Credinţa care mută munţii
Evanghelia de la Matei 17,14 23 14 i mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi, 15 si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. 16 i l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. []Evanghelia de la Matei 17,14 2314 i mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi, 15 si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. 16 i l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. 17 Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine. 18 i Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? 20 Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. 21 Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. 22 Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor. 23 i-L vor omori, dar a treia zi va invia. i ei s-au intristat foarte.1. Duh mut si surd . Duminica trecuta L am auzit pe Mantuitorul mustrandu l pe Apostolul Petru pentru putinatatea credintei sale: Putin credinciosule, pentru ce te ai indoit? (Mt 14,31). In Evanghelia acestei Duminici, Domnul vadeste inca o data necredinta, mai intai a multimii, apoi a ucenicilor insisi. i arata puterea negraita si nelimitata a credintei.
Impreuna cu trei dintre ucenicii Sai, Petru, Iacov si Ioan, Iisus fusese pe muntele Schimbarii la fata (Mt 17,1 si urm.). Ce fericire cereasca simtisera acolo cei trei ucenici! Doamne zisese Petru, dand glas, sub inspiratie de Sus, acestei stari bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: ie una, si lui Moise una, si lui Ilie una (Mt 17,4). Ca si cum ar spune: Sa nu mai plecam niciodata de aici! Au trebuit insa sa plece de acolo. In ziua urmatoare Schimbarii la fata (Lc 9,37) s au coborat de pe munte. Venind jos, i au gasit pe ceilalti ucenici inconjurati de o mare multime de oameni si sfadindu se cu unii dintre carturari (Mc 9,14). Ce se intamplase? Un om avea un fiu grav bolnav. Fiul, acum, desigur, adolescent, suferea din pruncie (Mc 9,21) de o boala grea. Era vorba de o epilepsie cauzata de demonizare. La Matei, tatal zice ca fiul sau este lunatic , crizele bolii manifestandu se in raport cu fazele lunii. La Marcu, simptomele bolii sunt redate mai amauntit: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut (poruncind duhului sa iasa, Iisus il va numi duh mut si surd , v. 25). i oriunde il apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste (Mc 9,17 18). La Matei, sunt prezentate numai consecintele bolii, prin care era pusa in pericol viata insasi a copilului: patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa (v. 15). Epilepticii sunt, in general, expusi unor astfel de pericole. In ce priveste insa situatia acestui copil, Evanghelia de la Marcu (9,22) precizeaza ca demonul era acela care urmarea sa l piarda prin foc sau prin apa.
Tatal copilului auzise despre Iisus si despre minunile pe care El le savarsea peste tot. A pornit deci pe urmele Sale. Dar nu L a gasit; i a gasit numai pe aceia dintre ucenici care nu fusesera luati de El pe Tabor. Incredintati de Mantuitorul sa scoata demoni (Mt 10,8), ucenicii au incercat sa alunge demonul care l stapanea pe copil, dar n au putut. Erau, asadar, cum nu se poate mai contrariati. Neputinta lor de a l vindeca pe copil a dat apa la moara contestatarilor. Carturarii, mereu opusi lui Iisus, gasesc prilej sa-si exprime cu glas tare adversitatea. Multimea, mereu schimbatoare si uitand cu usurinta binefacerile Mantuitorului, participa si ea la disputa. Multi vor fi rostit cuvinte nepotrivite la adresa Lui. Asa se va fi explicand spaima multimii atunci cand L a vazut pe Iisus, apropiindu Se (Mc 9,15).
Ce contrast intre ceea ce fusese sus, pe Tabor, si situatia de aici!2. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! . Tatal copilului Il vede si el pe Iisus. In inima lui renaste o vaga speranta. Poate ca, totusi. Iisus ii va vindeca fiul lunatic? El se apropie deci de Iisus, Ii cade la picioare si Il roaga: Doamne, miluieste pe fiul meu! (v. 15). La Marcu este mai bine subliniata putina credinta a cestui om. Intr adevar, in Evanghelia a doua, cererea tatalui copilului are in frunte un daca al indoielii: De (daca) poti ceva, ajuta ne, fiindu i mila de noi! (Mc 9,22).
Vazand aceasta lipsa de credinta, Mantuitorul adreseaza multimii o mustrare severa, pe care o aflam in toate cele trei relatari sinoptice ale acestui episod, dar niciodata in alta parte in Evanghelii: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? ( Mt 17,17; cf. Mc 9,19; Lc 9,41). Cum, au uitat ei toate minunile la care fusesera martori? Nu vindecase Iisus pe atatia bolnavi? Nu izbavise pe atatia demonizati? Cum puteau fi atat de necredinciosi? i apoi, cum am mai spus, era prea mare contrastul intre starea cereasca de pe Tabor si ceea ce se intampla acum aici!Raspunsul dat de Iisus tatalui copilului este nu numai un indemn la credinta, ci si o mustrare pentru necredinta sa. Intr adevar, in textul original de la Marcu cel putin in cele mai multe si mai bune din manuscrisele grecesti care ne transmit acest text acest raspuns este redat astfel: Cat despre a putea toate sunt cu putinta celui ce crede (Mc 9,23). Aceasta este varianta acceptata in editiile critice ale textului original. Redat astfel, raspunsul Mantuitorului are o forta deosebita. O forta care patrunde si in inima tatalui copilului. i indata scrie Sfantul Marcu , strigand, tatal copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! (v. 24).3. O vindecare numai prin cuvant. Marturisindu si astfel credinta, s a si adeverit imediat ca toate sunt cu putinta celui ce crede . Inca din primul moment al apropierii copilului bolnav de Iisus, demonul si a vazut sfarsitul puterii sale asupra acestei fiinte chinuite. Evanghelia ne spune ca, vazandu L pe Iisus, duhul indata a zguduit pe copil, si cazand (copilul) la pamant, se zvarcolea (Mc 9,20). Acum insa, dupa ce tatal si a marturisit cu lacrimi si cu mare putere credinta si rugaciunea ca Iisus Insusi sa ajute necredintei sale, adica sa i daruiasca o credinta deplina, Domnul il cearta pe demon, demascandu l totodata prin identificarea exacta a lucrarii sale El il numeste duh mut si surd (Mc 9,25) si ii porunceste imperativ sa iasa din copil si sa nu mai intre in el niciodata (ceea ce inseamna ca vindecarea este nu numai completa, ci si definitiva). O cutremurare puternica are loc in intreaga fiinta a copilului. Evanghelia de la Marcu reda mai detaliat cele intamplate: i racnind si zguduindu l cu putere, duhul a iesit; iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit. Dar Iisus, apucandu l de mana, l a ridicat si el s a sculat in picioare (v. 26-27). Astfel, numai prin cuvant, Iisus pune capat unei boli fara leac, si inca unei boli dublata de o posesiune demonica. Aceasta minune apare ca o noua dovada a puterii dumnezeiesti a Mantuitorului. Evanghelia de la Luca noteaza ca, vazand minunea, toti au ramas uimiti de marirea lui Dumnezeu (Lc 9,13).4. O reflectare a Tainei Sfantului Botez. Dupa cum am notat deja, relatarea de la Marcu a acestei minuni este mai detaliata decat celelalte doua relatari sinoptice. Notam in treacat ca exegetii vad in acest text de la Marcu o reflectare a Tainei Sfantului Botez, asa cum se savarsea ea in Biserica primara si cum se savarseste pana astazi in Biserica Ortodoxa. i in special, o reflectare a practicii botezarii copiilor. Pericopa ne prezinta, mai intai, un exorcism; botezul este si el precedat de un exorcism (de o alungare a demonilor). Ea cuprinde o marturisire a credintei; la botez se face, de asemenea, o marturisire a...
Impreuna cu trei dintre ucenicii Sai, Petru, Iacov si Ioan, Iisus fusese pe muntele Schimbarii la fata (Mt 17,1 si urm.). Ce fericire cereasca simtisera acolo cei trei ucenici! Doamne zisese Petru, dand glas, sub inspiratie de Sus, acestei stari bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: ie una, si lui Moise una, si lui Ilie una (Mt 17,4). Ca si cum ar spune: Sa nu mai plecam niciodata de aici! Au trebuit insa sa plece de acolo. In ziua urmatoare Schimbarii la fata (Lc 9,37) s au coborat de pe munte. Venind jos, i au gasit pe ceilalti ucenici inconjurati de o mare multime de oameni si sfadindu se cu unii dintre carturari (Mc 9,14). Ce se intamplase? Un om avea un fiu grav bolnav. Fiul, acum, desigur, adolescent, suferea din pruncie (Mc 9,21) de o boala grea. Era vorba de o epilepsie cauzata de demonizare. La Matei, tatal zice ca fiul sau este lunatic , crizele bolii manifestandu se in raport cu fazele lunii. La Marcu, simptomele bolii sunt redate mai amauntit: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut (poruncind duhului sa iasa, Iisus il va numi duh mut si surd , v. 25). i oriunde il apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste (Mc 9,17 18). La Matei, sunt prezentate numai consecintele bolii, prin care era pusa in pericol viata insasi a copilului: patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa (v. 15). Epilepticii sunt, in general, expusi unor astfel de pericole. In ce priveste insa situatia acestui copil, Evanghelia de la Marcu (9,22) precizeaza ca demonul era acela care urmarea sa l piarda prin foc sau prin apa.
Tatal copilului auzise despre Iisus si despre minunile pe care El le savarsea peste tot. A pornit deci pe urmele Sale. Dar nu L a gasit; i a gasit numai pe aceia dintre ucenici care nu fusesera luati de El pe Tabor. Incredintati de Mantuitorul sa scoata demoni (Mt 10,8), ucenicii au incercat sa alunge demonul care l stapanea pe copil, dar n au putut. Erau, asadar, cum nu se poate mai contrariati. Neputinta lor de a l vindeca pe copil a dat apa la moara contestatarilor. Carturarii, mereu opusi lui Iisus, gasesc prilej sa-si exprime cu glas tare adversitatea. Multimea, mereu schimbatoare si uitand cu usurinta binefacerile Mantuitorului, participa si ea la disputa. Multi vor fi rostit cuvinte nepotrivite la adresa Lui. Asa se va fi explicand spaima multimii atunci cand L a vazut pe Iisus, apropiindu Se (Mc 9,15).
Ce contrast intre ceea ce fusese sus, pe Tabor, si situatia de aici!2. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! . Tatal copilului Il vede si el pe Iisus. In inima lui renaste o vaga speranta. Poate ca, totusi. Iisus ii va vindeca fiul lunatic? El se apropie deci de Iisus, Ii cade la picioare si Il roaga: Doamne, miluieste pe fiul meu! (v. 15). La Marcu este mai bine subliniata putina credinta a cestui om. Intr adevar, in Evanghelia a doua, cererea tatalui copilului are in frunte un daca al indoielii: De (daca) poti ceva, ajuta ne, fiindu i mila de noi! (Mc 9,22).
Vazand aceasta lipsa de credinta, Mantuitorul adreseaza multimii o mustrare severa, pe care o aflam in toate cele trei relatari sinoptice ale acestui episod, dar niciodata in alta parte in Evanghelii: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? ( Mt 17,17; cf. Mc 9,19; Lc 9,41). Cum, au uitat ei toate minunile la care fusesera martori? Nu vindecase Iisus pe atatia bolnavi? Nu izbavise pe atatia demonizati? Cum puteau fi atat de necredinciosi? i apoi, cum am mai spus, era prea mare contrastul intre starea cereasca de pe Tabor si ceea ce se intampla acum aici!Raspunsul dat de Iisus tatalui copilului este nu numai un indemn la credinta, ci si o mustrare pentru necredinta sa. Intr adevar, in textul original de la Marcu cel putin in cele mai multe si mai bune din manuscrisele grecesti care ne transmit acest text acest raspuns este redat astfel: Cat despre a putea toate sunt cu putinta celui ce crede (Mc 9,23). Aceasta este varianta acceptata in editiile critice ale textului original. Redat astfel, raspunsul Mantuitorului are o forta deosebita. O forta care patrunde si in inima tatalui copilului. i indata scrie Sfantul Marcu , strigand, tatal copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! (v. 24).3. O vindecare numai prin cuvant. Marturisindu si astfel credinta, s a si adeverit imediat ca toate sunt cu putinta celui ce crede . Inca din primul moment al apropierii copilului bolnav de Iisus, demonul si a vazut sfarsitul puterii sale asupra acestei fiinte chinuite. Evanghelia ne spune ca, vazandu L pe Iisus, duhul indata a zguduit pe copil, si cazand (copilul) la pamant, se zvarcolea (Mc 9,20). Acum insa, dupa ce tatal si a marturisit cu lacrimi si cu mare putere credinta si rugaciunea ca Iisus Insusi sa ajute necredintei sale, adica sa i daruiasca o credinta deplina, Domnul il cearta pe demon, demascandu l totodata prin identificarea exacta a lucrarii sale El il numeste duh mut si surd (Mc 9,25) si ii porunceste imperativ sa iasa din copil si sa nu mai intre in el niciodata (ceea ce inseamna ca vindecarea este nu numai completa, ci si definitiva). O cutremurare puternica are loc in intreaga fiinta a copilului. Evanghelia de la Marcu reda mai detaliat cele intamplate: i racnind si zguduindu l cu putere, duhul a iesit; iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit. Dar Iisus, apucandu l de mana, l a ridicat si el s a sculat in picioare (v. 26-27). Astfel, numai prin cuvant, Iisus pune capat unei boli fara leac, si inca unei boli dublata de o posesiune demonica. Aceasta minune apare ca o noua dovada a puterii dumnezeiesti a Mantuitorului. Evanghelia de la Luca noteaza ca, vazand minunea, toti au ramas uimiti de marirea lui Dumnezeu (Lc 9,13).4. O reflectare a Tainei Sfantului Botez. Dupa cum am notat deja, relatarea de la Marcu a acestei minuni este mai detaliata decat celelalte doua relatari sinoptice. Notam in treacat ca exegetii vad in acest text de la Marcu o reflectare a Tainei Sfantului Botez, asa cum se savarsea ea in Biserica primara si cum se savarseste pana astazi in Biserica Ortodoxa. i in special, o reflectare a practicii botezarii copiilor. Pericopa ne prezinta, mai intai, un exorcism; botezul este si el precedat de un exorcism (de o alungare a demonilor). Ea cuprinde o marturisire a credintei; la botez se face, de asemenea, o marturisire a...
