Vorbirea fratelui Leon Andronic de la nunta de la Goioasa 25 septembrie 1976 In Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Iubiti frati si scumpe surori, asa cum antevorbitorii mei toti au spus si au marturisit, sunteti scumpi si dragi. [Despre] acest cuvant nu mai incape indoiala, caci, unii cu altii simtind []Vorbirea fratelui Leon Andronic de la nunta de la Goioasa 25 septembrie 1976In Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Iubiti frati si scumpe surori, asa cum antevorbitorii mei toti au spus si au marturisit, sunteti scumpi si dragi. [Despre] acest cuvant nu mai incape indoiala, caci, unii cu altii simtind la fel, nu stiu de ce, aproape nu-mi explic nici eu, dar inima noastra, numai cand vedem fetele cunoscute, salta de bucurie si te umpli de o stare sufleteasca inalta pe care n-o putem explica, n-o putem marturisi, n-o putem numi cu un nume. Numai inima care simte reciproc, a unuia si altuia, poate sa inteleaga acest gest de salut, de imbratisare si de sarut duhovnicesc cu cei cu care ne revedem in asemenea imprejurari.

Dragii mei frati, Cuvantul lui Dumnezeu, de la ora opt, de aseara si-i zece si jumatate , s-a tot vorbit, s-a tot spus, s-a tot marturisit. Pe cei care stati in picioare, care ati venit mai la urma, regretand ca nu va putem [pune la dispozitie] la toti banci pe care sa stati, ca sa nu fiti asa de obositi, totusi va rugam in Numele Domnului sa mai aveti putina rabdare si sa-i ascultati si pe fratii care vor mai urma la cuvant, ca fiecare a strans in tolba inimii cateva margaritare din Cuvantul lui Dumnezeu, pe care vor sa le imprastie si sa le prindeti si fratiile voastre; caci Cuvantul lui Dumnezeu este intr-adevar un margaritar.

Dragii mei frati, surori, tineri si batrani, ma adresez tuturor cu cuvintele Parintelui Iosif, care a plecat din mijlocul nostru la 12 februarie 1938 si, cu sase luni inainte de plecarea lui, a spus: Dragii mei frati, nu va intristati ca clipa plecarii mele este aproape . El o simtea. Doar sase luni au mai fost, din septembrie si pana in februarie, cand el a plecat. Zice: Eu ma voi bucura si dincolo de mormant cand voi veti avea Cuvantul lui Dumnezeu Biblia , cartea de cantari si veti veni si la mormantul meu, cand veti putea, ca si acolo sa-L marturisiti pe Domnul . Noi nu putem merge la mormantul lui in fiecare zi, nici in fiecare an chiar (unii n-au fost niciodata si poate nici nu pot merge), dar sa stiti ca Parintele Iosif, cu duhul lui, este prezent in aceasta seara in mijlocul nostru. El este aici! Se bucura de dincolo de mormant de buna oranduiala, de dragostea frateasca, de ravna voastra si de jertfa pe care ati facut-o. Aceasta trambita de chemare a lui de acum cincizeci si trei de ani a pornit pe meleagurile tarii si el prin duhul a vazut ce vedeti fratiile voastre care sunteti aici prezenti. El se bucura de aceasta intalnire a noastra la un prilej de nunta duhovniceasca, fiindca el asta a visat-o in mintea si-n gandul, si-n sufletul lui. Asta a dorit-o el: ca romanul si crestinul sa se dezbaiere, sa se dezlege de carciuma si de toate nelegiuirile in care a trait si sa vina la picioarele Domnului Iisus, si sa traiasca o viata cu El asa cum noi incercam sa dam o pilda lumii de astazi, acelor oameni care n-au gustat cat este de bun Domnul; cat este de dulce Cuvantul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: Mai dulce decat mierea, decat picurul din fagur este Cuvantul Tau in inima mea .

Asa este, fratilor! Dovada ca si voi ati parasit casele, odihna, linistea, ati dat bani pe masina, pe tren, ati ostenit si ati venit aici. Pentru ce? N-ati venit sa mancati si sa beti. Ati venit sa va umpleti sufletele de Domnul Iisus. Voi acum sunteti scolarii Duhului Sfant, dragii mei, asa cum bine au spus vorbitorii dinaintea mea. Voi sunteti elevi noi in scoala cea noua, biblica. Voi ati venit aici sa invatati inca o lectie pe care sa o dati si altora. Voi ati venit aici sa va insusiti cuvintele de aur ale Evangheliei. Voi ati venit aici sa va transformati, sa va faceti din draci, oameni, caci draci am fost i ce erau acei draci care erau in Maria Magdalena, care erau in indracitul din partile acelea? Ce era acela care se bagase in Petru cand i-a spus Domnul: Inapoia mea, satano! , decat drac? i Domnul Iisus a venit sa faca din draci ingeri, sfinti, oameni ai lui Dumnezeu, oameni din Casa lui Dumnezeu. Daca vreo patima inca ne mai stapaneste, pe acest demon trebuie, in seara aceasta, sa-l aruncati si sa-i spuneti: Ajunge cat ti-am facut voia! De acum inainte vreau sa fac voia lui Dumnezeu. De acum inainte trebuie sa-I slujesc lui Hristos. Inapoia mea, satano! .

Fratii mei si surorile mele, tineri si batrani! Noi suntem acesti scolari: unii cu perii albi, de douazeci, treizeci de ani, de patruzeci de ani in aceasta Lucrare; altii sunt numai de cinci, de zece; altii poate sunt numai de doi, trei, iar altii sunt in primul an. Slavit sa fie Domnul ca nu avem numai o clasa, ci sunt mai multe clase. i elevii sunt toti intr-o scoala, dar nu-s toti intr-o clasa, ci incepand din prima clasa pana la ultima. i intre noi la fel este. Dar ne bucuram cand elevii sunt harnici, staruitori la invatatura, nu sunt uituci, ci, din contra, isi noteaza lectiile, raspund la intrebarile profesorului. Dragii mei, profesorul nostru, Domnul nostru, invatatorul nostru, dascalul nostru este Domnul Iisus. Daca noi putem raspunde la toate intrebarile Lui (pe care le-au pus fratii mai inainte): daca suntem asa si asa, si-asa daca Domnul Iisus este cu mine cand eu ma duc in cutare loc, daca deci putem raspunde la toate intrebarile acestea, esti un elev sarguincios, vei primi o nota buna si vei promova clasa. i vei ajunge sa mostenesti viata vesnica pe care a fagaduit-o El. Dar daca te-ai culcat pe urechea ca tu esti un ostas si o ostasita, dar nu ti-ai invatat lectia si te duci nepregatit, vei lua nota patru si chiar si doi si unu, asa cum obisnuiesc profesorii la scoala sa dea. Dragii mei, voi nu aveti de raspuns in fata unor oameni. Nu in fata noastra dati examenul, ci in fata lui Hristos, in fata lui Dumnezeu, in fata cugetului tau, atunci cand esti singur in camaruta ta si cand ti-ai plecat genunchii smeriti, cand ti-ai impreunat mainile si ti-ai ridicat inima si ochii catre Domnul. i daca ai si o icoana in fata, care iti aminteste de Maica Domnului, de Hristos, de Sfantul Gheorghe, de Sfantul Nicolae, de indiferent ce om al lui Dumnezeu, inseamna ca tu iti dai seama si nu te inchini la un idol, cum spun sectarii ca aceea este un idol, ci aceea Il reprezinta pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu; reprezinta pe Tatal, reprezinta pe Duhul Sfant, reprezinta pe Maica Domnului, reprezinta pe oamenii din casa lui Dumnezeu care au trait inaintea noastra o viata sfanta. Deci gresit interpreteaza domnii sectari ca noi ne inchinam la idoli. Este o greseala enorma; ei nu stiu ce se cheama idol. Un idol, inainte, [era cand] se facea un vitel, se facea un [chip] oarecare si oamenii ziceau ca acela este Dumnezeu. Noi nu spunem ca icoana-i Dumnezeu. Noi spunem ca aceea ne aminteste de Dumnezeu: de Tatal, de Fiul, de Duhul Sfant; ne aminteste de Maica Lui si de toti sfintii. i atunci noi nu ne inchinam chipurilor cioplite, cum spun ei, ci ne inchinam lui Dumnezeu.

Dragii mei, ca sa nu lungesc vorbirea mea, vreau sa spun ca asa a pornit Lucrarea Oastei: cu semnul Crucii, cu Biserica, cu preotul, cu Tainele care se marturisesc in Biserica, cele sapte, pe care le administreaza Biserica spre mantuirea noastra. i aici am facut noi scoala aceasta. Parintele Iosif n-a fost decat un om al lui Dumnezeu care ne-a pus Biblia in mana, ne-a improprietarit tara intreaga cu Biblii si noi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, astazi aram si semanam in Numele Domnului. Ceea ce vedeti fratiile voastre astazi este rodul ostenelilor, lacrimilor si sangelui pe care l-a varsat Parintele pentru tara noastra, pentru neamul nostru, pentru fratii nostri care astazi au impanzit tara de la un capat la altul fara sa precupeteasca timpul, libertatea, banii, osteneala si toate jertfele. Acesta-i rodul mult dorit al sufletului Parintelui. i toti inaintasii nostri au calcat pe urmele acestea. i toti cati vor urma de aici inainte tot asa trebuie sa calce pe urmele parintilor nostri, ale inaintasilor nostri. i numai asa vom corespunde cerintelor si dorintei acestui pastor prim-statator care ne-a trasat o cale.

Dragi frati si surori, am sa citesc cateva lectii din cartea Parintelui Iosif unde spune: Ai intrat in Oaste, frate? Vei primi indata atacul lui satan . Ca sa stiti ca noi, cand am intrat in Oaste, am declarat razboi satanei, diavolului si tuturor argatilor lui. A intra in Oastea Domnului inseamna a intra in declaratie de razboi cu ispititorul diavol. Ai intrat in Oaste? , pune intrebarea. Ai intrat cu adevarat in Oaste? Vei avea indata atacul lui satan. Ai intrat in Oaste? Apoi sa stii, dragul meu, ca s-a gatat cu linistea ta de mai inainte. Se vor porni in contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu sa nu te miri de lucrul acesta si mai ales sa nu te sperie. Acest lucru trebuie sa se intample si e firesc sa se intample. Auziti cat de categoric spune Parintele Iosif? Trebuie luptele acestea! Trebuie! Oare de ce? Pentru ca diavolul se vede in primejdia de a-si pierde un credincios. Pana cand omul petrece in faradelegi, are liniste . (Dar e o liniste in ghilimele aici, fratilor. Are liniste .) Diavolul nu se ocupa mai de-aproape cu el. Doarme diavolul linistit, stiindu-l cucerit pentru imparatia iadului. Dar indata ce omul incepe a se trezi la o viata noua, se trezeste si diavolul si misca toate mestesugurile lui, ca sa nu-si piarda credinciosul. Asa e si cu tine. Aici voi spune o mica istorioara pe care cei care ati citit-o o stiti, cei care nu o aflati in seara aceasta:Un diavol aproape somnoros dormea la poarta unei cetati. i in jurul unui credincios (acolo in carte zice a unui calugar ), care se lupta si se ruga zi si noapte, statea un regiment de draci. i intreaba sfantul: Ce-i cu aceasta? i raspunsul a fost urmatorul: Diavolul este asigurat ca toti cei din cetate ii fac voia si el nu mai are mare grija sa privegheze, ca toti ii fac voia. Dar acel credincios care se lupta sa iasa din pacate si din patimi [are] tot iadul in contra lui, caci vine si-l ispiteste.

Asa-i si cu tine. Fratele meu si sora mea, in timp ce mergeai la hora si mergeai la petreceri, si mergeai in lume, si te distrai, nimeni nu-ti spunea o vorba; erai cel mai bun si de treaba om, cea mai buna fata sau fecior. Dar in momentul in care te-ai hotarat sa intri in Oaste, sa fii de-acum un credincios, te si arata cu degetul: Uite, vezi? Asta-i pocaita. L-ai vazut pe asta? Asta-i pocait . i indata incepe sa te vorbeasca de rau. Indata incepe lupta impotriva. Ba chiar fratele tau si mama ta din casa: Da ai innebunit, mai? Da ce-i cu tine? Da esti tanar; da trebuie sa-ti traiesti viata! Vai de mine, ma faci de rusine! . Cum spunea un frate: Cand m-am intors la Dumnezeu, parintii mei au inceput sa planga: Vai de mine, ca mi-am pierdut feciorul. Feciorul meu nu mai e in rand cu lumea. Ma face de ras, ma face de rusine . i-l plangea biata mama pe feciorul care se pocaise. Iata niste lacrimi varsate zadarnic. i ea, inconstienta de faptul ca copilul ei a aflat adevarata cale, incepe sa-l prigoneasca. Ba, am auzit chiar cum o mama si-a batut fiica sa mearga la hora; sa mearga la joc; sa mearga la distractie, ca o face de rusine. Da unde te duci tu cu nebunii aceia, sa canti acolo? Da ce-i asta? Sa-ti inchizi viata? D apoi o lume intreaga e asa! . i cu lucrurile acestea te prigonesc chiar ai tai din casa.

Indata ce omul incepe a trai o viata noua, se trezeste si diavolul si misca toate mestesugurile lui, ca sa nu-si...