Adevarata pocainta consta nu numai in a-ti marturisi sincer pacatele tale parintelui duhovnic, ci si in a nu te mai intoarce la ele. Si nu numai sa nu te intorci la pacate, dar sa si plangi cu inima zdrobita pentru acelea pe care le-ai facut inainte; si nu numai sa plangi pentru ele, dar sa [] Adevarata pocainta consta nu numai in a-ti marturisi sincer pacatele tale parintelui duhovnic, ci si in a nu te mai intoarce la ele. Si nu numai sa nu te intorci la pacate, dar sa si plangi cu inima zdrobita pentru acelea pe care le-ai facut inainte; si nu numai sa plangi pentru ele, dar sa le si indrepti prin nevointele pocaintei, nevointe care nu numai ca ar fi pe masura pacatelor facute de noi, dar le-ar si intrece pe acestea. Desarta este pocainta celui care vrea ca printr-o infranare de scurta vreme de la mancare si printr-un post de o zi sa acopere imbuibarea si betia lui repetata! Nefolositoare este si pocainta aceluia care crede ca printr-o omorare de scurta durata a trupului isi poate curata pacatele grele, de moarte, savarsite timp de multi ani! Nedreapta este si pocainta celui care nadajduieste ca prin cateva suspine si cateva batai an piept sa indrepte multele lui nedreptati! Indoielnica este iertarea pacatelor celui care gandeste ca prin lacrimi putine, fara ostenelile si nevointele specifice adevaratei pocainte, isi poate spala multele lui faradelegi si necuratii, si astfel sa se izbaveasca de chinurile vesnice! Multe lacrimi au varsat ninivitenii si mare le-a fost pocainta: si toti, de la cel mai mic pana la cel mai mare, s-au imbracat in sac, au hotarat sa tina post nu numai oamenii, ci si vitele, si s-au indreptat catre Dumnezeu in rugaciune de pocainta. Cu toate acestea, nu erau pe deplin convinsi ca vor fi izbaviti de pieirea care ii ameninta, caci spuneau: Poate ca Dumnezeu Se va intoarce si Se va milostivi si va tine in loc iutimea maniei Lui ca sa nu pierim! (Iona 3, 9). Si daca ei, dupa o asemenea pocainta, tot nu erau convinsi ca Dumnezeu ii va milui si le va ierta pacatele, atunci cum poate fi convins acela care crede ca printr-o pocainta scurta si cateva lacrimi se va curtai de pacatele lui multe si grele? S-ar putea spune: Ninivitenii erau pagani, ei nu stiau ce spune Scriptura: Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 18); Aproape este Domnul de cei umiliti la inima si pe cei smeriti cu duhul ii va mantui (Ps. 33, 17); Zis-am: Marturisi-voi faradelegea mea Domnului; si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu (Ps. 31, 6). Iar noi, credinciosii, nadajduim ca si putinele lacrimi, imbinate cu marturisirea pacatelor, pot primi de la Domnul iertarea lor . La aceasta iti voi raspunde: desigur, pot, insa numai la aceia care se afla la sfarsitul vietii lor si carora nu le-a mai ramas timp pentru plangerea pacatelor si pentru nevointe. Pe acestia Domnul ii va milui chiar si numai pentru zdrobirea inimii. Ca exemplu il avem pe talharul de pe cruce. Dar de la omul sanatos, care are timp pentru pocainta, Dumnezeu cere multe lacrimi, multe osteneli si nevointe, pana cand aceste nevointe ale pocaintei vor fi pe masura sau, mai bine zis, vor intrece pacatele savarsite inainte. Iata ce trebuie sa mai spunem despre lacrimi: exista oameni care uneori au inima induiosata si plang pentru pacatele lor, dar tot nu inceteaza sa pacatuiasca; ce folos au aceste lacrimi daca oamenii nu isi indreapta viata lor? Unii chiar isi marturisesc pacatele lor cu lacrimi, dar apoi se intorc iarasi la aceleasi pacate; ce folos au ei de la lacrimile varsate cand, dupa aceea, se afunda iarasi cu atata placere in pacatul dinainte? Asadar nu sunt de ajuns numai induiosarea si zdrobirea inimii pentru putina vreme, fara pocainta adevarata, caci pocainta cea adevarata consta nu numai in faptul de a regreta si a plange pentru pacate, ci si in faptul de a nu te mai intoarce la ele, iar pentru acele pacate care sunt deja savarsite, trebuie sa savarsesti nevointele pocaintei. Apostolul Pavel spune ca Esau desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea (Evr. 12, 17). De ce nu au fost primite de catre Dumnezeu lacrimile acestui pacatos, de ce nu au curatit ele pacatele lui? Sfantul Ioan Gura de Aur raspunde la aceasta intrebare astfel: El n-a mai avut cum sa schimbe hotararea, pentru ca nu s-a aratat el insusi vrednic de pocainta . Un altul poate spune: Apostolul Petru a plans putin si a primit iertarea pacatului sau; asa si mie mi se vor ierta pacatele, fara sa am osteneli indelungate de pocainta, daca voi plange macar un ceas inaintea Domnului . Acestuia ii va raspunde in locul meu insusi ucenicul Apostolului Petru, Sfantul Clement. El spune ca Sfantul...