Duminica a IV-a a Sfântului şi Marelui Post; a Sfântului Ioan Scărarul
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula Desigur ca nu acestea-s cuvintele Scripturii. Textul pe care Evanghelia zilei acesteia iarasi praznic ni-l pune la indemana se afla in capitolul 9 al Evangheliei dupa Marcu (17-32). Inca un tata. i inca un fiu. i iarasi Fiul Tatalui, Care, prin dumnezeiasca lucrare, repecetluieste sfintenia relatiei dintre []Pr. conf. univ. dr. Constantin NeculaDesigur ca nu acestea-s cuvintele Scripturii. Textul pe care Evanghelia zilei acesteia iarasi praznic ni-l pune la indemana se afla in capitolul 9 al Evangheliei dupa Marcu (17-32). Inca un tata. i inca un fiu. i iarasi Fiul Tatalui, Care, prin dumnezeiasca lucrare, repecetluieste sfintenia relatiei dintre tata si fiu in istoria mantuirii subiective. Ceea ce ne intereseaza astazi este insa legat de o taina mai adanca decat simpla paternitate. Evanghelia aceasta este asezata in acelasi capitol indata dupa doua mari vestiri adresate de Hristos lumii: Schimbarea la Fata (Mc 9, 2-10) si o a doua vestire, a Patimilor (Mc 9, 11-13), cele doua icoane care impun necesitatea rostirii acestei pericope in Post. Caci este nevoie sa intelegem deopotriva slava Invierii dinainte de Inviere, care lumineaza chipul Dumnezeului Intrupat si valea adanca a Patimilor prin care El trece, pentru ca, Tabor sa se faca lumea intreaga si, in contextul acelei intelegeri, sa adancim vindecarea pruncului demonizat din pericopa zilei.
Radiografierea dramei fiului este cat se poate de clara, asa cum numai un tata o putea face: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. i, oriunde il apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. i le-am spus ucenicilor Tai sa-l scoata, dar ei n-au fost in stare (Mc 9, 17-19). Dupa toate rigorile medicinii, starea convulsiva a fiului omului acestuia arata o grava afectiune, aproape netratabila la vremea trecerii lui Iisus Hristos prin ara Sfanta, cum pana astazi ea este greu tratabila si greu identificabila ca atare. i-apoi era o boala umilitoare, zbaterile acestea uratind, indurerand creatia si pe Creator. Aici este marea putere a Domnului Hristos. Sa identifice corect nu doar boala, ci fundamentul ei neomenesc, fundament care se-asaza sub fundamentul oricarei boli, lucrare in parte a celui care uraste si intristeaza lumea.
De aceea, trebuie privit in acest context al straluminarii taborice si al rodirii prin Patima in Inviere a Domnului nostru Iisus Hristos intregul episod al vindecarii, exorcizarii de boala, daca vreti. Caci, in fond, taina ce se descopera in reactia lui Hristos este taina Bisericii, aceea care, spre deosebire de momentul de-a tunci, avand pe Hristos ca fundament si pe Apostoli continuatori, nu mai poate lasa fara solutie practica pe nici unul dintre cei care-si marturisesc credinta.
Intr-un volum de dogmatica, dedicat demonologiei (Teologia Dogmatica si simbolica, IV, Demonologia, Ed. Bizantina, 2003, p 158), profesorul Hikolaos Matsoukas spune: Lumea este creata din iubire, si Biserica, ce se intinde in limitele coplesite de lumina Imparatiei lui Dumnezeu precum in cer asa si pe pamant , traieste si se misca din iubire, iar tainele Bisericii, precum camarile inimii, precum ramurile copacului si mladitele vitei, intruchipeaza insusi trupul lui Hristos din iubire. Cu alte cuvinte, iubirea devine tesutul unificator al oricarei relatii sociale sau interpersonale a membrilor trupului comunitar si, in cele din urma, imbogateste teologia harismatica insasi. Sfintele Taine ii hranesc pe membrii Bisericii, daruiesc iertarea pacatelor precum minunile lui Hristos, care sunt,...
Radiografierea dramei fiului este cat se poate de clara, asa cum numai un tata o putea face: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. i, oriunde il apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. i le-am spus ucenicilor Tai sa-l scoata, dar ei n-au fost in stare (Mc 9, 17-19). Dupa toate rigorile medicinii, starea convulsiva a fiului omului acestuia arata o grava afectiune, aproape netratabila la vremea trecerii lui Iisus Hristos prin ara Sfanta, cum pana astazi ea este greu tratabila si greu identificabila ca atare. i-apoi era o boala umilitoare, zbaterile acestea uratind, indurerand creatia si pe Creator. Aici este marea putere a Domnului Hristos. Sa identifice corect nu doar boala, ci fundamentul ei neomenesc, fundament care se-asaza sub fundamentul oricarei boli, lucrare in parte a celui care uraste si intristeaza lumea.
De aceea, trebuie privit in acest context al straluminarii taborice si al rodirii prin Patima in Inviere a Domnului nostru Iisus Hristos intregul episod al vindecarii, exorcizarii de boala, daca vreti. Caci, in fond, taina ce se descopera in reactia lui Hristos este taina Bisericii, aceea care, spre deosebire de momentul de-a tunci, avand pe Hristos ca fundament si pe Apostoli continuatori, nu mai poate lasa fara solutie practica pe nici unul dintre cei care-si marturisesc credinta.
Intr-un volum de dogmatica, dedicat demonologiei (Teologia Dogmatica si simbolica, IV, Demonologia, Ed. Bizantina, 2003, p 158), profesorul Hikolaos Matsoukas spune: Lumea este creata din iubire, si Biserica, ce se intinde in limitele coplesite de lumina Imparatiei lui Dumnezeu precum in cer asa si pe pamant , traieste si se misca din iubire, iar tainele Bisericii, precum camarile inimii, precum ramurile copacului si mladitele vitei, intruchipeaza insusi trupul lui Hristos din iubire. Cu alte cuvinte, iubirea devine tesutul unificator al oricarei relatii sociale sau interpersonale a membrilor trupului comunitar si, in cele din urma, imbogateste teologia harismatica insasi. Sfintele Taine ii hranesc pe membrii Bisericii, daruiesc iertarea pacatelor precum minunile lui Hristos, care sunt,...
