Până când petreci în fărădelegi, diavolul şade mulţumit şi liniştit de felul traiului tău
De la inceput, diavolul pacatuieste (I Ioan 3, 8); si de cate ori pacatuim sau apucam patimi rele (ca betia, sudalma, mania, desfranarea etc.) diavolul prinde putere asupra noastra. Aceasta e starea cea dintai si din aceasta stare ar trebui sa fugim, trebuie sa scapam; si alta scapare n-avem decat la Iisus, Mantuitorul nostru, Care a venit sa nimiceasca lucrurile si puterea diavolului. Ca si copilul din evanghelie asa trebuie sa ne apropiem si noi cu bolile cele sufletesti de Iisus, Mantuitorul si tamaduitorul bolilor noastre cele sufletesti si trupesti.
Doctorul si izvorul tamaduirii noastre, a bolilor sufletesti, este Iisus Mantuitorul. Fara de El noi nu putem face nimic. Insa cei mai multi nu se stiu apropia asa cum trebuie de acest Izvor si de aceea ii auzim plangandu-se: Am incercat, dar nu pot Mi am pus in gand sa ma las de ceea si ceea, dar n-am putut. N-au putut, pentru ca au incercat sa faca acest lucru din puterile lor. Iar Domnul Iisus a spus apriat ca fara El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cei care spun ca nu pot au luat hotararea fara Hristos, iar o astfel de hotarare n-are putere.
Sa scapi de chinurile patimilor si pacatelor inseamna mai intai sa-ti faci o legatura vie cu Mantuitorul si sa alergi in bratele Lui mantuitoare. Sa scapi de patimi si de naravuri urate inseamna sa te hotarasti la o viata noua si sa primesti un Stapan nou: pe Mantuitorul Iisus Hristos si sa incepi o viata noua cu El. Peste aceasta hotarare se pogoara de sus darul, harul si puterea Duhului Sfant, Care face din tine o faptura noua, un om nou, un om duhovnicesc care biruie firea cea pacatoasa si patimile rele.
Semnul si dovada ca te apropii cu adevarat de Mantuitorul si...