N-a fost niciodata altfel Pe Golgota-nsgangerata dragostea sub cea mai inalta forma, JERTFA, e-aratata! Caci n-a fost o mai inalta forma-n care sa se-arate adancimea si naltimea starii ei nemasurate, iar noi n-am fi-aflat, ca-n ast fel, unde-am fost si-n ce pierzare, de-am fost scosi prin daruirea unui Pret atat de mare De atunci aceasta-i []N-a fost niciodata altfel Pe Golgota-nsgangeratadragostea sub cea mai inalta forma, JERTFA, e-aratata!Caci n-a fost o mai inalta forma-n care sa se-arateadancimea si naltimea starii ei nemasurate,iar noi n-am fi-aflat,ca-n ast fel,unde-am fost si-n ce pierzare,de-am fost scosi prin daruirea unui Pret atat de mareDe atunci aceasta-i calea: fiecare biruintacere pretul ei de lacrimi, de dureri si umilinta. i, cu cat intinsul luptei si-al izbanzii e mai mare,cu atat mai multe jertfe si mai grele-s necesare.

Nu-n acelasi timp sunt date,nici la fel nu-s totdeauna,insa in vreun fel se cere fiecare sa dea una.

Sunt chemati s-aduc-o jertfa, in vreo forma, toti aceiace-o iubesc i, in masura contopirii cu Ideea,unora se cere jertfa: osteneli si daruire,altora se cere lacrimi, rugaciune si slujire.

Dar sunt unii pusi s-aduca jertfa vietii personale;asta-i pretul cel mai mare,asta-i cea mai aspra cale.

Rugul jertfei, chinul, moartea! Ce cuvinte-nfricosate,insa trebuie!Se cere!Fara-acestea nu se poate!Astfel veti putea-ntelege de ce trebuie sa fieunii intristati: ca altii sa-aiba-n schimb o bucurie.

De ce trebuie ca unii sa-aiba mainile legate:pentru ca sa poata altii sa lucreze-n libertate!De ce trebuie ca singuri sa stea unii-n departare:pentru ca ceilalti sa aiba har mai mult in adunare. i, cu cat pentru-o lucrare e mai mare jertfa data,cu cat jertfa-i mai totala, si cu cat e mai curata,si cu cat e de iubire si dureri mai mistuita,cu atata-i mai placuta, cu atata-i mai primitasi cu-atata va atrage dupa ea un har mai marepeste campu-ntins de lucru si de lupta din Lucrare.

O, fiinta destinata pentru jertfa!Ce curatatrebuie sa-ti fie viata si slujirea necurmata!Ce desprins de tot, pe lume, gandul trebuie sa-ti fie,ce divina lepadarea de oricare bucurie,ce totala contopire, prin rabdare, cu lucrareapentru care urci calvarul, intregind rascumpararea!Ce sfintit de rugaciune trebuie sa-ti fie darul,ca sa fie la-naltimea care o pretinde-altarulsi sa poata Sus sa-ti fie arderea de tot primita,iar lucrarea pentru care te aduci, imbogatita!JERTFA!Ce cuvant!Ce taina cutremurator de mare! N-o rostiti cu usurinta,n-o chemati cu nepasare,n-o doriti prea mult, n-o cereti prea grabit, ca nu-i usoara!Mii de doruri sunt in suflet care nu voiesc sa moara,mii de radacini viata in fiinta noastra are,lupta-i supraomeneasca, crancena, ingrozitoare!Multi, ajunsi sub rugul jertfei, tremurand privesc calvarul cati pot oare sa-i suporte flacarile-arzand si jarul?Cati pot suporta-n tacere demn si nalt sacrificarea,pentru ca sa fie-asemeni pretul cu rascumpararea?Cine n-are-aici dorinte cu nadejde de-mplinire,spre-a putea fara regrete sa se duca la jertfire?Pentru cati e mai inalta, mai presus, acea chemare care cere categoric, totul, fara ezitare decat setea de viata, decat cei dragi, decat toatesi la care sa renunte?Care suflet oare poateca, patruns de constiinta tainei vesnice ce-l cere,sa se daruie-n totala resemnare si tacere?Daca-atunci, sub Vechea Stare, cand slujeau cerintei Legii,jertfe nedesavarsite apareau ca sacrilegii,daca s-alegea faptura cea fara cusur si pata,ca sa fie la-naltimea pentru care-i destinata fruntea turmei,floarea holdei,toate care sa-ntruneascafrumusetea, curatia, perfectiunea pamanteasca o, cu cat mai mult acuma, jertfa, dupa Noua Lege,pentru-a-ndeplini cerinta, Insusi Dumnezeu o-alege,nu dupa-omenesti criterii, nici pe merite parute,ci dupa cu totul alte ganduri, numai Lui stiute.

Dar, fiindca pe masura unei astfel de cerinte,intrunind desavarsirea, nu sunt pe pamant fiinte harazindu- i-le jertfe...