A vorbi despre fratele Popa Petru, prea putin ne pricepem noi si prea putin cunoastem. De exemplu, fratele Traian Dorz a scris poezie, a scris proza A scris. i eu, cand ma duceam pe la el, nu-l intrebam prea multe, pentru ca ii citeam meditatiile si imi era suficient. Din scrisul unui om poti sa []A vorbi despre fratele Popa Petru, prea putin ne pricepem noi si prea putin cunoastem. De exemplu, fratele Traian Dorz a scris poezie, a scris proza A scris. i eu, cand ma duceam pe la el, nu-l intrebam prea multe, pentru ca ii citeam meditatiile si imi era suficient. Din scrisul unui om poti sa mai intelegi putin si din partile ascunse ale lui desi fratele Traian s-a deschis total in ceea ce am avut noi nevoie sa stim. Ce nu prea cunoastem despre el sunt lucrurile care ne depasesc pe noi, in sensul celor spuse de Sfantul Pavel: Cunosc un om in Hristos care a fost rapit pana la al treilea cer Daca a fost asa daca a fost asa nu stiu . Acestea nu se pot spune.

Dar fratele Popa Petru, sigur, a fost un om deosebit, ca toti trimisii lui Dumnezeu. Exista in istoria omenirii cate o fereastra in care Dumnezeu investeste exact acolo. Spre exemplu, la plinirea vremii , Mantuitorul n-a venit singur. Totul era pregatit pentru vremea aceea. Au venit mai inainte parintii Maicii Domnului; au venit inainte parintii Sfantului Ioan Botezatorul; apoi Sfantul Ioan Botezatorul. Au fost trimisi, tot in vremea aceea, Sfintii Apostoli; Sfantul Apostol Pavel. Deci, a fost o vreme, a fost o fereastra in istorie. Nici mai devreme, nici mai tarziu, ci exact pentru atunci cand a trebuit au fost si oameni pregatiti.

Fratele Traian vorbeste mereu despre saltul care s-a facut de la Sfantul Ioan Gura de Aur la Parintele Iosif. Nici Parintele Iosif, cand a venit, n-a venit singur. i el a venit exact la timpul potrivit. Daca venea mai inainte, nu avea loc; si la fel, si mai tarziu.

In perioada imediat urmatoare, se naste fratele Traian. Omul potrivit, exact la timpul potrivit. Fratele Traian, daca venea mai tarziu, nu mai avea rost. El a fost pentru vremea aceea de atunci. tiu ca fratele Traian spunea: Scriu pentru vremea cand nu va mai fi timp de scris si nici nu va mai avea cine sa scrie .

Asa ca, odata cu Parintele Iosif, odata cu fratele Traian, au venit si cei pe care ii cunoastem noi, cu care am fost contemporani: fratele Popa Petru de la Saucani, fratele Popa Petru de la Batiz, parintele Gavris, parintele Vladimir fratele Pavel Malita pe vremea Parintelui Iosif au fost ofiterii Oastei, care au ridicat schele, au facut ceva pentru inaintarea Lucrarii. Daca, in timp, s-au inlaturat, e adevarat; dar au fost oameni potriviti pentru atunci.

De aceea spun ca fratele Popa Petru de la Sau cani a fost o persoana care a venit exact in vremea aceea si exact in zona aceea a Beiusului. A fost un suflet mai aparte, mai apropiat de sufletul fratelui Traian; de aceea zic ca a vorbi despre el e mai dificil.

Era o fire mai inchisa nu prea spunea el ce-l durea Odata imi zice Viorica, fiica sa: Frate Vis, intreaba-l fratia ta, ca noua nu prea ne spune i stim ca sufera.

Era ca cel din proverbul acela: Unul spune tot ce-l doare, / altul tace pana moare . N-a fost omul care sa se planga. Numai daca reuseai sa-l urmaresti indeaproape si sa-i urmaresti gandul dincolo de ceea ce spunea, atunci puteai sa intelegi cate ceva din viata lui. Toti oamenii sunt unici, dar a vorbi, cat de cat, de oamenii acestia care sunt asa de deosebiti, trebuie sa ai si tu un anumit nivelAstazi s-au dus personalitatile a trecut vremea lor. Acum nu mai e nimeni autoritar in adunare; nu mai gasesti pe cineva la care sa te duci cu inima deschisa, sa-i spui, sa-l intrebi, de la care sa afli Inca din vremea copilariei mele, in casa noastra se faceau adunari. Adormeam in adunare, in cantare ma trezeam in adunare, in cantare. i nu stiu ce s-a intamplat, ca poeziile fratelui Traian m-au fermecat. Mi-am inchipuit ca el trebuie sa fie un supraom. Imi inchipuiam locurile acelea de pe-acolo niste locuri ca-n povesti i visul meu a fost sa ajung prin acele locuri. i, cam prin 1968, am ajuns. Cand am intrat prima data in gara din Oradea, imi inchipuiam: Pe aici a trecut fratele Traian a stat pe banca asta ; apoi in tren, ma gandeam: i el a stat in compartimentul asta, cum stau si eu aici . Am ajuns la Beius, la fratele Nicolae Ile, si de-acolo am luat adresa fratelui Popa Petru si am plecat la Saucani. L-am intalnit la fratele Ioanea, cu care lucra impreuna. Imi amintesc ca asa l am vazut prima data: un om maruntel, robust, muncitor, care muncea foarte greu; era imbracat ardeleneste, taraneste, cu opinci tacut. Multe nu prea am discutat cu el atunci. Asta a fost prima intalnire.

Copia si el, scriind de mana, din caietele de poezii ale fratelui Traian. Invata foarte repede melodiile si, la orice adunare pe unde trecea, venea mereu cu cate o cantare noua, dintre cele pe care le avea scrise in caietul lui de cantari. O amintire foarte draga de-atunci de la prima noastra intalnire mi-a ramas despre lucrarea fratelui Traian Prietenul tineretii mele, cea dintai din seria Cugetari Nemuritoare. Atunci am vazut prima data si mi-a dat si mie caietul cu aceste cugetari, pe care l-am copiat si eu de mana dupa aceea.

Apoi au continuat intalnirile noastre. In fiecare concediu, pe timp de iarna, mergeam la bai la Felix. i de acolo, seara de seara, ne intalneam la adunari in zona. Era omul care avea grija de adunarile mici. Cerceta adunarile mici, de trei, patru, cinci suflete. Trecea, in vizita, pe la frati sau surori care erau mai izolate. i ma lua cu el.

In adunare, nu l-am auzit niciodata sa aiba o vorbire pe care sa o mai fi spus si la o alta adunare. Asta facea sa fie o placere sa fii cu el in adunare de fiecare data si sa-l asculti. Nu te plictiseai, pentru ca stiai ca vei auzi mereu lucruri noi de la el. i le avea. In adunare era foarte disciplinat, foarte sever. Chiar daca toata ziua muncea din greu, seara, la adunare, niciodata nu l-am vazut motaind. Severitatea lui era si cu privire la pozitia pe care trebuie sa o ai in adunare. Spunea ca nu se sta oricum. Mi-a zis: Odata eram foarte obosit la o adunare si m-am sprijinit cu cotul de masa. Dar fratele Traian mi-a facut observatie, spunandu-mi: Frate Petre, nu asa se sta in fata Domnului . De atunci m-am lecuit .

Sursa lui de inspiratie era Biblia. i de fiecare data avea de spus lucruri foarte importante si foarte necesare. El totusi ducea cu el o suferinta ascunsa. i din suferinta vine inspiratia si tot asta intretine si sensibilitatea unui suflet. El era o fire foarte sensibila.

Cand vorbim de oamenii acestia, vorbim de lucruri duhovnicesti, nu vorbim de latura lor pamanteasca. Trimisii lui Dumnezeu nu sunt din lume cum spune Domnul Iisus in rugaciunea Sa din Ioan 17, ca: lumea va uraste pentru ca nu sunteti din lume . Pe oamenii acestia nu i-au preocupat lucrurile pamantesti, ci lucrurile duhovnicesti, lucrurile de sus. In toate intalnirile pe care le-am avut cu el, niciodata n-am discutat despre lucrurile pamantesti; de munca lui, ca-i grea, de familia lui, de probleme Niciodata, niciodata! L-am simtit aproape si eu, dar cred ca si el m-a simtit foarte aproape (se vede din scrisorile pe care mi le-a trimis). Chiar de la prima noastra intalnire ne-am legat sufleteste foarte strans. i ori de cate ori rostesc numele fratelui Popa Petru, nu-mi pot opri lacrimileAm fost contemporani cu niste sfinti. Oamenii acestia n au fost oameni obisnuiti. Noi zicem astazi ca trebuie sa fi fost fericiti cei care au trait in vremea Sfantului Pavel, in vremea Sfintilor Apostoli ca i-au cunoscut, ca au fost impreuna cu ei Dar iata ca chiar noi am fost contemporani cu astfel de sfinti. Iar responsabilitatea asta e foarte mare pentru...