Să adâncim în inima noastră Crucea şi Jertfa Mântuitorului!
Iata-l acum pe Ion, omul nostru, intrat in taina cea mare a mantuirii sufletesti. La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea si intelegerea sa afle ca el a fost un osandit, un condamnat la pieire sufleteasca si trupeasca pentru pacatele sale Ca el a scapat de aceasta moarte prin Jertfa Crucii. Domnul Iisus []Iata-l acum pe Ion, omul nostru, intrat in taina cea mare a mantuirii sufletesti.
La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea si intelegerea sa afle ca el a fost un osandit, un condamnat la pieire sufleteasca si trupeasca pentru pacatele sale Ca el a scapat de aceasta moarte prin Jertfa Crucii. Domnul Iisus a rabdat chinuri infricosate pentru el si mantuirea lui.
Aceasta intelegere il zguduie, ii deschide inima ca sa intre in ea Iisus, Cel rastignit pentru pacatele lui. Aceasta intelegere ii cutremura sufletul. Chipul lui Iisus cel Rastignit se infige in inima lui. Icoana lui Iisus cel Rastignit ramane sapata, ramane intiparita in inima lui, intocmai cum pe marama Veronicai a ramas intiparit chipul Mantuitorului.
Abia acum isi da omul seama ca el traieste ca un scapat de moarte, ca un iertat, ca un inviat prin Jertfa cea mare a Crucii Viata lui e un dar intreaga viata lui sufleteasca si trupeasca e un dar al Celui rastignit Pe CruceIata si Duhul Domnului, in chip de inger, vine sa intareasca aceasta intelegere a lui, strigandu-i raspicat cuvintele Apostolului Pavel: De acum tu nu mai esti al tau, ci esti al lui Iisus Hristos, Care te-a rascumparat cu un pret mare (1 Cor. 3, 23). Este acesta un crez nou al mantuirii, pe care Ion nu l-a mai auzit. Se infioara cand il aude si suspina, graind: O, eu pacatosul am trait pana acum numai pentru mine, pentru lume si pentru pacate Eu nu mai pot trai de azi inainte o astfel de viata Viata mea e un dar al Celui Rastignit Eu traiesc prin El si trebuie sa o rup cu lumea si cu pacatul. Eu trebuie sa ma rastignesc fatal de lume si fata de pacat Patimile mele si pacatele mele trebuie sa moara sub impunsatura cuielor de pe Cruce. Omul meu cel vechi, trecutul meu cel pacatos, trebuie sa moara la picioarele Crucii, pentru ca sa ma pot ridica si sa pot invia ca o faptura noua si sa pot trai ca un om nouPe aceasta cale inaintand, Duhul Domnului il aduce pe Ion sa poata rosti cuvintele Apostolului Pavel: Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine si viata pe care o traiesc acum in trup o traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine (Gal. 2, 20). Departe de mine gandul sa ma laud in altceva decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea s-a rastignit fata de mine si eu fata de lume (Gal. 6, 14).
O, ce inteles adanc este in aceste cuvinte! O, cum n-am eu putere sa apas aceste cuvinte in inima ta,draga cititorule, asa cum apas aici in carte slovele si chipurile cu ajutorul tiparului! in cuvintele: nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine se cuprinde toata inaltimea sufleteasca la care se poate ridica un om cu ajutorul Crucii.
Cand a ajuns omul sa poata rosti si sa poata trai ceste cuvinte, a ajuns la un hotar mare. Viata lui deodata se rupe in doua. De o parte ramane viata cea traita in orbie sufleteasca, in patimi si desfatari lumesti, iar de alta parte incepe viata cea noua, traita cu Domnul si Evanghelia Lui.
Iata-l pe acest om in sat, in mijlocul oamenilor. Viata i s-a schimbat cu totul. Se mira oamenii de schimbarea lui. Dintr-un trufas si ingamfat ce era, iata-l pasind plin de smerenie, de parca-i altul. Dintr-un iubitor de bauturi si desfatari lumesti, iata-l, dintr-o data, retras de la crasme, petreceri, strambatati si din tot duhul acestei lumi. I s-au schimbat cu totul gusturile. Nu-i mai place decat de ceea ce are legatura cu Evanghelia si cu sufletul sau. Crasma era mai inainte biserica lui; acum iubeste biserica, scoala si tot ce ii poate fi de hrana pentru suflet si minte.
Mai inainte abia silabisea, dar acum iata-l cat de frumos si de bine citeste in Biblie. Vremea ce si-o petrecea in duminici si in sarbatori la crasma si in fel de fel de sfaturi si minciuni pline de...
La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea si intelegerea sa afle ca el a fost un osandit, un condamnat la pieire sufleteasca si trupeasca pentru pacatele sale Ca el a scapat de aceasta moarte prin Jertfa Crucii. Domnul Iisus a rabdat chinuri infricosate pentru el si mantuirea lui.
Aceasta intelegere il zguduie, ii deschide inima ca sa intre in ea Iisus, Cel rastignit pentru pacatele lui. Aceasta intelegere ii cutremura sufletul. Chipul lui Iisus cel Rastignit se infige in inima lui. Icoana lui Iisus cel Rastignit ramane sapata, ramane intiparita in inima lui, intocmai cum pe marama Veronicai a ramas intiparit chipul Mantuitorului.
Abia acum isi da omul seama ca el traieste ca un scapat de moarte, ca un iertat, ca un inviat prin Jertfa cea mare a Crucii Viata lui e un dar intreaga viata lui sufleteasca si trupeasca e un dar al Celui rastignit Pe CruceIata si Duhul Domnului, in chip de inger, vine sa intareasca aceasta intelegere a lui, strigandu-i raspicat cuvintele Apostolului Pavel: De acum tu nu mai esti al tau, ci esti al lui Iisus Hristos, Care te-a rascumparat cu un pret mare (1 Cor. 3, 23). Este acesta un crez nou al mantuirii, pe care Ion nu l-a mai auzit. Se infioara cand il aude si suspina, graind: O, eu pacatosul am trait pana acum numai pentru mine, pentru lume si pentru pacate Eu nu mai pot trai de azi inainte o astfel de viata Viata mea e un dar al Celui Rastignit Eu traiesc prin El si trebuie sa o rup cu lumea si cu pacatul. Eu trebuie sa ma rastignesc fatal de lume si fata de pacat Patimile mele si pacatele mele trebuie sa moara sub impunsatura cuielor de pe Cruce. Omul meu cel vechi, trecutul meu cel pacatos, trebuie sa moara la picioarele Crucii, pentru ca sa ma pot ridica si sa pot invia ca o faptura noua si sa pot trai ca un om nouPe aceasta cale inaintand, Duhul Domnului il aduce pe Ion sa poata rosti cuvintele Apostolului Pavel: Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine si viata pe care o traiesc acum in trup o traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine (Gal. 2, 20). Departe de mine gandul sa ma laud in altceva decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea s-a rastignit fata de mine si eu fata de lume (Gal. 6, 14).
O, ce inteles adanc este in aceste cuvinte! O, cum n-am eu putere sa apas aceste cuvinte in inima ta,draga cititorule, asa cum apas aici in carte slovele si chipurile cu ajutorul tiparului! in cuvintele: nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine se cuprinde toata inaltimea sufleteasca la care se poate ridica un om cu ajutorul Crucii.
Cand a ajuns omul sa poata rosti si sa poata trai ceste cuvinte, a ajuns la un hotar mare. Viata lui deodata se rupe in doua. De o parte ramane viata cea traita in orbie sufleteasca, in patimi si desfatari lumesti, iar de alta parte incepe viata cea noua, traita cu Domnul si Evanghelia Lui.
Iata-l pe acest om in sat, in mijlocul oamenilor. Viata i s-a schimbat cu totul. Se mira oamenii de schimbarea lui. Dintr-un trufas si ingamfat ce era, iata-l pasind plin de smerenie, de parca-i altul. Dintr-un iubitor de bauturi si desfatari lumesti, iata-l, dintr-o data, retras de la crasme, petreceri, strambatati si din tot duhul acestei lumi. I s-au schimbat cu totul gusturile. Nu-i mai place decat de ceea ce are legatura cu Evanghelia si cu sufletul sau. Crasma era mai inainte biserica lui; acum iubeste biserica, scoala si tot ce ii poate fi de hrana pentru suflet si minte.
Mai inainte abia silabisea, dar acum iata-l cat de frumos si de bine citeste in Biblie. Vremea ce si-o petrecea in duminici si in sarbatori la crasma si in fel de fel de sfaturi si minciuni pline de...
