarit o si n-a aparat-o mai departe cu rugaciune, cu priveghere si inaintare in Dom nul, de aceea, cand vine ofensiva vrajmasului diavol, el da inapoi si pierde lupta.
O lege a razboaielor aceasta este: orice pozitie cucerita trebuie intarita si aparata, caci dupa cuprinderea ei urmeaza contraatacul vrajmasului.
Asa e si in lupta mantuirii sufletesti. Intr-un avant de rav na sufleteasca poti uneori sa cuprinzi o frumoasa inaltime de mantuire sufleteasca, dar aceasta cucerire trebuie sa o inta resti mereu cu rugaciune si priveghere inainte de a veni con traatacul vrajmasului diavol, altfel pierzi tot ce ai dobandit.
Iata, asa pateste si Ion acesta In fata atacului el pierde lupta. Satan foloseste si in contra acestui Ion cunoscutele lui apucaturi. El pune si in fata acestui Ion patimile, placerile, inselaciunile si desfatarile aces tei lumi. El pune in fata lui toate ispitele si patimile pe care le-a avut mai inainte, iar, pe de alta parte, ii misca in contra lui si pe oamenii cei lumesti, care nu-l mai slabesc din vorbe ca acestea: Da ce doar n-ai omorat pe nimeni sa te pocaiesti, mai prietene Ioane! Ca doar n-ai sa te faci calugar De ce-ti canonesti via ta? Hai sa bem, sa chefuim, viata sa ne-o traim! Ion, omul cel duhovnicesc, a res pins aceste atacuri, re tragandu-se mereu in rugaciune, in priveghere, in cetatea Gol gotei. In sa Ion acesta, in fata ispitei, slabeste, se indoieste, da inapoi si incepe a pierde lupta.
Ispita, impotrivirea si atacul vrajmasului diavol sunt pro ba peste care trebuie sa treaca inainte cu biruinta cel trezit la o viata noua. In foc se lamureste aurul. In fata ispitei se lamureste credinta, renasterea si taria sufleteasca a omului.
Un ostas din Oastea Domnului m-a intrebat odata...
