Vederea lui Dumnezeu De la cunoscători la martori ai Domnului Hristos
Arhim. Teofil Paraian Prea cuvioase parinte staret, cinstiti-parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, Cind Domnul Hristos S-a inaltat la ceruri a spus si ultimele Sale cuvinte aici pe pamint, pe care le gasim in Faptele Apostolilor, in istorisirea despre inaltarea la cer a Domnului Iisus Hristos. Cuvintele au fost spuse de Domnul Hristos ucenicilor: []Arhim. Teofil ParaianPrea cuvioase parinte staret, cinstiti-parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi,Cind Domnul Hristos S-a inaltat la ceruri a spus si ultimele Sale cuvinte aici pe pamint, pe care le gasim in Faptele Apostolilor, in istorisirea despre inaltarea la cer a Domnului Iisus Hristos. Cuvintele au fost spuse de Domnul Hristos ucenicilor: si-mi veti fi Mie martori in Ierusalim si-n toata Iudeea si-n Samaria, si pin la marginea pamintului (F. Ap. 1, 8). Acestea am putea spune ca sunt cuvintele testament spuse de Domnul Hristos aici pe pamint.
Ceea ce trebuie sa stim noi este ca Domnul Hristos ne cere noua, tuturor crestinilor, sa fim martori ai Lui, sa marturisim despre El: Pe cel ce Ma va marturisi pe Mine in fata oamenilor, il voi marturisi si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri (Mt. 10, 33). Avem obligatia sa-L marturisim pe Domnul Hristos inaintea oamenilor, iar marturisirea pe care o dam noi este marturisirea pornita din credinta noastra.
Iubiti credinciosi,Noi, marturisitorii Domnului Hristos, suntem marturisitori la tot ceea ce a facut Domnul Hristos, la tot ceea ce stim din Sfinta Evanghelie, la tot ceea ce stim despre minunile Domnului Hristos. Suntem martori si ai faptului ca Domnul Iisus Hristos, cindva, aici pe pamint, a dat vedere la doi oameni fara vedere care L-au rugat sa le dea si a dat grai unui om care nu vorbea. i marturia noastra o dam pentru credinta pe care o avem si daca nu credem in aceste doua minuni care s-au propovaduit in aceasta zi prin citirea din Sfinta Evanghelie, nu suntem martori ai Domnului Iisus Hristos. Iar daca credem in aceste minuni, credem pentru toata viata noastra intreaga, si-L avem la temelia vietii noastre.
Fata de suferinta oamenilor, de orice fel ar fi ea, Dumnezeu are doua chipuri de raportare. i anume: pe unii ii vindeca, pe altii ii ajuta sa-si poarte partea de greutate cita le-a fost rinduita, si aceasta pentru mintuirea lor.
Noi nu cunoastem tainele lui Dumnezeu, nu le cunoastem si nu le putem cunoaste. Credem ca le vom cunoaste cindva. Cind anume? Atunci cind vom trece de viata aceasta paminteasca, atunci cind ni se vor descoperii tainele lui Dumnezeu.
Asteptam vremea in care vom putea sti ce nu stim aici pe pamint. i daca va vrea Dumnezeu sa nu stim nici atunci, bineinteles ca vom da slava lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este mai mare decit cunostinta noastra, este mai mare decit ceea ce putem noi intelege, si nu putem avea pretentia noi, oameni marginiti, sa stim lucruri mai presus de noi, si daca, totusi, va veni vremea sa stim lucruri mai presus de noi, le vom sti prin descoperire dumnezeiasca.
Ceea ce trebuie sa stim noi este sa ne intemeiem viata pe ceea ce stim, si stim ca Domnul Hristos are putere sa faca minuni, si ca ar putea sa faca minuni si pentru noi.
Dar ceea ce ne intereseaza mai mult decit o minune de aceasta care priveste viata trupeasca, este sa faca Dumnezeu minunea invierii noastre sufletesti. Pe aceasta nu o vedem cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.
Psalmistul, cind a zis: Cit de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut (Ps. 103, 24), a avut o descoperire dumnezeiasca. A inteles ceva ce nu ar fi putut intelege daca nu i-ar fi dat Dumnezeu sa inteleaga. Multumescu- i Parinte, Doamne al cerului si al pamintului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da, Parinte, ca asa a fost inainte- i bunavointa Ta (Lc. 10, 21).
Sunt cuvinte spuse de Domnul Hristos, ramase in Sfinta Evanghelie, din care intelegem ca pentru a cunoaste lucruri mai presus de noi, lucruri din descoperiri dumnezeiesti, trebuie sa avem o conditie: sa fim cum sunt pruncii, sa avem inima curata dupa cuvintul Domnului Hristos: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8).
Fara inima curata nu putem intelege cele mai presus de noi, nu putem intelege decit doar daca zicem impreuna cu psalmistul: Cit de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut . Spunem cuvinte ale altuia, si nu spunem cuvinte ale noastre. Daca ajungem sa vedem maretiile lui Dumnezeu prin fapturile Sale, zicem si noi cu psalmistul: Cit de mari sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut sau cu Biserica Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvint nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale, Cit de minunat este numele tau Doamne in tot pamintul! si stralucirea slavei Tale se inalta mai presus de ceruri (Ps. 8). Te maresc Doamne, ca sunt minunat intocmit (Ps. 138), sunt cuvinte ale vederii duhovnicesti, sunt cuvinte pe care le poate spune cineva care a inteles ceva din ceea ce descopera Dumnezeu, nu din ceea ce descopera omul.
Noi citim despre Dumnezeu din carti, citim despre Dumnezeu din Evanghelie, citim despre Dumnezeu din Scriptura, dar toate acestea sunt informatii din afara. Nu sunt cunostinte dinauntru cita vreme nu avem inima curata pentru ca nu implinim conditia vederii duhovnicesti.
Sunt oameni care asteapta sa primeasca darul de inainte-vedere, de inainte-cunoastere, de la alti oameni. Darurile acestea insa, le da numai Dumnezeu, cind stie El si unde stie El. Noi, este destul sa-i fim martori ai Mintuitorului Iisus Hristos in Ierusalim in cetatea pacii in Iudeea, in Samaria, si pina la marginile pamintului , adica acolo unde ne traim viata.
Sa se vada din viata noastra ca suntem credinciosi, sa se vada din viata noastra ca suntem doritori de inaintare duhovniceasca, sa se vada din viata noastra ca traim altfel decit necredinciosii, sa se vada din viata noastra ca avem vedere duhovniceasca.
Vederea lui DumnezeuAu fost miluiti de Dumnezeu doi oameni care au fost lipsiti de vedere, prin aceea ca Domnul Hristos le-a dat vedere. Dar tot binele si toata...
Ceea ce trebuie sa stim noi este ca Domnul Hristos ne cere noua, tuturor crestinilor, sa fim martori ai Lui, sa marturisim despre El: Pe cel ce Ma va marturisi pe Mine in fata oamenilor, il voi marturisi si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri (Mt. 10, 33). Avem obligatia sa-L marturisim pe Domnul Hristos inaintea oamenilor, iar marturisirea pe care o dam noi este marturisirea pornita din credinta noastra.
Iubiti credinciosi,Noi, marturisitorii Domnului Hristos, suntem marturisitori la tot ceea ce a facut Domnul Hristos, la tot ceea ce stim din Sfinta Evanghelie, la tot ceea ce stim despre minunile Domnului Hristos. Suntem martori si ai faptului ca Domnul Iisus Hristos, cindva, aici pe pamint, a dat vedere la doi oameni fara vedere care L-au rugat sa le dea si a dat grai unui om care nu vorbea. i marturia noastra o dam pentru credinta pe care o avem si daca nu credem in aceste doua minuni care s-au propovaduit in aceasta zi prin citirea din Sfinta Evanghelie, nu suntem martori ai Domnului Iisus Hristos. Iar daca credem in aceste minuni, credem pentru toata viata noastra intreaga, si-L avem la temelia vietii noastre.
Fata de suferinta oamenilor, de orice fel ar fi ea, Dumnezeu are doua chipuri de raportare. i anume: pe unii ii vindeca, pe altii ii ajuta sa-si poarte partea de greutate cita le-a fost rinduita, si aceasta pentru mintuirea lor.
Noi nu cunoastem tainele lui Dumnezeu, nu le cunoastem si nu le putem cunoaste. Credem ca le vom cunoaste cindva. Cind anume? Atunci cind vom trece de viata aceasta paminteasca, atunci cind ni se vor descoperii tainele lui Dumnezeu.
Asteptam vremea in care vom putea sti ce nu stim aici pe pamint. i daca va vrea Dumnezeu sa nu stim nici atunci, bineinteles ca vom da slava lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este mai mare decit cunostinta noastra, este mai mare decit ceea ce putem noi intelege, si nu putem avea pretentia noi, oameni marginiti, sa stim lucruri mai presus de noi, si daca, totusi, va veni vremea sa stim lucruri mai presus de noi, le vom sti prin descoperire dumnezeiasca.
Ceea ce trebuie sa stim noi este sa ne intemeiem viata pe ceea ce stim, si stim ca Domnul Hristos are putere sa faca minuni, si ca ar putea sa faca minuni si pentru noi.
Dar ceea ce ne intereseaza mai mult decit o minune de aceasta care priveste viata trupeasca, este sa faca Dumnezeu minunea invierii noastre sufletesti. Pe aceasta nu o vedem cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.
Psalmistul, cind a zis: Cit de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut (Ps. 103, 24), a avut o descoperire dumnezeiasca. A inteles ceva ce nu ar fi putut intelege daca nu i-ar fi dat Dumnezeu sa inteleaga. Multumescu- i Parinte, Doamne al cerului si al pamintului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da, Parinte, ca asa a fost inainte- i bunavointa Ta (Lc. 10, 21).
Sunt cuvinte spuse de Domnul Hristos, ramase in Sfinta Evanghelie, din care intelegem ca pentru a cunoaste lucruri mai presus de noi, lucruri din descoperiri dumnezeiesti, trebuie sa avem o conditie: sa fim cum sunt pruncii, sa avem inima curata dupa cuvintul Domnului Hristos: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8).
Fara inima curata nu putem intelege cele mai presus de noi, nu putem intelege decit doar daca zicem impreuna cu psalmistul: Cit de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut . Spunem cuvinte ale altuia, si nu spunem cuvinte ale noastre. Daca ajungem sa vedem maretiile lui Dumnezeu prin fapturile Sale, zicem si noi cu psalmistul: Cit de mari sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut sau cu Biserica Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvint nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale, Cit de minunat este numele tau Doamne in tot pamintul! si stralucirea slavei Tale se inalta mai presus de ceruri (Ps. 8). Te maresc Doamne, ca sunt minunat intocmit (Ps. 138), sunt cuvinte ale vederii duhovnicesti, sunt cuvinte pe care le poate spune cineva care a inteles ceva din ceea ce descopera Dumnezeu, nu din ceea ce descopera omul.
Noi citim despre Dumnezeu din carti, citim despre Dumnezeu din Evanghelie, citim despre Dumnezeu din Scriptura, dar toate acestea sunt informatii din afara. Nu sunt cunostinte dinauntru cita vreme nu avem inima curata pentru ca nu implinim conditia vederii duhovnicesti.
Sunt oameni care asteapta sa primeasca darul de inainte-vedere, de inainte-cunoastere, de la alti oameni. Darurile acestea insa, le da numai Dumnezeu, cind stie El si unde stie El. Noi, este destul sa-i fim martori ai Mintuitorului Iisus Hristos in Ierusalim in cetatea pacii in Iudeea, in Samaria, si pina la marginile pamintului , adica acolo unde ne traim viata.
Sa se vada din viata noastra ca suntem credinciosi, sa se vada din viata noastra ca suntem doritori de inaintare duhovniceasca, sa se vada din viata noastra ca traim altfel decit necredinciosii, sa se vada din viata noastra ca avem vedere duhovniceasca.
Vederea lui DumnezeuAu fost miluiti de Dumnezeu doi oameni care au fost lipsiti de vedere, prin aceea ca Domnul Hristos le-a dat vedere. Dar tot binele si toata...
