Sosit-a vremea: începutul luptelor celor duhovniceşti
Din Evanghelia de la Matei, capitolul 16, versetele 14-21: Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc. Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se []Din Evanghelia de la Matei, capitolul 16, versetele 14-21: Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc. Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.
Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc; adevarat graiesc voua: isi iau plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau Care este ascuns, si Tatal Care vede in ascuns iti va rasplati tie.
Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Sunt cuvintele pe care le-a adresat ucenicilor Sai si tuturor celor chemati sa-L asculte, astazi, Domnul nostru Iisus Hristos, in Duminica izgonirii din Rai a lui Adam. Ati remarcat ca intaiele cuvinte ne spun ca de vom ierta oamenilor greselile lor, si El ne va ierta noua greselile noastre. Spune aceasta Domnul dupa ce mai inainte ii invatase pe ucenici cum sa se roage, spunandu-le, rostindu-le, implantandu-le parca in inima cuvintele rugaciunii Tatal nostru . A trecut de o saptamana Duminica lasatului de carne, ne-am indepartat de Duminica Infricosatoarei Judecati si de hrana pe care ne-am insusit-o ca oameni abia dupa o alta infricosatoare judecata, aceea a Potopului din vremea si supravietuirea lui Noe, pentru ca, stiut este din Cartea Sfanta ca, indata dupa Potop, Noe primeste binecuvantarea lui Dumnezeu de a manca si din carnea animalelor.
Iata, asadar, incepe inflorirea Postului celui Mare. Luni, la Utrenie, in saptamana lasatului sec de carne, s-a cantat o cantare ce spunea ca Deschisu-s-au portile dumnezeiestii pocainte; sa ne apropiem cu graba, curatindu-ne de mancari si de pofte ca niste ascultatori ai lui Hristos, Cel care a chemat lumea intru Imparatia cereasca, zeciuiala a tot anul adunand Imparatului tuturor, ca si Invierea Lui cu dragoste sa o vedem .
Se spune ca se aduce zeciuiala a tot anul, pentru ca, in fapt, adevaratul crestin, cel ce ia in serios chemarea vestii celei bune a postului, stie ca toata vremea postului este de folos si ca nici vatamarile diavolesti nu indraznesc asupra celui ce posteste, ci inca si pazitorii vietii noastre, ingerii, mai cu dinadinsul stau pe langa noi, cei ce ne curatam cu postul; sau ca intrarile si usile cele dinaintea Postului se cer a fi pecetluite de acum si depasite cu infrana-rea si cu iubirea catre Domnul. Usile se deschid, deschizandu-se portile cele mari ale Postului. Precum ne-am lipsit de carnuri si de alte mancaruri multe, asa si de vrajba cea cu aproapele, si de desfrau si de minciuna si de tot raul sa fugim . Astfel de indemnuri pornesc prin glasul Triodului in fiecare zi ce ne apropie de Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Misterul Crucii lumineaza taina Postului.
Cazut, Adam este inaltat iarasi la starea dintai si adus ca ofranda inaintea Jertfelnicului ceresc. Pe Cruce, dumnezeiestile palme intinzandu- i spune o cantare ai impreunat cele mai dinainte osebite, Mantuitorule. i, mijlocind, ai adus ca un dar Tata-lui fiinta omeneasca cea osandita. Pentru acestea laudam prea curata Rastignirea Ta .
Dar, oare, cine le osebise mai inainte pe cele pe care Mantuitorul acum le uneste prin Patima? Adam. Acesta avea drept scop ca, utilizand corect puterile sufletului lui unificatoare, sa uneasca cerul cu pamantul, Dumnezeu cu oamenii si pe om in si-ne insusi. Caci aflat la mijloc, intre Dumnezeu si natura, sufletul are aceste puteri unificatoare intre cele doua lumi: sa realizeze in act unitatea in potenta si unificand, si astfel surprind cele patru diviziuni ale universului: diviziunea omului in bar-bat si femeie; a pamantului in paradis si lumea locuita; a naturii sensibile intre cer si pamant; a naturii create in sensibile si inteligibile si, in fine, cea de-a V-a, cea mai inalta si negraita diviziune, intre creatie si Creator. Acest lucru, neinfaptuit de Adam cel izgonit, este realizat insa de Adam cel nou si inviat.
Textele Triodului devin dense, puternice. Acum la inceput de Post semanam mult, tare mult, cu Adam, pentru ca, de vom plini cele ale Postului, la capatul asteptarii celei mereu pline de viata a Postului, sa semanam cu Hristos Domnul. Dar intre Adam cel cazut si Adam cel inviat se asaza in fata ochiului nostru cuprinsul cel nesfarsit al cetelor cuviosilor si al tuturor sfintilor barbati si femei care au stralucit prin sihastrie, cum ne spune Sinaxarul sambetei care tocmai a trecut. Acestia trebuie sa ne fie modelul deplin de urmat. De aceea sunt asezati in sambata dinaintea acestei Duminici, a izgonirii lui Adam din Rai. S-ar putea ca modelul perfect al Domnului sa ne inspaimante, sa ne faca a gandi ca este imposibil ca noi sa-l putem atinge. Spre lumi-nare insa ne sunt dati acestia: dovezi ale bunei slaviri a lui Dumnezeu.
La cele desfatatoare ale vietii m-am uitat, vazand cu gandurile cele ce se fac si socotind cele de intristare ale lor, am plans viata oamenilor si numai pe voi v-am fericit, care ati ales partea cea buna, adica a patimi cu Hristos si a petrece impreuna cu El si a canta impreuna cu profetul David: Aliluia ne spunea o cantare a utreniei sambetei. Pe acestia ii luam nu doar ca modele intermediare intre modelul cel mare al Domnului Hristos, ci impreuna cu Maica lui Dumnezeu ii luam sprijin si mijlocire, scut uman si cetate deplina si plina de viata, cantandu-le: Cuviosilor Parinti, in tot pamantul a iesit vestirea faptelor voastre, prin care in cer ati aflat plata lor. Risipit-ati taberele demonilor, ajuns-ati la cetele ingerilor, a caror viata fara de prihana ati ravnit; si acum, indraznire avand catre Domnul, cereti pace sufletelor voastre! Evanghelia Duminicii, pe care tocmai am rostit o, urmeaza a ne pune la inceputul vietii noastre pacatoase pe pamant, cantand dimpreuna cu Adam: Facatorul meu, Domnul, luand tarana din pamant si insufletindu-ma, cu suflare de viata m-a inviat si m-a cinstit a fi stapanitor pe pamant tuturor celor vazute, si locuitor impreuna cu ingerii. Iar Satana inselatorul, luand cu sarpele ca si printr-o unealta, m-a amagit prin mancare si de marirea lui Dumnezeu m-a osebit si m-a dat mortii celei mai dedesubt de pamant. i Tu, ca un stapan si indurat, iarasi ma cheama! Acest iarasi ma cheama are ecou in intreaga durata a slujbelor Triodului: iarasi, aduma in Rai, iarasi ma impartaseste de pomul vietii si al bucuriei, iarasi ma salasluieste in Rai in fapt, sunt cuvinte ale unei ectenii de...
Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc; adevarat graiesc voua: isi iau plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau Care este ascuns, si Tatal Care vede in ascuns iti va rasplati tie.
Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Sunt cuvintele pe care le-a adresat ucenicilor Sai si tuturor celor chemati sa-L asculte, astazi, Domnul nostru Iisus Hristos, in Duminica izgonirii din Rai a lui Adam. Ati remarcat ca intaiele cuvinte ne spun ca de vom ierta oamenilor greselile lor, si El ne va ierta noua greselile noastre. Spune aceasta Domnul dupa ce mai inainte ii invatase pe ucenici cum sa se roage, spunandu-le, rostindu-le, implantandu-le parca in inima cuvintele rugaciunii Tatal nostru . A trecut de o saptamana Duminica lasatului de carne, ne-am indepartat de Duminica Infricosatoarei Judecati si de hrana pe care ne-am insusit-o ca oameni abia dupa o alta infricosatoare judecata, aceea a Potopului din vremea si supravietuirea lui Noe, pentru ca, stiut este din Cartea Sfanta ca, indata dupa Potop, Noe primeste binecuvantarea lui Dumnezeu de a manca si din carnea animalelor.
Iata, asadar, incepe inflorirea Postului celui Mare. Luni, la Utrenie, in saptamana lasatului sec de carne, s-a cantat o cantare ce spunea ca Deschisu-s-au portile dumnezeiestii pocainte; sa ne apropiem cu graba, curatindu-ne de mancari si de pofte ca niste ascultatori ai lui Hristos, Cel care a chemat lumea intru Imparatia cereasca, zeciuiala a tot anul adunand Imparatului tuturor, ca si Invierea Lui cu dragoste sa o vedem .
Se spune ca se aduce zeciuiala a tot anul, pentru ca, in fapt, adevaratul crestin, cel ce ia in serios chemarea vestii celei bune a postului, stie ca toata vremea postului este de folos si ca nici vatamarile diavolesti nu indraznesc asupra celui ce posteste, ci inca si pazitorii vietii noastre, ingerii, mai cu dinadinsul stau pe langa noi, cei ce ne curatam cu postul; sau ca intrarile si usile cele dinaintea Postului se cer a fi pecetluite de acum si depasite cu infrana-rea si cu iubirea catre Domnul. Usile se deschid, deschizandu-se portile cele mari ale Postului. Precum ne-am lipsit de carnuri si de alte mancaruri multe, asa si de vrajba cea cu aproapele, si de desfrau si de minciuna si de tot raul sa fugim . Astfel de indemnuri pornesc prin glasul Triodului in fiecare zi ce ne apropie de Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Misterul Crucii lumineaza taina Postului.
Cazut, Adam este inaltat iarasi la starea dintai si adus ca ofranda inaintea Jertfelnicului ceresc. Pe Cruce, dumnezeiestile palme intinzandu- i spune o cantare ai impreunat cele mai dinainte osebite, Mantuitorule. i, mijlocind, ai adus ca un dar Tata-lui fiinta omeneasca cea osandita. Pentru acestea laudam prea curata Rastignirea Ta .
Dar, oare, cine le osebise mai inainte pe cele pe care Mantuitorul acum le uneste prin Patima? Adam. Acesta avea drept scop ca, utilizand corect puterile sufletului lui unificatoare, sa uneasca cerul cu pamantul, Dumnezeu cu oamenii si pe om in si-ne insusi. Caci aflat la mijloc, intre Dumnezeu si natura, sufletul are aceste puteri unificatoare intre cele doua lumi: sa realizeze in act unitatea in potenta si unificand, si astfel surprind cele patru diviziuni ale universului: diviziunea omului in bar-bat si femeie; a pamantului in paradis si lumea locuita; a naturii sensibile intre cer si pamant; a naturii create in sensibile si inteligibile si, in fine, cea de-a V-a, cea mai inalta si negraita diviziune, intre creatie si Creator. Acest lucru, neinfaptuit de Adam cel izgonit, este realizat insa de Adam cel nou si inviat.
Textele Triodului devin dense, puternice. Acum la inceput de Post semanam mult, tare mult, cu Adam, pentru ca, de vom plini cele ale Postului, la capatul asteptarii celei mereu pline de viata a Postului, sa semanam cu Hristos Domnul. Dar intre Adam cel cazut si Adam cel inviat se asaza in fata ochiului nostru cuprinsul cel nesfarsit al cetelor cuviosilor si al tuturor sfintilor barbati si femei care au stralucit prin sihastrie, cum ne spune Sinaxarul sambetei care tocmai a trecut. Acestia trebuie sa ne fie modelul deplin de urmat. De aceea sunt asezati in sambata dinaintea acestei Duminici, a izgonirii lui Adam din Rai. S-ar putea ca modelul perfect al Domnului sa ne inspaimante, sa ne faca a gandi ca este imposibil ca noi sa-l putem atinge. Spre lumi-nare insa ne sunt dati acestia: dovezi ale bunei slaviri a lui Dumnezeu.
La cele desfatatoare ale vietii m-am uitat, vazand cu gandurile cele ce se fac si socotind cele de intristare ale lor, am plans viata oamenilor si numai pe voi v-am fericit, care ati ales partea cea buna, adica a patimi cu Hristos si a petrece impreuna cu El si a canta impreuna cu profetul David: Aliluia ne spunea o cantare a utreniei sambetei. Pe acestia ii luam nu doar ca modele intermediare intre modelul cel mare al Domnului Hristos, ci impreuna cu Maica lui Dumnezeu ii luam sprijin si mijlocire, scut uman si cetate deplina si plina de viata, cantandu-le: Cuviosilor Parinti, in tot pamantul a iesit vestirea faptelor voastre, prin care in cer ati aflat plata lor. Risipit-ati taberele demonilor, ajuns-ati la cetele ingerilor, a caror viata fara de prihana ati ravnit; si acum, indraznire avand catre Domnul, cereti pace sufletelor voastre! Evanghelia Duminicii, pe care tocmai am rostit o, urmeaza a ne pune la inceputul vietii noastre pacatoase pe pamant, cantand dimpreuna cu Adam: Facatorul meu, Domnul, luand tarana din pamant si insufletindu-ma, cu suflare de viata m-a inviat si m-a cinstit a fi stapanitor pe pamant tuturor celor vazute, si locuitor impreuna cu ingerii. Iar Satana inselatorul, luand cu sarpele ca si printr-o unealta, m-a amagit prin mancare si de marirea lui Dumnezeu m-a osebit si m-a dat mortii celei mai dedesubt de pamant. i Tu, ca un stapan si indurat, iarasi ma cheama! Acest iarasi ma cheama are ecou in intreaga durata a slujbelor Triodului: iarasi, aduma in Rai, iarasi ma impartaseste de pomul vietii si al bucuriei, iarasi ma salasluieste in Rai in fapt, sunt cuvinte ale unei ectenii de...
