Scumpi şi preaiubiţi fraţi!
Ostasii Domnului se agraiesc intreolalta frati si surori . Crestinii cei dintai traiau in dragoste si fratietate evanghelica, de aceea agrairea lor de frati si surori era fireasca. Insa, in curgerea vremii, aceasta agraire s-a stins, pentru ca s-a stins si fratietatea dintre oameni. () Aici vom spune ca agrairea noastra de Frate si Sora se va face fara deosebire []Ostasii Domnului se agraiesc intreolalta frati si surori .
Crestinii cei dintai traiau in dragoste si fratietate evanghelica, de aceea agrairea lor de frati si surori era fireasca. Insa, in curgerea vremii, aceasta agraire s-a stins, pentru ca s-a stins si fratietatea dintre oameni. ()Aici vom spune ca agrairea noastra de Frate si Sora se va face fara deosebire de tagma si ocupatie. i eu, ca preot, sunt frate mai mare al fratilor mei ostasi, pentru ca si Apostolul Pavel se numea un Frate al fratilor crestini. Ba chiar si Mantuitorul spunea ca fratii Lui sunt toti cei ce pazesc cuvintele Lui (Luca 8, 21).
Vom repeta deci: noi, ostasii Domnului, ne agraim intreolalta frati si surori si ne silim sa si traim aceasta agraire. i, prin viata si faptele noastre, sa dam dovada ca suntem intr-adevar frati si surori (Parintele Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului , Ed. O.
D., Sibiu 1996, pg. 225-226).
In acest fel de agraire cum zice Parintele Iosif de frate si sora, se cuprinde toata dragostea in Hristos pe care ne-o aratam unii altora, atunci cand ne zicem: Frate sau Sora. Acest fel de exprimare contine o greutate a dragostei celei adevarate, care izvoraste din Jertfa Crucii Mantuitorului nostru drag. Daca suntem copiii Lui cu adevarat, atunci suntem si frati cu adevarat. Ce valoare avea acest apelativ de Frate si Sora in vremea primilor crestini! i-n vremea primilor ostasi!Dar, azi, eu vad, cu durere, cat de mult s-au diminuat intre noi, cei din Oastea Domnului, aceste apelative de Frate si Sora . Unii dintre noi nici nu ne mai respectam cu aceste apelative de Frate si Sora , ci zicem, ca si cei din lume: Mai , Bai , Tu . Vad asta in general la tinerii nostri. i ii rog pe tineri sa nu se supere cand spun despre ei, caci spun cu mila si durere si nu-i acuz, ci fac doar o constatare. Le este rusine sa-si mai zica intre ei Frate sau Sora. Dar la cei mai multi dintre tineri le este rusine sa se mai si salute cu Slavit sa fie Domnul! E mai la indemana Ceau! Pa! La revedere! etc. Insa nu numai la cei tineri se vede asta, ci si la...
Crestinii cei dintai traiau in dragoste si fratietate evanghelica, de aceea agrairea lor de frati si surori era fireasca. Insa, in curgerea vremii, aceasta agraire s-a stins, pentru ca s-a stins si fratietatea dintre oameni. ()Aici vom spune ca agrairea noastra de Frate si Sora se va face fara deosebire de tagma si ocupatie. i eu, ca preot, sunt frate mai mare al fratilor mei ostasi, pentru ca si Apostolul Pavel se numea un Frate al fratilor crestini. Ba chiar si Mantuitorul spunea ca fratii Lui sunt toti cei ce pazesc cuvintele Lui (Luca 8, 21).
Vom repeta deci: noi, ostasii Domnului, ne agraim intreolalta frati si surori si ne silim sa si traim aceasta agraire. i, prin viata si faptele noastre, sa dam dovada ca suntem intr-adevar frati si surori (Parintele Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului , Ed. O.
D., Sibiu 1996, pg. 225-226).
In acest fel de agraire cum zice Parintele Iosif de frate si sora, se cuprinde toata dragostea in Hristos pe care ne-o aratam unii altora, atunci cand ne zicem: Frate sau Sora. Acest fel de exprimare contine o greutate a dragostei celei adevarate, care izvoraste din Jertfa Crucii Mantuitorului nostru drag. Daca suntem copiii Lui cu adevarat, atunci suntem si frati cu adevarat. Ce valoare avea acest apelativ de Frate si Sora in vremea primilor crestini! i-n vremea primilor ostasi!Dar, azi, eu vad, cu durere, cat de mult s-au diminuat intre noi, cei din Oastea Domnului, aceste apelative de Frate si Sora . Unii dintre noi nici nu ne mai respectam cu aceste apelative de Frate si Sora , ci zicem, ca si cei din lume: Mai , Bai , Tu . Vad asta in general la tinerii nostri. i ii rog pe tineri sa nu se supere cand spun despre ei, caci spun cu mila si durere si nu-i acuz, ci fac doar o constatare. Le este rusine sa-si mai zica intre ei Frate sau Sora. Dar la cei mai multi dintre tineri le este rusine sa se mai si salute cu Slavit sa fie Domnul! E mai la indemana Ceau! Pa! La revedere! etc. Insa nu numai la cei tineri se vede asta, ci si la...
