La tarmul marii mele atat de framantate, ai aparut odata, demult, Iisus Iubit, vuia atunci furtuna cu valuri spaimantate, dar Tu mi-ai spus Cuvantul si tot s-a potolit. In noptile tacerii singuratatii mele, ai rasarit odata Tu, Soare Adorat, si toata zbuciumarea suspinelor din ele s-a prefacut cereste un imn infiorat. In vatra saraciei pustiului []La tarmul marii mele atat de framantate,ai aparut odata, demult, Iisus Iubit,vuia atunci furtuna cu valuri spaimantate,dar Tu mi-ai spus Cuvantul si tot s-a potolit.

In noptile tacerii singuratatii mele,ai rasarit odata Tu, Soare Adorat,si toata zbuciumarea suspinelor din eles-a prefacut cereste un imn infiorat.

In vatra saraciei pustiului din mine,Te-ai aratat odata Tu, Prietenul meu Drag,si-n locul unde-atuncea plangeam printre ruineiubirea are-o casa, cantarea are-un steag.

Ce bine-mi este-acuma, Preabunul meu Iisuse,dar uneori mai tremur de-un gand ingrijorat:nu-mi mai aduce noaptea singuratatii duse,nu-mi mai lua seninul pe care mi l-ai dat!Traian Dorz