Noi, pacatosii, trebuie sa avem intotdeauna in minte pomenirea mortii, si sa se invete mintea cu ea ca, avand frica de ceasul neasteptat al mortii, sa ne infranam de la faptele cu care II maniem pe Dumnezeu si sa fim intotdeauna pregatiti pentru plecarea din aceasta viata. Sfantul Ioan Scararul spune ca pomenirea mortii ii [] Noi, pacatosii, trebuie sa avem intotdeauna in minte pomenirea mortii, si sa se invete mintea cu ea ca, avand frica de ceasul neasteptat al mortii, sa ne infranam de la faptele cu care II maniem pe Dumnezeu si sa fim intotdeauna pregatiti pentru plecarea din aceasta viata. Sfantul Ioan Scararul spune ca pomenirea mortii ii este necesara omului precum ii este necesara painea, si asa cum fara paine nu poate trai, asa nici fara amintirea mortii nu isi poate indrepta viata sa. Fara paine omul slabeste trupeste, iar fara pomenirea mortii slabeste duhovniceste. Painea intareste inima omului, iar amintirea mortii intareste virtutea omului. Cine are paine, acela nu moare de foame, iar cine are intotdeauna amintirea mortii, acela nu isi va omori sufletul cu moartea pacatului, nu va face pacate de moarte. [] Astfel, pe unii moartea ii loveste pe neasteptate inainte de batranete si ii rapeste nepregatiti, iar pe altii, chiar si ajunsi la batranete, ii gaseste tot nepregatiti si ii ia si ii arunca in focul gheenei! O, daca fiecare crestin ar tine totdeauna minte aceste cuvinte ale dreptului Isaac: Nu stiu ziua mortii mele! Daca fiecare dintre noi s-ar teme de moartea neasteptata si s-ar pregati prin pocainta adevarata pentru plecarea din aceasta viata, atunci moartea pacatosilor nu ar mai fi atat de crunta si sufletele crestinilor nu ar mai umple iadul! Dar vai de nepasarea noastra! Noi traim ca si cum nu ne este dat sa murim niciodata, ca si cum vom vietui aici si ne vom desfata in aceasta lume vesnic; nici nu ne gandim ca sfarsitul ne bate la usa, ca securea este la radacina, coasa mortii este deasupra capului, ziua Domnului este ca un fur, aproape, judecata nu staruie, moartea nu doarme si dintr-odata cadem in plasa mortii si in chinurile iadului, dupa cum spune Sfanta Scriptura: Ca omul nu stie nici macar vremea lui: intocmai ca si pestii care sunt prinsi in vicleanul navod, intocmai ca si pasarile in lat, asa sunt prinsi fara de veste oamenii in vremea de restriste, cand vine dintr-odata peste ei (Ecl. 9, 12). O, muritorilor! De ce nu ne amintim de moartea de care nu putem scapa cu nici un chip? De ce nu ne temem de cumplitul ceas al mortii, cand nimeni dintre oameni nu va mai putea sa ne ajute? De ce nu ne pregatim pentru moarte, caci nu stim unde ne asteapta si in ce zi, in ce noapte, in ce ceas va veni sa ne ia de aici? Ca o trambita glasuieste vestea cea buna a lui Hristos care ne previne, zicand: Vegheati, dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosului, sau dimineata. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind (Marcu 13, 35- 36). insa noi nu acordam atentie acestui glas, noi, precum aspidele cele surde, ne acoperim urechile ca sa nu il auzim, ca si cum acest lucru nu ne este spus noua! Evanghelia spune ca pe sluga cea rea, care mananca si bea cu betivii si ii bate pe cei ce slujesc...