Copiii şi Biserica
In general, copiilor le place sa participe la slujbele Bisericii si aceasta atractie instinctiva pentru si in interesul slujbelor este fundatia pe care noi ar trebui sa construim educatia copiilor nostri. Cand parintii se ingrijoreaza deoarece copiii lor vor obosi din cauza slujbelor lungi si le pare rau pentru ei, exprima, de fapt, subconstient, preocuparea []In general, copiilor le place sa participe la slujbele Bisericii si aceasta atractie instinctiva pentru si in interesul slujbelor este fundatia pe care noi ar trebui sa construim educatia copiilor nostri. Cand parintii se ingrijoreaza deoarece copiii lor vor obosi din cauza slujbelor lungi si le pare rau pentru ei, exprima, de fapt, subconstient, preocuparea lor nu pentru copii, ci pentru ei insisi. Copiii patrund mai usor decat adultii in lumea ritualului, a simbolismului liturgic.
Ei simt si apreciaza atmosfera slujbelor Bisericii noastre. Experienta sfinteniei, implinirea pe care ne-o ofera intalnirea cu acel Cineva care este mai presus de viata de zi cu zi, acel mysterium tremendum care este temeiul religiei si centrul slujbelor noastre este mai accesibil copiilor nostri decat noua. Daca nu veti fi precum copiii (Matei 18:3). Aceste cuvinte exprima receptivitatea, deschiderea mintii, naturaletea pe care le pierdem pe masura ce crestem si devenim adulti.
Cati oameni si-au devotat intreaga viata slujirii lui Dumnezeu si s-au consacrat Bisericii pentru ca au pastrat dragostea pentru casa slujirii si a bucuriei experientei liturgice primite in copilarie! De aceea, prima datorie a parintilor si a educatorilor este aceea de a-i lasa si de a nu-i opri (Matei 19:14) sa vina la Biserica. Copiii ar trebui sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu in Biserica mai presus decat in oricare alt loc. Intr-o sala de clasa cuvantul este greu de inteles, ramane abstract, dar in biserica este in elementul sau. In copilarie avem capacitatea de a intelege nu intelectual, ci cu toata fiinta si, de aceea, nu este alta bucurie mai mare pe pamant decat aceea de a fi in Biserica, de a participa la slujbele Bisericii, de a respira mireasma Imparatiei Cerurilor, care este bucuria si pacea in Duhul Sfant .
Prezenta in Biserica ar trebui completata, inca din perioada timpurie a copilariei, de atmosfera de acasa, care precede si prelungeste atmosfera Bisericii. Sa luam ca exemplu duminica dimineata. Cum poate un copil sa simta sfintenia acelei dimineti si a...
Ei simt si apreciaza atmosfera slujbelor Bisericii noastre. Experienta sfinteniei, implinirea pe care ne-o ofera intalnirea cu acel Cineva care este mai presus de viata de zi cu zi, acel mysterium tremendum care este temeiul religiei si centrul slujbelor noastre este mai accesibil copiilor nostri decat noua. Daca nu veti fi precum copiii (Matei 18:3). Aceste cuvinte exprima receptivitatea, deschiderea mintii, naturaletea pe care le pierdem pe masura ce crestem si devenim adulti.
Cati oameni si-au devotat intreaga viata slujirii lui Dumnezeu si s-au consacrat Bisericii pentru ca au pastrat dragostea pentru casa slujirii si a bucuriei experientei liturgice primite in copilarie! De aceea, prima datorie a parintilor si a educatorilor este aceea de a-i lasa si de a nu-i opri (Matei 19:14) sa vina la Biserica. Copiii ar trebui sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu in Biserica mai presus decat in oricare alt loc. Intr-o sala de clasa cuvantul este greu de inteles, ramane abstract, dar in biserica este in elementul sau. In copilarie avem capacitatea de a intelege nu intelectual, ci cu toata fiinta si, de aceea, nu este alta bucurie mai mare pe pamant decat aceea de a fi in Biserica, de a participa la slujbele Bisericii, de a respira mireasma Imparatiei Cerurilor, care este bucuria si pacea in Duhul Sfant .
Prezenta in Biserica ar trebui completata, inca din perioada timpurie a copilariei, de atmosfera de acasa, care precede si prelungeste atmosfera Bisericii. Sa luam ca exemplu duminica dimineata. Cum poate un copil sa simta sfintenia acelei dimineti si a...
