Cine odihnește pe aproapele va fi odihnit de Dumnezeu
Vorbind cuiva ai sanse sa reusesti o comunicare buna, daca vorbesti ca si cum n-ai exista . Important este sa-l bucuri pe celalalt. Lucrul acesta l-am vazut la parintele Dumitru Staniloae. Eu, daca cu voie sau fara voie, imi fac publicitate mie sau monahismului, sau tarii mele, tradez adevarul. Un singur lucru este esential: sa iubim []Vorbind cuiva ai sanse sa reusesti o comunicare buna, daca vorbesti ca si cum n-ai exista . Important este sa-l bucuri pe celalalt. Lucrul acesta l-am vazut la parintele Dumitru Staniloae.
Eu, daca cu voie sau fara voie, imi fac publicitate mie sau monahismului, sau tarii mele, tradez adevarul. Un singur lucru este esential: sa iubim nearatarea, neafisarea si sa constituim pentru celalalt odihna, sa inteleaga ca prin noi Dumnezeu il iubeste pe el si sa nu stie de unde vine aceasta odihna. Atunci in aceasta odihna vom fi si noi, deoarece, desi suntem de aruncat, si pe noi ne iubeste Dumnezeu.
Cand am vorbit despre cercetare trebuie sa stim ca ea este obligatorie, nu este doar tolerata. Unii sunt obsedati de cercetare. Eliberarea care se dobandeste prin renuntarea la sine este o binecuvantare pentru lumea intreaga.
Nu trebuie sa ne asezam fata de ceilalti in vreun fel anume, fie sa-i invidiem ca la ei gasim un lucru, iar la noi unul rau, fie invers, sa-i criticam, ca la ei gasim un lucru de condamnat, iar la noi ceva bun, fiindca acolo unde vine Dumnezeu si cel care primeste darul lui Dumnezeu, acela devine binecuvantare pentru toata lumea si toti beneficiaza de el. Dar nu prin afirmarea sinelui ajunge cineva la aceasta statura, ci prin renuntarea la sine. Parerea buna de sine nu ne va situa niciodata in zona pozitiva a lucrurilor.
Arhim. Vasilios Gondikakis(Traducere din limba greaca de parintele profesor dr. Constantin Coman, transcriere si adaptare de Augustin Paunoiu)SURSA: aici
Eu, daca cu voie sau fara voie, imi fac publicitate mie sau monahismului, sau tarii mele, tradez adevarul. Un singur lucru este esential: sa iubim nearatarea, neafisarea si sa constituim pentru celalalt odihna, sa inteleaga ca prin noi Dumnezeu il iubeste pe el si sa nu stie de unde vine aceasta odihna. Atunci in aceasta odihna vom fi si noi, deoarece, desi suntem de aruncat, si pe noi ne iubeste Dumnezeu.
Cand am vorbit despre cercetare trebuie sa stim ca ea este obligatorie, nu este doar tolerata. Unii sunt obsedati de cercetare. Eliberarea care se dobandeste prin renuntarea la sine este o binecuvantare pentru lumea intreaga.
Nu trebuie sa ne asezam fata de ceilalti in vreun fel anume, fie sa-i invidiem ca la ei gasim un lucru, iar la noi unul rau, fie invers, sa-i criticam, ca la ei gasim un lucru de condamnat, iar la noi ceva bun, fiindca acolo unde vine Dumnezeu si cel care primeste darul lui Dumnezeu, acela devine binecuvantare pentru toata lumea si toti beneficiaza de el. Dar nu prin afirmarea sinelui ajunge cineva la aceasta statura, ci prin renuntarea la sine. Parerea buna de sine nu ne va situa niciodata in zona pozitiva a lucrurilor.
Arhim. Vasilios Gondikakis(Traducere din limba greaca de parintele profesor dr. Constantin Coman, transcriere si adaptare de Augustin Paunoiu)SURSA: aici
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului