Pastorul si oaia cea neascultatoare Imi tot vorbesti despre un Dumnezeu bun si iertator, zicea un om catre un cineva din Oastea Domnului dar uita-te in lume, ca nu ne mai slabesc loviturile si bataile Lui. Ostasul a raspuns foarte cuminte, astfel: Cand o oaie iese din turma si isi face de cap, []Pastorul si oaia cea neascultatoare Imi tot vorbesti despre un Dumnezeu bun si iertator, zicea un om catre un cineva din Oastea Domnului dar uita-te in lume, ca nu ne mai slabesc loviturile si bataile Lui.

Ostasul a raspuns foarte cuminte, astfel: Cand o oaie iese din turma si isi face de cap, ce face pastorul? Fluiera dupa ea si o striga pe nume, dar oaia n-asculta. O ameninta cu batul, dar n-are grija. Zvarle cu ceva dupa ea, dar oaia si mai mult se departeaza. Pe urma trimite cainele dupa ea, care o inhata, o supara si o musca. Abia dupa aceasta suparare, oaia se intoarce inapoi.

Asa e, frate draga, si cu noi. Domnul, Pastorul cel Mare si Bun, a incercat prin multe si felurite chemari dulci sa ne intoarcem inapoi din rautati, in turma Lui cea binecuvantata. Dar noi n am vrut sa ne intoarcem. De aceea a trimis asupra noastra necazuri si urgii care ne impresoara si ne musca din greu, incercand sa ne intoarca in turma Lui cea sfanta. Vai de cei care nici acum nu inteleg si nu asculta glasul si chemarile Scumpului nostru Pastor!Doua grauntePe urma unui semanator, doua graunte se intelegeau astfel: Vezi tu, surato, grai un graunte ra mas neacoperit de pamant, pe tine te-a ingropat grapa semanatorului. Eu insa ma desfatez acum in lumina soarelui, iar tu zaci ingropata in intuneric.

Dar in clipele cand astfel cuvanta, sosi o cioara si il inghiti. Grauntele cel ingropat, in schimb, nu peste mult iesi afara si rodi un spic frumos de grau.

Doamne, mai bine ne tine ingropati in incercari, decat sa ne fure pasarile cerului (Luca 8, 5).

Toate uneltele ies din lovituriAti observat, desigur, ca orice obiect, orice unealta iese din lovituri, iese dintr-un fel de su ferinta.

Spre pilda, cate lovituri nu primeste fierul pana ce iese din el o sapa, un fier de plug, un lant sau alta unealta folo sitoare! Cate lovituri de ciocan nu primeste pana si cuiul cel mic pana ce iese din el un lucru de folos!Cate lovituri nu pri meste si lemnul pana se face din el o usa, un scaun etc!Cu cat un obiect e mai pretios, cu atat au fost mai multe loviturile din care a iesit. Pe calea aceasta sunt si crestinii cei adevarati. Crestinii cei vii si adevarati ies si ei din lovituri; ies din focul si cuptorul suferintelor.

Toti crestinii cei adevarati trec prin lovituri si suferinta, ca sa devina uneltele Domnului. Vasele cele alese ale Domnului, de regula, ies din focul suferintelor.

Stati linistiti!Cand Domnul i-a scos pe israeliteni din Egipt si i-a pornit spre Canaan, ajunsera israelitenii in fata Marii Rosii. Grea incercare!In fata lor erau valurile marii, iar indaratul lor sosea Faraon cu oastea. Atunci Domnul a zis: Stati linistiti! (Iesire 14, 20). In fata lor statea moartea, dindaratul lor sosea moartea si totusi, in aceste clipe grele, Domnul le-a zis: Stati linistiti!. Aceasta este credinta cea tare si vie, cand stam linistiti in fata oricarei incercari. O data cu incercarea vine si binecuvantarea. Deci nu va temeti, fiti linistiti!Am inchis calea cu spiniDe cand eram un gospodar la tara, imi aduc aminte ca aveam un loc peste care oamenii faceau o cale scurtata (cale fara de lege). Am incercat in multe feluri sa opresc aceasta cale. Am scris pe o tablita: Trecerea oprita, dar oamenii au aruncat tabla cat colo. Am sapat un sant, dar oamenii trecura si peste el. Pe urma, am plantat in calea oamenilor spini si umblarea a incetat.

Eu vad azi un adanc inteles in aceasta cale oprita cu spini. Cand omul apuca pe calea cea fara de lege, pe calea faradelegilor, Domnul incearca in multe feluri sa-l opreasca din acest drum al pierzarii. Cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul Evan gheliei, ii striga omului: Opreste-te din calea asta, opreste-te din calea faradelegilor!, dar omul nici habar n-are de aceasta oprire.

Domnul S-apuca atunci...