3 Mai – Inimă curată zideşte în mine…
03 mai, Psalmul 50, v. 10 Inima curata din clipa sfintirii botezului cu apa (Efes. 5, 26), inima curata din casa parintilor credinciosi (1 Cor. 7, 14), inima curata din vremea copilariei (Mat. 18, 3), inima curata a starii de dinainte de pacat. Caci inima aceasta curata a ajuns de nemairecunoscut dupa caderea in noroiul []03 mai, Psalmul 50, v. 10Inima curata din clipa sfintirii botezului cu apa (Efes. 5, 26), inima curata din casa parintilor credinciosi (1 Cor. 7, 14), inima curata din vremea copilariei (Mat. 18, 3), inima curata a starii de dinainte de pacat. Caci inima aceasta curata a ajuns de nemairecunoscut dupa caderea in noroiul si stricaciunea nelegiuirilor in care s-a tavalit dupa aceea.
Cata vreme omul nu cunoaste binele si raul, el este un copil nevinovat, iar inima lui este curata, indata insa ce mintea lui capata priceperea alegerii, iar inima lui capata puterea liberei vointe, omul nu mai este nevinovat. Fiindca nu mai alege binele pe care stie ca trebuie sa-l faca,ci raul pe care stie ca trebuie sa nu-l faca (Rom. 7, 18-25). Savarsind ui cunostinta mereu tot mai multe si mai cu indrazneala aceste acte si incalcari ale voii lui Dumnezeu, sufletul omului se impovareaza cu blestemul amar al osandei, constiinta lui se intineaza cu spurcaciunea acestor vinovatii, duhul se urateste, trupul se ruineaza si chipul omului, altadata fiu al luminii, se intuneca, devenind un fiu al intunericului (1 Tes. 5, 5; 1 Ioan 3, 10).
Pacatul este o lepra care urateste si ruineaza toata fiinta omului. Toata vlaga, frumusetea, curatia si sanatatea fiintei lui. Cine ar mai putea apoi recunoaste sub aceasta urata aratare infatisarea nevinovata de candva? Cine ar mai putea recunoaste inima curata si mintea neprihanita, glasul dulce si mainile frumoase, privirile limpezi si fata senina pe care si aceasta nenorocita fiinta, acum cazuta, le-a avut odata, in vremea fericita pana nu se prabuseste prada pacatului?S-ar parea ca intr-adevar pentru cel cazut intr-o asemenea stare n-ar mai fi nici o nadejde Ca n-ar mai exista nici un mijloc prin care aceasta ruina omeneasca sa mai fie refacuta si readusa la starea cea curata din care a cazut atat de mult si atat de demult. Intr-adevar, la oameni acest lucru...
Cata vreme omul nu cunoaste binele si raul, el este un copil nevinovat, iar inima lui este curata, indata insa ce mintea lui capata priceperea alegerii, iar inima lui capata puterea liberei vointe, omul nu mai este nevinovat. Fiindca nu mai alege binele pe care stie ca trebuie sa-l faca,ci raul pe care stie ca trebuie sa nu-l faca (Rom. 7, 18-25). Savarsind ui cunostinta mereu tot mai multe si mai cu indrazneala aceste acte si incalcari ale voii lui Dumnezeu, sufletul omului se impovareaza cu blestemul amar al osandei, constiinta lui se intineaza cu spurcaciunea acestor vinovatii, duhul se urateste, trupul se ruineaza si chipul omului, altadata fiu al luminii, se intuneca, devenind un fiu al intunericului (1 Tes. 5, 5; 1 Ioan 3, 10).
Pacatul este o lepra care urateste si ruineaza toata fiinta omului. Toata vlaga, frumusetea, curatia si sanatatea fiintei lui. Cine ar mai putea apoi recunoaste sub aceasta urata aratare infatisarea nevinovata de candva? Cine ar mai putea recunoaste inima curata si mintea neprihanita, glasul dulce si mainile frumoase, privirile limpezi si fata senina pe care si aceasta nenorocita fiinta, acum cazuta, le-a avut odata, in vremea fericita pana nu se prabuseste prada pacatului?S-ar parea ca intr-adevar pentru cel cazut intr-o asemenea stare n-ar mai fi nici o nadejde Ca n-ar mai exista nici un mijloc prin care aceasta ruina omeneasca sa mai fie refacuta si readusa la starea cea curata din care a cazut atat de mult si atat de demult. Intr-adevar, la oameni acest lucru...
