Multumim din toata inima Bunului Dumnezeu pentru ca El ne-a ajutat ca sa ajungem pana aici, in acest loc al intalnirii cu El. i sa-L rugam pe Domnul sa ne dea putere sa intelegem tot ce s-a spus de aseara si pana acum, caci s-ar putea intampla ca pana deseara sa nu mai fim pe []Multumim din toata inima Bunului Dumnezeu pentru ca El ne-a ajutat ca sa ajungem pana aici, in acest loc al intalnirii cu El. i sa-L rugam pe Domnul sa ne dea putere sa intelegem tot ce s-a spus de aseara si pana acum, caci s-ar putea intampla ca pana deseara sa nu mai fim pe aici, pe pamant; si sa ajungem cu totii sa ne impacam cu El.

Faca Dumnezeu ca, in ziua de astazi, cu adevarat sa fim uniti cu El si dupa ce ne vom desparti de aici, inarmati cu tot ce ne da El si cu ce a dat El copiilor Lui, sa putem face fata tuturor duhurilor rele care misuna in mijlocul nostru si care cauta sa ne tulbure. Care cauta sa ne dezbine si care cauta ca sa ne dea alte indrumari, sa ne ia preocuparea rugaciunii, a jertfei si a postului, si a pocaintei. i care ne soptesc necontenit ca starea dupa ce am facut legamantul este buna. Ca nu mai e nevoie sa mai faci nimic, ca starea pe care o ai este buna, ca mergi bine. Diavolul se bucura atunci, nu se tulbura cand astfel de credinciosi vin la adunare. Nici nu se tulbura cand facem un astfel de legamant. El se tulbura numai atunci cand vede ca, din clipa in care am facut legamantul, devenim intr-o mai stransa legatura cu Dumnezeu, zi si noapte.

Diavolul se apropie de predicile noastre zi de zi Cum s-a apropiat de noi in fiecare zi. i cum s-a apropiat si de mine. Diavolul s-a apropiat si de cantecele noastre. Nu fuge cand cantam. Dar ori de cate ori mergem in genunchi si in lacrimi spre Cruce, diavolul se ingrozeste, caci este locul unde el nu se poate apropia niciodata.

Cine si-ar fi putut da seama ca, prin Cruce, Hristos va izbavi neamul pierdut? Prin lemnul de blestem va aduce Hristos mantuirea. Sa atarne pe lemn toti oamenii rai si ticalosi. Cine si-ar fi putut da seama ca lemnul purtat de un Om plin de sange si de rani, urcand Golgota, va fi arma care va ucide pentru totdeauna?Cine si-ar fi putut da seama ca acest Lemn urcat sub povara pana sus este lemnul pe care Sangele lui Hristos se va varsa si care va fi sfintit devenind altarul mantuirii lumii intregi?Dar, ca sa ajunga la Golgota, priviti la Pretul dat!Asa cum stam noi aici, au stat trei fiinte in fata lui Dumnezeu. Capetele le erau aplecate si apoi Dumnezeu S-a uitat in ochii lor. i Cuvantul Lui, fara sa fie rostit, le-a grait prin privire: Nici de un lucru pe care l-am facut nu m-am bucurat ca de tine, Adame si Eva. Erau minunati ingerii si M-am bucurat cand i am facut. Dar cand v-am facut pe voi, imediat M-am bucurat, caci numai voi ati fost chipul si asemanarea Mea. Ce v-a lipsit voua aici? V-am dat totul in mainile voastre Priviti-Ma pe Mine si priviti sarpele! Uitati-va si vedeti ce v-a dat el, ce rasplata v-a dat? Marul? Zeci de mii de mere ati avut aici in Eden.

Priviti si vedeti! Eu nu va spun, dar veti gusta voi peste cateva clipe dezastrul despartirii de Dumnezeu . i au urmat blestemele asa cum le stiti. Din momentul cand au pasit afara din gradina Edenului, si-au dat seama de grozavia despartirii de Dumnezeu. Indurerati parca, ii vedem ca se uita inapoi, dar la poarta era deja ingerul cu sabia invapaiata i cum, suntem pierduti pentru totdeauna?De dupa sabia invapaiata, priveau cu lacrimi doi ochi ochii lui Dumnezeu: Nu, Adame! Nu pentru totdeauna, dar vor trece acolo si milenii pana cand voi veti reveni inapoi. Ori de cate ori veti cadea, sa va amintiti ca sarpele a reusit sa va desparta de Mine O, sarpe, ai reusit sa-i smulgi de langa Mine! Dar nu uita, sarpe, ca va veni o zi cand aceasta femeie femeia cea slaba si samanta ei va zdrobi capul tau, sarpe! Cu tine am terminat, sarpe! Astazi este pecetluita osanda ta pentru totdeauna. Nici lacrimi, nici jertfe nu te mai pot aduce si ridica in ochii Mei, sarpe. Ca, daca n-am spus nimic cand ai rupt a treia parte din ingeri, sa stii ca pentru om, care este lumina Ochilor Mei pentru om nu te iert, sarpe! i voi, [le-a zis celor doi], priviti spre ceruri, ca, daca veti fi langa Mine, indurarea Mea va va insoti mereu. i asa a fost. Cand spinii si lacrimile, si durerile patrundeau adanc, Dumnezeu a fost in permanenta langa El, langa Fiul Sau cel Sfant.

Timpul este scurt si eu ma voi referi numai la un aspect al acestei indurari a lui Dumnezeu.

Poate sora care a trecut la Domnul desi noi nu stim, ca nu am stat de vorba cu ea si-a facut planuri minunate si poate am fi vazut-o si pe ea in coltul acela sau in celalalt. Cata bucuria ar fi avut peste cateva luni, ca sa-si vada si ea fiica imbracata in mireasa, cum este astazi Veronica. Dar planul lui Dumnezeu a fost altul. i, dintre toate planurile, numai planul lui Dumnezeu se implineste, nu ale noastre. Cate planuri murdare nu mi-am facut eu in viata si mi-am inchipuit, dupa ce mi-am stors mii de lacrimi si am alergat in toata tara aceasta, mi am inchipuit ca am atins desavarsirea si nu trebuie altceva decat Dumnezeu sa-mi dea Mana. Dezastrul in care am ajuns era mare si nu ma mai puteau ridica decat lacrimile fratiilor voastre si puterea Mantuitorului de pe Golgota. i sora noastra si-a facut planuri. Dar, in timp ce si-a facut planul, iata planul lui Dumnezeu. Cat de bucurosi trebuie sa fiti voi din familie: sora e intinsa jos pe pamant, dar sufletul ei este viu. Nu va tulburati! Daca nu a luat parte la nunta aceasta, ea are dreptul sa fie prezenta la Nunta Cealalta, prin Hristos.

Dragii mei, de pe munte coboara un om. Ajunge jos. Priviti pe fata lui, ca nu-i este rusine ca este cu oile. Se uita in stanga si in dreapta si, spre uimirea lui, vede niste flacari invaluind rugul. Se uita si nu intelege Moise, apropie-te! De cand ai fugit din casa lui Faraon, tu ai crezut ca ti-ai salvat viata. Ai fugit, nu cumva sa te tradeze israeliteanul (fratele) egipteanului. Moise, nu esti scapat, caci de tine se leaga toti fratii tai. Asculta biciuirile, asculta mii de mame cum sunt sfasiate. Tu trebuie sa te duci, caci de tine Ma voi folosi sa-i scoti de acolo, din Egipt. Doamne, ma cutremur, ca nu am decat bata de cioban. Doamne, si sunt balbait, nu pot deschide gura sa spun o fraza. Mi-e rusine sa deschid gura fata de sotie si fata de cei din casa Cum sa ma trimiti Tu pe mine, atunci, tocmai in casa lui Faraon, la care am crescut si stiu ce intelepti are? Nu le pot vorbiIn fata Domnului Dumnezeu nu conteaza gura, picioarele, ca acela de care vrea sa Se foloseasca Dumnezeu va primi ochi, daca nu are, va primi picioare, daca nu le are, va primi brate, daca nu le are.

A lasat Moise toiagul si turma de oi si s-a dus la palatele lui Faraon, la care a crescut.

Mii de brate se ridicau spre Moise omul de la palat care l-a salvat pe un frate cazut sub funia unui egiptean Oare ce-o fi vrand Moise? Moise merge in mijlocul lor si le spune: Suntem salvati! Nu veti mai sta in tara asta. Voi, mamelor, nu va mai trebui sa nasteti cu groaza de frica egiptenilor. Dumnezeul Cel care mi S-a aratat in rugul de foc Cum Il cheama? A strigat poporul. Eu sunt cel ce sunt ! Acum nu ne mai ramane altceva de facut decat sa asteptam implinirea planului Lui.

Cat de minunat a fost acest plan! Moise a fost ales sa implineasca acest plan. Unii oameni fac o foarte mare greseala cand afirma si spun ca noi suntem toti alesi. Intr-adevar, Dumnezeu Se foloseste de fiecare in parte si noi suntem totul pentru bucuria Domnului: Pentru tine, dau popoare intregi Dar sunt unii oameni de care Dumnezeu Se foloseste in chip deosebit. Acesti oameni sunt oameni de jertfa. Daca un frate trebuie sa marturiseasca aici, in fata voastra, daca o sora trebuie sa spuna o poezie apoi acestia, cu o saptamana inainte, zi si noapte, sunt pe baricade. N-au hrana, n-au mancare, n-au odihna. Acestia sunt sfintii si alesii, si trimisii lui Dumnezeu. i pe acestia noi nu stim sa-i pretuim.

Toate popoarele isi pretuiesc domnitorii lor. i copiii la scoala vorbesc cu lacrimi in ochi despre faptele lui tefan cel Mare. Toate Bisericile ii ridica in slava pe patriarhii lor. i pe sfintii nostri din Lucrare i-am lasat de-o parte atata timp, in timp ce, dezbinati in cete mici, ne-am inchipuit ca noi suntem totul. Iar pe oamenii de care s-a slujit Dumnezeu i-am neglijat.

Am auzit un cuvant: Sa ne unim A se uni inseamna a fi un gand si o inima. A se descoperi locul, mijlocul, nucleul de unde Dumnezeu raspandeste totul. i-L putem gasi numai prin Duhul lui Dumnezeu.

Permiteti-mi, intr-o mica paranteza, sa relatez un caz vazut de mine: Eram in Cluj, in 1942, si la un episcop a intrat o femeie, pe Calea Motilor Tremura de frig, era vanata de frig si strangea un copil in brate i a intrebat-o un preot inainte de a intra: Probabil ca dumneata ai gresit. Aici nu-i spital pentru copii. Ce cauti aici? i nici nu-i zi de primire astaziFemeia, tremurand, cu copilul in brate, muta copilul de pe un brat pe celalalt si zice: Domnule parinte, sa nu acuzati pe oamenii cei necajiti, ca ei nici nu mai stiu pe ce lume traiesc. Ei nici nu stiu, cand ajung in fata doctorului, de ce au venit; uita ce sa spuna Durerea lor e greaDurerea lor este extraordinar de grea si de adanca, nu se poate masura in cuvinte, ci numai in suspine grele, in lacrimi care curg, in somn ce nu mai vine, in zvarcoliri dureroaseA intrat preotul la episcop si s-a inapoiat la femeie si a chemat-o inauntru. Dar, cand a vazut sarmana femeie felul cum erau imbracati, hainele scumpe, stralucitoare, cu fir de aur cusute a inghetat parca pe loc si gura i s-a inclestat. Dar vorbeste odata, femeie!A aratat numai copilul care era dezbracat Gestul ei voia sa spuna ca nu are cu ce sa-l imbrace, ca moare de frig si de foame. Salvati-mi copilul! Dar nu putea rosti nici un cuvant Lacrimile si plansul ii puneau un nod in gat, facand-o sa hohoteasca. Daca nu ai nimic de spus, altul la rand! i a iesit femeia cu ochii in lacrimi, strangand copilul la piept Nu se gasea acolo nimeni sa-i inteleaga durerea cea adancaScumpii sufletului meu! Cat sunt de frumosi si de binecuvantati oamenii lui Dumnezeu cei adevarati! Duceti-va la ei si cautati-i, ca doar ei va simt durerile, doar ei plang cu cei ce plang. De mana lor nu se leaga nici banul, nici averea, nici lacomia, nici imbracamintea stralucitoare Ei uita si de mancare pentru ei insisi. Cand te uiti la ei, vezi cum se umple fata lor de o lumina cereasca, cum tresalta pieptul lor de bucurie ori de cate ori au prilejul sa faca un bine. Acesti oameni nu mai sunt ei insisi, desi au ca si noi maini, picioare, au ochi, au urechi, sunt ca niste ingeri ai lui Dumnezeu si [plini] de puterea lui Dumnezeu. i, daca noi am avut nevoie de astfel de oameni, astazi ni i-a dat Dumnezeu si sunt printre noi.

Sa ne ajute Dumnezeu si sa ne dea putere sa-i recunoastem. i noi sa ne luptam din rasputeri, ca nu exista nici unul dintre noi care sa nu aiba partea lui [de la] Dumnezeu, talanti. Nenorocirea este ca noi nu ne lasam calauziti de Duhul lui Dumnezeu deplin si de aceea nu vedem cum trebuie, nu iubim cum trebuie. N-avem pace cum trebuie. Noi ne inchipuim ca, daca vorbim frumos, daca cunoastem frumos si daca avem multa vechime in adunare, am rezolvat totul. titi ce dovedeste greseala noastra?Faptul ca ne tulburam asa de repede.

Faptul ca n-avem liniste si n-avem pace.

Faptul ca alergam si intr-un loc, si-n altul.

Faptul ca punem la indoiala daca e Biserica buna sau nu.

Faptul ca punem la indoiala daca Lucrarea e buna sau nu.

Toate acestea arata clar ca in inima noastra este un razboi al duhurilor rele, si ca trebuie sa venim la Hristos, Care sa le alunge si sa linisteasca marea tulburata si framantata. Ca si atunci cand pluteau cu barca si era s-o inghita valurile.

Ce frumos va fi cand Domnul va linisti valurile vietii noastre! Suntem asa de fericiti ca ne-am facut o casa! Suntem asa de fericiti ca am rezolvat s-o mobilam frumos, sa avem masina, sa avem bani. Zice lumea ca aduna bani albi pentru zile negre . Dar la urma va veni o zi cand va vedea ca nu au nici o valoare toate acestea.

Haidem, in acest loc, sa ne impodobim casa inimii!Doamne, casa inimii mele nu are o temelie sigura. Sau are o temelie subreda. Rugaciunea mea nu este rugaciune. Milostenia mea nu este milostenie. Vino Tu, Doamne, si da-mi putere. Ca sa Te pot intelege, am sa ma las lucrat de Tine si sa te poti folosi de mine nu unde vreau eu, ci unde vrei Tu si cum vrei Tu.

Acesta este ultimul fragment din viata lui Moise, de care vreau sa ma leg. Moise s-a urcat pe munte Cine si-ar fi putut da seama ca poporul Israel, care a castigat experienta in Egipt si pana la Muntele Sfant prin atatea razboaie [purtate] cu toti acei care se luptau cu el nu va castiga lupta? Nimeni nu si-ar fi putut da seama, daca ar fi fost intrebat: Cum vor fi luptele? . Ei nu si-au dat seama, dar spre apusul soarelui i-a luat groaza, dragii mei. Israelul a inceput sa slabeasca si vrajmasul sa-i copleseasca. Poporul nu stia care-i motivul. Tot timpul cat s-au luptat ei, Moise avea mainile ridicate inspre cer. De la o vreme, Moise a obosit si nu a mai putut sa tina bratele ridicate; si le-a lasat in jos, i-au cazut obosite.

Dupa ce au constatat ca puterea de biruinta a poporului sta in cele doua brate ale lui Moise, in bratele rugaciunii, bratele mijlocitorului, atunci Aaron si Hur si-au dat seama de greseala pe care-au facut-o ca l-au uitat pe Moise, ca au uitat aceste brate. i, cand s-au dus si au vazut ca bratele lui Moise tremurau, ca el nu le mai putea ridica, [Aron] a strigat: Hur, ridica tu bratul stang, ca eu il ridic pe cel drept . i Moise si-a lasat bratele ridicate si atunci poporul care era in lupta s-a luptat unul contra zece. Nici nu s-au slobozit umbrele noptii, ca poporul a si biruit.

Atunci Moise, cu lacrimi in ochi a multumit si lui Aaron, si lui Hur, iar oastea poporului lui Dumnezeu a plecat biruitoare inainte.

Dragii mei, sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa-i cunoastem pe alesii lui Dumnezeu.

Fratilor, va rog din toata inima sa intrebati familia, pe copii si pe fratele, peste o luna sau peste doua luni de zile, atunci cand sora Veronica nu va mai fi in casa intrebati-i atunci cine a fost sora. Numai atunci, dupa ce pierzi o valoare, iti dai seama de adevarata ei importanta si pretuire. Dupa ce noi nu vom mai avea...